8,321 matches
-
care Hazardul te-a aruncat - prin grație sau nefericire, În funcție de firea ce ți s-a dat! -, dar, mai ales, de „separare”, de „extragere” din anomie, din inform, din increatul care ne pândește În orice naștere, În orice ființă, În orice aparență. Creația, „exprimarea” ca o șansă a libertății. Deoarece, vorbind de ratare, nu putem ocoli problema libertății, atât de discutată de vreo câteva secole, din zorii Revoluției franceze și ai Iluminismului, Înțeleasă Însă mai ales ca una de grup, de comunitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu putem ocoli problema libertății, atât de discutată de vreo câteva secole, din zorii Revoluției franceze și ai Iluminismului, Înțeleasă Însă mai ales ca una de grup, de comunitate, națională, etnică sau profesională. Să intrăm deci În acest „cerc al aparențelor” și să afirmăm că, dacă „realizarea e posibilă doar printr-o ratare”, mai mult sau mai puțin „expresivă”, valorică, libertatea individuală este și ea dependentă, În funcție de această „realizare a persoanei” mereu neîmplinită, nesatisfăcută, o victorie care poartă „În gură”, adesea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tendințe de fund” se fac remarcate și azi, de unde legenda care mă Înconjoară de „megaloman”, de „ins inapt de dubii”, „prea sigur de sine”, „autoritar” etc. În general, eu neg aceste epitete, dar ele conțin, probabil, dacă nu adevărul, oricum, aparențele sale. Dar nu am fost prin aceasta un „egoist sau un egotist”, În nu puține dintre romanele mele, „fresca socială”, brutală, dictatorială, apare cu multă vivacitate, iar cetățeanul care sunt a ridicat uneori vocea contra abuzurilor pe care vechiul regim
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
grandiosul” lumii noastre, Începând cu cele două uriașe războaie planetare - pe care le-a făcut posibile, În amploarea și atrocitatea lor, fantastica dezvoltare a tehnicii moderne! - sau cu lagărele de concentrare, naziste sau comuniste, nu are, ca să zic așa, o „aparență prea veselă, prea Încurajatoare”! Ce... vor să ne spună Zeii, dacă ei ne mai „asistă” În turbionul nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-lea: prost plătit, dezordonat, dar fidel În felul lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au cei care „vin de jos”, martor și uneori profet sâcâitor, cel care „salvează aparențele”, dar, din galeria valeților, mai degrabă Planchet, valetul lui D’Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe noi, În aceste pagini
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unor situații existențiale penibile și inextricabile, ci În repetare, Într-o Încăpățânată, stupidă, maniacală repetare a „aceluiași” stă de fapt eliberarea, ieșirea din acel cerc existențial obscur, ce este mai degrabă un labirint, o rătăcire perversă ce are doar În aparență forma diversității. Sigur, mi se va spune, s-a observat de mult că există astfel de „repetiții” existențiale, de „simetrii” etc., dar specificul celei despre care vorbeam mai sus este, În cazul meu, că ceea ce pentru mulți din jur părea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abilitate de a „imita existența”!... De a o imita nu pentru a deveni credibilă acea ficțiune, ci tocmai, paradox ultim pentru naivii adevărați, pentru a o destabiliza, „descalifica”, pentru a detrona În sfârșit teribila existență din tronul ei maiestuos În aparență, al cărui lemn sau bronz sau aur milioane de „credincioși ai vieții” le cred veritabile! Da, Parisul a fost, pentru mine, pur și simplu neschimbat, Într-un fel, față de fostul adolescent În ale cărei legende, se pare, Încă pluteam, un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
supunerea totală pe care o pretind. Dar aici trebuie să intervină o nuanță: nu o zeificare cum o Întâlnim la romani În perioada care Începe cu Augustus, când imperatorii erau adulați pe altare; cum o știm, religia la romani avea aparența unui cult fără o prea mare participare, fiind mai mult o respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele, asumându-și existența și destinul lor, tindea să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Huși NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Antologia de față depășește o simplă intenție aniversară. Selectarea textelor critice despre Theodor Codreanu a avut ca scop punerea într-o lumină poliedrică a operei și a profilului spiritual al cunoscutului scriitor și critic literar. În ciuda aparențelor, despre Theodor Codreanu s-a scris mult, încât numeroase texte, mențiuni etc. nu au putut intra în acest volum. Nu criteriul adeziunii la stilul și ideile autorului a primat, ci oferta unei panorame dominate de diversitate, căci și textele polemice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Provocarea valorilor). Se pronunță și în legătură cu mișcarea literară curentă. Se înțelege că, în sihăstria lui, este un învingător, un om fericit, chiar fără popularitatea zgomotoasă a "confraților" atât de implicați în mișcarea literară cea de toate zilele. Deși în aparență arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liderilor de la Chișinău, după atâta timp de suferință ce rost mai are solidarizarea cu o țară muribundă? Despre destinul cultural. Încercarea reîntregirii pe cale spirituală. Literatura basarabeană, la umbra literaturii ruse și la umbra celei române. Acuzată de tradiționalism, "cu păstrarea aparenței criticului estetic, ea este de două ori antiaxiologică: întâi, fiindcă marchează o ideologie politică transnațională, al doilea, fiindcă relația tradițional-modern se circumscrie istoriei culturii, iar nu valorii artistice în sine". De admirat la literatura basarabeană este tocmai îndârjirea cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de Eminescu moft: " Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft al omului kitsch, "ca și la Eminescu, dă naștere unei ambiguități ontologice, care-l transformă pe Caragiale, în ultimă instanță, în scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n.a.) și să devină o componentă a specificului național" (p. 113). Eminescu numește această stare "moft" (ms. 2258) în mod surprinzător prin anii 1867-1868. "Cea mai comică noțiune românească e moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern. Cel mai antitetic și mai comic caracter e moftangiul. Tartuffe e un moftangiu. Comica excelentă a postulanților din Millo director (piesa lui Alecsandri) consistă întru aceea că sunt moftangii. Toți suspină pentru patrie cu fizionomia cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rafinată a mistificării nu e o boală doar a istoriei și a politicii, ci și a literaturii (și nu mă refer aici la un text negociabil ca sens), printr-un amestec savant de real și imaginar, pentru a salva anumite aparențe și a repara (ori compromite) anumite reputații . Volumul criticului, de-a lungul celor 31 de capitole, aduce sub lupa disociativă în primul rând aspecte din viața politică și cea publicistică a lui Eminescu, urmărind consecvent și interpretând totodată adevărul despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist) dă naștere unui hibrid extramodern în aparență, cu raportare la structura deja anchilozată, aproape intrată in rigor mortis, a unui "mecanism" uzat și nefuncțional): postmodernitate, geo-modernitate, hiper-modernitate, para-modernitate etc. N-am întâlnit încă trimiteri la orto-modernitate, meta-modernitate sau cis-modernitate, dar aștept ca cineva care și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta de adevărata lor imagine, a unui "soi de sămănatorism urban, chiar de cartier, reprezentat foarte bine de industria textilă" (p. 121). De aceea, Goma îi și numește textiliști. În cultura română, depășirea încremenirii în formă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dat la iveală cele mai bine de treizeci de caiete de cugetări și însemnări din care s-au născut două cărți, și urmează să se mai nască și altele. Pare nu numai romantic, dar aproape năstrușnic și bizar că sub aparența blondină și prizărită a unui tinerel pe fața căruia tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceea ce mă privește pe mine, știu și cred că ai observat că sunt în același timp și în tonul gândirii și simțirii tale. Ba mai mult, simt câteodată că se pierde măsura de egalitate între simțire și gândire și în aparență sunt stăpânit mai mult de gândire. Condeiul nesupus și neascultător zboară cu ușurința unei ciute din idee în idee și de abia când se simte oprit de hotarul limitat al acestei hârtii se simte nevoit să înceteze cu fuga lui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
meritul mare și în întregime la întâlnirea din 28 mai, revine d tale, care ai reușit, după deosebite eforturi, să aduni colegii pentru a treia oară. După câte știu, este singura promoție care se întâlnește într-o asemenea situație. Sub aparența unei blândețe și a unei rare modestii, inima d tale bate puternic și clocotitoare pentru ce este plăcut, frumos și înălțător. Am observat, colegii vă iubesc, vă respectă și aceasta este lucru mare. În vasta corespondență pe care ai avut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
bani, în vederea planificării acțiunii de distrugere a podurilor de cale ferată din cele două județe. În scopul continuării activității agentului infiltrat, comisarul Rădulescu, șeful Serviciului de Siguranță din Brăila, a obținut de la Divizia 10 Infanterie un document militar contrafăcut, cu aparențe de original sustras din dosar (sigiliu, ștampile și semnături), care a fost oferit lui Ceadar ca din partea unui plutonier complice. Acest act, împreună cu altele și cu rapoartele de activitate ale agenților, au fost duse de Svirepui la Tighina, pentru a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
După numai 44 de zile, la presiuni externe contra unor măsuri ale cabinetului și datorită unei popularități din ce în ce mai extinse a mișcării legionare, Carol al II-lea a decis demiterea lui Octavian Goga și introducerea unui regim personal de guvernare, cu aparența păstrării elementelor constituționale. II.2. Politica externă a României Diplomația guvernelor de la București a continuat aceeași linie directoare, de a susține și a sprijini sistemul stabilit de Tratatele de la Versailles la finalul primului război mondial. Un rol important în această
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ai și tu... loc de parolă, moarte! în zvîcnete de găină cu gît tăiat, periferia este mai mult ca imaginația, nu are nume, pornire din Adjud, lupt pentru pasivitatea subiectului în transporturi, uscăciune, s-au uscat și nările, Sascut barajul, aparența imobiliară, ființa viteză îngăduie, ființa ipoteză se aține, ființa umană încheagă, scris-cititul în Domnul! viteza maximă aceea optimă, cu atît mai cutremurător că a fost programată, miracol! km 270 coșurile termocentralei Bacău aduse de departe, răpirea lumească în lume, Faraoani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
impunerile CFR și fantoma luncii de Siret, garnitura de călători încuiată, se expediază după reparații de la "Remar" Pașcani, stațiile de domiciliu Ploiești, Tîrgu Mureș, trenul de revizie pe linia a cincea, urmele vagoanelor plecate să nu fie lovite! mișcarea în aparență a deschis orașul, devorant în funcțional, rama etajată Adjud Pașcani, diagonala genții roșii din spinare, omul complet al cavernelor feroviare, firesc de la personaj-persona la eradicarea lui întru adevăr, o arată teatrul de cînd se știe, controlorul se bănuiește personaj, curba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o ureche, instituția financiară, cel puțin, nu stă deoparte de efectul ei, idolatria omul cu intermediar, viteza nonfigurativ, chinuitor de abstract, inexistența expresiei vizuale din statica permanentei variații a deplasării, transport înecat în accelerație, nocivă orice decelerație, Galbeni oprit în aparență, a și pornit, calculează viteza în suprimarea ei, cerc închis, stările de spirit cedează și ele inițiativa, culme a înșelăciunii! Bacăul întorsură vie a buzăului Nichita, exaltat de semne periurbane, clipirile pe noapte de-a valma, din morminte de lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jucărie mecanică apropiată cu celălalt accelerat de larg viraj, albastru de Iași, o noțiune Iași Brașov, pămînturi, gheața băltește pe fîșii de arătură, se vîntură țărci, empirice, laude la adresa libertății de a trage cu pușca, munții ca depresiune, plasamentul în afara aparențelor tot ca munte răsună, Mădăraș, Dănești, Oltul cînd era pîrîu, Cîrțani, Cîrța la vest indicator rutier, amiază mută de soare, minunea aceea cînd în urmă înțelegem ceva la schimbarea anotimpurilor, Tomești strat paralel DN 12, movile de gunoi pe ogoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]