7,167 matches
-
le era îndatorat și, când fiul său s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine că este ușor ca, ducând o viață destrăbălată, să faci datorii pentru șapte ani, dar plata lor este foarte grea prin muncă aspră timp de șapte ani". "Tată, știu acum că este într-adevăr greu să le plătesc și pentru șapte zile". Și tatăl său l-a mustrat spunând: "Doar de data asta ți s-a dat voie să-ți plătești datoriile în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fiu eu bărbatul în casă cât timp el e plecat, și atunci am văzut că mama se străduiește să zâmbească, dar i se vedea după ochi că este foarte tristă, și a spus că nu e supărată, vocea îi era aspră și groasă, nu e supărată și-mi mulțumește foarte mult și, spunând asta, a venit la mine și m-a îmbrățișat, dar nu ca de obicei, ci mult mai strâns, așa ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că în chestia asta nu se poate ca mama să aibă dreptate. În aceste ocazii, mama pretindea ținută elegantă, oricât de cald ar fi fost, nu se putea merge doar așa, în pantaloni scurți și tricou, ci trebuiau îmbrăcați pantalonii aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
câinele turbat acasă. Șoferul cu brațul branșat pe volan a țîșnit pe galben, avântându-se înainte. Să nu faci nimic, niciodată. Să nu faci nimic, niciodată. I-am urmărit mâna bronzată, cu pielea încrețită și străpunsă de perii negri și aspri. Am urmărit goana iugărelor rectangulare pe care se întinde orașul străin mie. În cele din urmă, semnele plate și luminile albe ale aeroportului au început să-mi defileze prin fața ochilor. — La ce oră pleci? m-a întrebat șoferul și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Paul. — Da, răspunse Fat Vince. La drept vorbind, Fat Vince nu e vreun os domnesc, dar vorbește rotunjindu-și gura cu măsură. Nu și Fat Paul, cu pieptul lui masiv, cu fața lui impasibilă, cât o lespede înclinată, cu părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sentimentul că se cuvine să-mi scot pârleala din afacerea asta... Se pare că sunt pus în fața unei dileme morale, fir-ar să fie. Dilemele astea morale - ce faci în cazul lor? Am ajuns în pragul epuizării din cauza atâtor critici aspre pe care mi le-am adus și a atâtor condiții pe care mi le-am impus. Am crezut că va fi simplu să-i spun adevărul Martinei Twain. Am crezut că va ca în cazul rostogolirii unui butuc. Dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deloc nebună. Mi se părea că își ține bine ciudățeniile sub control. — O vezi pe femeia aia de acolo? am întrebat-o eu pe Martina. Mă urmărește. Mă urmărește noaptea. — Dar aia nu e femeie, spuse Martina pe un ton aspru. — Hă? — Uită-te la mâinile ei. Și la glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de consensul lor pentru o derulare normală a planului. Întotdeauna proiectele reușite au fost cele derulate cu aprobarea unanimă a Quadrantului. - Un astfel de cadru nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lui încă mai stăruie pe culmi. Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul are o dimensiune cu totul specială, și puține sunt locurile închinate acestei zile de durere. Evlavia poporului față de Sfântul Ioan, care a excelat prin post și viață aspră, este mare, adunând mulțime de credincioși în biserici și mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în haine de sărbătoare în zilele de și 30 august. Programul liturgic va începe ca în fiecare an
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cuvintele au ajuns cele mai de temut „arme”; până și ele sunt în tranziție. Ne îmbrăcăm zilnic cu cuvinte, dezbrăcăm pe alții din cuvinte și niciodată nu ne săturăm de puterea lor. Atât pe cele frumoase cât și pe cele aspre, le ținem în cutii înăuntrul nostru și le dăm misiunea de a fi izvor de bunătate sau de a secătui alte inimi. Unele stau legate în lanțuri grele, iar altele se plimbă zilnic în voie, intră și ies pe ușa
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
rești, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucu rești, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucu rești, 2002; Enci clopedia zmei lor, carte pentru copii, Hu manitas, București, 2002; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, publicis tică, Huma nitas, București, 2003; Par fu mul aspru al ficțiunii, audio book, Humanitas, București, 2003; Plu rivers vol. I și II, poeme, Hu manitas, Bucu rești, 2003; Cinci zeci de sonete, poeme, Brumar, Timișoara, 2003; , povestiri și audio book, Hu manitas, Bucu rești, 2004; Baroane!, Humanitas, București, 2005
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aproape de gura ei cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și pantofi de asemenea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știa, așa că-i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era metalică. Era o voce de bărbat întreg, ți-l puteai imagina cântând pe Humphrey Bogart. Doar textul era ușor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecător cu vocea prea aspră, gravă și reținută: Ți-aduci aminte Ce dulci cuvinte Ne trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam 152 De ce iubim femeile Și-apoi le sărutam. Visul se curmă Și-n cea din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aș scrie aici, nu voi face decât să vor besc despre acest păr de sârme de aur, de fractali de aur, de miliarde de picioare ale unui păianjen de aur, pe care l-aș fi apucat și-nfă șurat pe pumn, aspru și gros și fierbinte, o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori pân-aș fi ajuns la ceafa goală, cu câteva firișoare spiralate, ale celei ce zăcea pe plajă lângă mine, despărțiți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici supra fețe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duș niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privința frumuseții altei femei sau a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
E vesèlă! a schimbat el accentul În cuvânt, plin de spirit... Poetul Ionescu aprobă emoționat. — Vesela e pentru epigramiști, domnu’ Baculovschi. Eu nu am auzit că s-ar fi citit epigrame În seara asta, s-a făcut auzită, cu voce aspră, Lorena B. Spiridon a ridica mâna cum că ar vrea să intervină, și fără să mai aștepte aprobarea celorlalți a zis calm: — Eu aș vedea poeziile domnului Ionescu din punct de vedere zodiacal. După câte știu eu, domnul Ionescu e
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sunase pe „Dumnezeu“, și era bine știut În lumea lui Rogoz că tu ești cel ce trebuie să Își ceară scuze pentru deranj. — Tovarășul Carara? Rogoz la telefon... — Știu cine e la telefon, ce vrei? s-a auzit o voce aspră, vădit scârbită, la celălalt capăt al firului. — Tovarășul Carara, am ordin de la tovarășul Paro lică... Avem o problemă de cultură... Vine tovarășul Birică de la București... Ne trebuie un elev... — Știu ce problemă aveți voi, că de altceva nu sunteți În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iubesc. Ah! *** sfânt nume! înțeleaptă și nebună, crudă și dulce Ei, dragă mătușă. Că eu am fost cu tine, da' tu n-ai fost cu mine. Apoi măcar tot haide. Se-neca spuind la minciuni nu alta. Nu osos și aspru, ci format ca din marmură vânătă, un adevărat nas de ceară *. 1040 {EminescuOpXV 1041} COMENTARII {EminescuOpXV 1044} VOLUMUL VIII TEXTE DECEBAL (p. 41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a diminua forța ideii satirice pe care dorește să o evidențieze. Însă, pe când satira și ironia au o funcție predominant intelectuală, urâtul- o funcție preponderent emoțională. Situându-se între ironic și satiric, sarcasticul provine din grecescul sarkasmos și înseamnă ironie aspră, mușcătoare. La fel ca și satiricul din care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai teme de nimic. Nu mai văzu nimic, toate senzațiile fizice se descompuseră. I CASTRA STATIVA DE PE MALURILE RHENUS-ULUI Fluviul Fortăreața legiunilor de la marginea imperiului - acele castra stativa aflate în punctul cel mai nordic al lumii cunoscute - era un aspru oraș artificial construit pentru război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl izolaseră printr-un șanț exterior, îl întăriseră cu turnuri de apărare. Într-o zi mohorâtă de iarnă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa, ca să desigileze plicul. Lui Gajus i se păru că fantasticele povești ale călătoriei nu mai aveau nici o valoare. Se opri, așteptând ca ușa să se deschidă. Singur în camera lui, Germanicus citea cu mirare și tot mai neliniștit un aspru reproș al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar uimirea lui se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să aibă? Fiind pe undeva o temă teologică, răspunsul înțelepților a fost precaut și interpretabil în mai multe feluri - în orice caz, nemulțumitor pentru toată lumea. Gajus citea repede și descoperea la fratele său o lume interioară neașteptată, o ironie aspră și imprudentă. În liniște, se întoarse și privi în spatele său. „O asemenea scriere, în casa asta, aduce condamnarea la moarte“, gândi. Se duse în fundul sălii și continuă să citească într-un colț, aruncând din când în când câte o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]