8,411 matches
-
ajungându-se la concepții complexe la sfârșit de Ev Mediu. În primul rând s-au ridicat problemele teleologice, privind salvarea individului și a colectivității la sfârșitul timpului reprezentat de a doua venire a lui Hristos, ce era așteptat în timpul vieții apostolilor. După prima generație teologia își schimbă direcția de analiză ridicând probleme privind statutul ontologic al omului și problema liberului arbitru. Prin acesta s-a dezvoltat teoriile din secolele al III-lea și al IV-lea privind raportul divinitate om. Acestea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vis, aserțiunea că și demonii se vor mântui, credința în existența pre adamiților, susținerea că Iisus Cristos nu a fost ființă divină, ci un mag și un șarlatan și că pe bună dreptate a fost răstignit, afirmația că profeții și apostolii au fost tot magi și de aceea aproape toți au sfârșit-o rău..."10. După ce în data de 8 februarie i se citește sentința, în ziua de joi 17 februarie 1600 este ars pe rug. Procesul acesta care s-a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Liguoari în Istoria dell'Eresie,28 cinci secole mai târziu putem să identificăm punctele comune dintre acestea și bisericile reformate e câteva secole mai târziu: 1. Considerau a fi sacru doar Noul Testament cel ce sintetizează predicile lui Iisus și ale apostolilor, neacceptând sfânta tradiție și Vechiul Testament. 2. Existența unui Dumnezeu bun și a unuia rău, acesta fiind o concepție dualistă specifică doar pentru aceste biserici. 3. Nu acceptau Sfintele Taine inclusiv Euharistia. 4. Nu acceptau simbolurile creștine reprezentate de Sfânta Cruce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și cum a fost păstrată, în pofida "terorii istoriei", în Răsăritul Europei de Predanie, singurul îndreptar în viața Ecclesiei. Această Tradiție cuprinde învățătura hristică și cea formulată de Sinoadele Ecumenice, pornindu-se de la principiul că adevărul creștin nu este de natură
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
include și un element de natură mistică. Suspendarea din funcție cu voia însăși a celui suspendat este, din punct de vedere canonic, o aberație, condamnată în chip expres de Canonul 27 apostolic (cf. Pidalion, p. 21) și contravenind indicațiilor Sfântului Apostol Pavel care spune: "Și întru aceea ce te-ai chemat întru aceea și rămâi" (1. Corint. 7, 20, 24)9. Nae Ionescu lămurește confuzia creată de Alexandru Georgescu, specialist în drept canonic, care, în pledoaria sa pentru susținerea tezei patriarhului-regent
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un remediu utilizat de Părinții Bisericii pentru tratarea anumitor maladii ale organismului eclezial. Acest tratament decurge din natura permanentă și eternă a Ecclesiei; el este mărturia unei identități neschimbabile a Bisericii, a cărei organizare a fost decisă pe temeiul mărturiei apostolilor și garantate prin prezența Sfântului Duh. A disprețui cu bună știință canoanele duce, inevitabil, la denaturarea Bisericii, la erezia ecleziologică. Autoritatea intelectuală interbelică, prin vocea lui Nae Ionescu (și nu numai), reface liantul cu autoritatea ecleziastică, reconfigurând raportul dintre laicat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
predă, ci doar primește toate învățăturile Scripturilor. O replică energică, dar foarte bine fundamentată teologic, semnată " Cuvântul" pentru a reliefa atitudinea oficială a ziarului, îi oferă Nae Ionescu care își fixează ca motto trei versete sugestive din "Învățătura celor doisprezece Apostoli" (cap. IX, v. 1); "Așezămintele Apostolilor" (cartea II, cap. 19) și "Epistola Sfântului Pavel către galateni" (cap. 1, v. 8). Teza naeionesciană subliniază "neîndoielnic dreptul mireanului de a stărui în păstrarea neclintită a comorii bisericești ce a primit, chiar atunci când
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Scripturilor. O replică energică, dar foarte bine fundamentată teologic, semnată " Cuvântul" pentru a reliefa atitudinea oficială a ziarului, îi oferă Nae Ionescu care își fixează ca motto trei versete sugestive din "Învățătura celor doisprezece Apostoli" (cap. IX, v. 1); "Așezămintele Apostolilor" (cartea II, cap. 19) și "Epistola Sfântului Pavel către galateni" (cap. 1, v. 8). Teza naeionesciană subliniază "neîndoielnic dreptul mireanului de a stărui în păstrarea neclintită a comorii bisericești ce a primit, chiar atunci când "îngerii din cer" i-ar cere
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Diotref, care ține să fie primul între ei, nu ne primește) (A treia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 9). Diotref, "un episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și prin celelalte Taine (botez, ungere cu Sfântul mir, cununie, spovedanie, preoție, maslu) la viața tainică a Bisericii, în care Dumnezeu lucrează sacramental, direct, cu puterea lui proprie (ex opere operarum) delegată urmașilor regulați ai lui Petru și ai celorlalți apostoli, care au dobândit putere să lege și să dezlege păcatele în numele lui"15. John Meyendorff consacră un capitol extrem de important aspectului privitor la Taine și ierarhie în Biserică, pornind de la cartea lui O. Cullmann, Saint Pierre, disciple, apôtre, martyr (Neuchâtel-Paris
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la teologia pauliniană a Bisericii ca Trup al lui Hristos, noțiunea de Biserică organism se aplică, în primul rând, adunării euharistice locale. O ecleziologie sacramentală presupune succesiunea tocmai în virtutea identității colective ce trebuie să ființeze între comunitatea creștină din vremea apostolilor și cea prezentă, cu condiția sine qua non că această succesiune nu poate fi concepută deasupra sau în afara comunității euharistice, Biserica. Potrivit lui Luther, ființa umană poate ajunge direct la Dumnezeu fără medierea Bisericii sau a preoților, prin simpla convertire a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încercați în credință, dar fără altă vocație specială". Doctrina catolică cu privire la relația dintre papalitate și succesiunea apostolică este una extrem de clară pentru tradiția apuseană replica îndreptățită a tradiției răsăritene nu a întârziat să apară. Papa, urmașul lui Petru, primul dintre apostoli, este considerat vicarul lui Hristos pe pământ, capul văzut al Bisericii acestuia; el este infailibil în credința rostită ex cathedra. Mai mult chiar, Papa este deținătorul absolut al cheilor din Împărăția Cerurilor (are toată puterea în cer și pe pământ
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său Biserica - îl are pe Hristos cap7. În timp ce pentru Sfântul Irineu al Lyonului, credința adevărată este cea a Bisericii, transmisă de la Apostoli 8, pentru Sfântul Chiril al Ierusalimului, drumul spre Împărăția Cerurilor și spre viața veșnică este asigurat de Biserică 9. Prin urmare, se poate accede la cunoașterea adevărului numai datorită Bisericii 10. Acestea nu sunt decât o mică parte a mărturiilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că se depunea mărturie despre nedreptatea pe care Biserica o făcea fraților de alte confesiuni. De aceea, frățietatea cu cei care credeau și mărturiseau că Sfântul Duh n-a lucrat în Biserica lui Hristos, adormind undeva pe catargul corăbiei Sfinților Apostoli, presupunea, înainte de toate, promovarea unei profesiuni de credință extrem de grave: a crede în nimic sau a crede în toate, ceea ce reprezenta același lucru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul să creadă altceva decât crede Biserica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-lea, în 1848: Păstrătorul Adevărului este tot poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică, Stâlp și tărie a Adevărului, potrivit Sfântului Apostol Pavel. Unicul subiect al cunoașterii este Absolutul; de aici rezultă că subiectul uman al cunoașterii nu este un ins izolat, ci persoana ca mădular al Ecclesiei, Trupul lui Hristos, ceea ce face din Biserică axa duhovnicească a istoriei și subiectul sobornicesc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trepte de slujire pe care le cunoaștem: episcop, preot și diacon. În scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare, ce variază în funcție de Biserici și de anumite perioade. La început numai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
slujire pe care le cunoaștem: episcop, preot și diacon. În scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare, ce variază în funcție de Biserici și de anumite perioade. La început numai episcopul prezidează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare, ce variază în funcție de Biserici și de anumite perioade. La început numai episcopul prezidează Euharistia, predică, botează, îi reconciliază pe cei care fac pocăință. Clerul și poporul intervin în diferite feluri în alegerea slujitorilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
materie. Ideea nemuririi se bazează invariabil pe adevărul existenței lui Dumnezeu. • Creștinismul este o religie de origine divină, religia absolută a libertății și a adevărului. Cunoașterea învățăturii christice se realizează în interiorul Ecclesiei, prin și în spiritul Evangheliei, înțeleasă prin Tradiția Apostolilor și a Sfinților Părinți. Evanghelia nu este filosofie, ci Revelația divină, acțiune și viață. Chiar dacă intenția Pr. Chesarie Gheorghescu nu este aceea de a oferi o analiză critică, demersul său restitutiv trebuie apreciat cu atât mai mult cu cât este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acest cuvânt chiar la plural, aplicându-l diverselor momente și acte ale iconomiei. Irineu al Lyonului pune pe același plan iconomia cu lucrarea lui Dumnezeu, realizată prin întruparea lui Iisus Hristos. Irineu susține caracterul universal al iconomiei, asociindu-l, precum Apostolul Pavel, recapitulării oamenilor în Hristos. Termenul de recapitulatio are mai multe semnificații: aceea de a repeta, a reproduce sau a rezuma. În acest sens, gnosticismul constituie recapitularea tuturor ereziilor (Adversus haereses, IV, 25, P. G., VII, 1189). Aplicat la lucrarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului lui Dumnezeu, credința în cuvintele lui Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu omului pot părea, și par de multe ori, sminteala cea mai mare, și însuși Apostolul Pavel nu se sfiește a vorbi de "nebunia lui Dumnezeu", dar adaugă că nebunia lui Dumnezeu se arată mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Înțelepciunea omului e neputincioasă, precum și omul; este stricăcioasă, precum și omul; dar ceea ce ne pare nouă a fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de revista păstorită de Societatea Junimea și al cărui prim număr apărea pe 1 martie 1867, acum mai bine de 145 de ani. Ne-am străduit și cu mult efort, dar mai ales cu dragoste (așa cum ne învață și îndeamnă Apostolul Pavel în Întîia epistolă către corinteni: 1. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. 2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bogată și la care orice iubitor al culturii s-ar simți încîntat să adere. Cultura s-a constituit pentru filosoful comparatist într-un set de ziduri de apărare exterioare, iar umanismul creștin ca substanța ei internă. Este umanismul propovăduit de apostolii Luca și Ioan, un umanism care prin calma sa continuitate a fost un exemplu de primă mînă a punții dintre lumea pămîntească și cea a realității transcendente, a adevărului absolut. Grădina filosofică se constituie pentru Virgil Nemoianu într-un spațiu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
observăm destul de des și limpede. Nici o valoare nu poate fi, cu bună judecată, pusă mai presus de viață. Adevărul este numai un mijloc, pe lîngă altele, în serviciul acestei valori supreme, care le condiționează pe toate celelalte. Este sigur că apostolii simpliști ai sincerității nu sînt capabili să realizeze în imagini clare ce ar fi dacă viața noastră internă s-ar da continuu pe față în toată mobilitatea ei tumultuoasă. A fost una din funcțiunile vitale ale vieții sociale să creeze
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Toleranța este condiția pentru ca să devie reală și simțită libertatea, bunul neprețuit la care visează atît de aprins oamenii. Nimeni astăzi, cît ține lumea civilizată, nu visează toleranța fără înconjur. Dar actualitatea, cu apucăturile ei dictatoriale, face cu deosebire ingrată situația apostolilor pasionați și naivi al acestui fermecător ideal". Puterea tinde să diminueze pe cît posibil toleranța, ea fiind doar o idee regulativă, cu ajutorul căreia criticăm formele istorice ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea de prisos
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]