10,800 matches
-
păstra secretul. Unul dintre acești paraziți, apropiindu-se de bătrânețe, a declarat singur și fără să-l oblige nimeni că, în decursul îndelungatei și săracei sale vieți, a ucis și a mâncat personal, în cel mai deplin secret, șaizeci de călugări și câțiva prunci mireni - vreo șase bucăți, nu mai mulți, adică neobișnuit de puțini comparativ cu cantitatea de cler mâncată. După cum s-a dovedit, nu s-a atins niciodată, cu acest scop, de mirenii adulți. — Nu se poate! strigă președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci de călugări? râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural! respinse Lebedev insinuările, cu o încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural! respinse Lebedev insinuările, cu o încăpățânare pedantă. Pe lângă asta, călugărul catolic este din fire iscoditor și curios, așa că-i foarte ușor să-l momești în pădure sau într-un loc ferit și acolo să-i faci ce s-a spus mai sus; totuși nu vreau să contrazic opinia că numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și nu s-a întâmplat ceva cu el, cum a putut să reziste și să rabde? Că existau canibali și, poate, foarte mulți, nu mai încape îndoială și Lebedev are dreptate; nu știu însă de ce i-a amestecat aici pe călugări și ce vrea să spună cu asta. — Cu siguranță că, în secolul al doisprezecelea, numai călugării puteau fi mâncați, pentru că numai călugării erau grași, observă Gavrila Ardalionovici. — Asta-i ideea cea mai splendidă și mai adevărată! strigă Lebedev. Căci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Că existau canibali și, poate, foarte mulți, nu mai încape îndoială și Lebedev are dreptate; nu știu însă de ce i-a amestecat aici pe călugări și ce vrea să spună cu asta. — Cu siguranță că, în secolul al doisprezecelea, numai călugării puteau fi mâncați, pentru că numai călugării erau grași, observă Gavrila Ardalionovici. — Asta-i ideea cea mai splendidă și mai adevărată! strigă Lebedev. Căci de mireni nici măcar nu s-a atins. Nici un mirean la un număr de șaizeci de călugări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mulți, nu mai încape îndoială și Lebedev are dreptate; nu știu însă de ce i-a amestecat aici pe călugări și ce vrea să spună cu asta. — Cu siguranță că, în secolul al doisprezecelea, numai călugării puteau fi mâncați, pentru că numai călugării erau grași, observă Gavrila Ardalionovici. — Asta-i ideea cea mai splendidă și mai adevărată! strigă Lebedev. Căci de mireni nici măcar nu s-a atins. Nici un mirean la un număr de șaizeci de călugări și asta-i o idee teribilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai călugării puteau fi mâncați, pentru că numai călugării erau grași, observă Gavrila Ardalionovici. — Asta-i ideea cea mai splendidă și mai adevărată! strigă Lebedev. Căci de mireni nici măcar nu s-a atins. Nici un mirean la un număr de șaizeci de călugări și asta-i o idee teribilă, o idee istorică, o idee statistică la urma urmei, și din asemenea fapte cel care se pricepe recreează istoria; căci se calculează cu precizie matematică cum că clerul trăia de cel puțin șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi oprit, pur și simplu, la cifra șaizeci, păstrând secretul până la ultima suflare? De ce să nu fi renunțat pur și simplu la călugărie, trăind ca un sihastru în pocăință? De ce, la urma urmei, nu s-a făcut chiar el călugăr? Chiar aici e dezlegarea! Deci, exista ceva mai puternic decât rugurile și focurile și chiar decât deprinderea de douăzeci de ani! Deci exista o idee mai puternică decât toate nenorocirile, recoltele proaste, torturile, ciumele, leprele și întregul iad, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
precum "Vaterland " din Munich și "Mainzer Journal". Eu nu găsesc nimic surprinzător în toate acestea. Reprezentanții fanatici ai bisericii nu s-au sfiit de nici un mijloc față cu adversarii lor. Vă amintesc uciderea lui Enric al III [-lea ] printr-un călugăr credincios. {EminescuOpXII 113} - (Voci din centru). N-a fost credincios. - Domnilor, n-o pot apreția aceasta, căci sunt ateist (ilaritate ). și cine nu știe că papa Clement IV a murit de moarte nenaturală; pentru că desființase Ordinul Iezuiților. Nu socialiștii sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
deget, ca d. Brătianu să rămână prezident de Consiliu, "fiind prezența lui la cârma statului absolut legată cu interesele și viitorul Romîniei". î [nalt] P[rea] S[finția ] S[a] e desigur un prea bun teolog și un prea învățat călugăr ca să nu vază că în fraza Ni Dieu, ni Maître a lui Blanqui, apoteozat de "Romînul", e cuprins viitorul religiei creștine în România; e prea bun arhipăstor al neamului ca să nu cunoască că în emanciparea evreilor pe categorii e o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui ar merita în adevăr acel nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem de schimbările din Bulgaria și găsisem că manifestul tânărului principe de Battenberg avea, abstracție făcând de orice alte motive, un sâmbure sănătos. În adevăr
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pricepe dar scârba ce-o au de-a deveni concentățenii d-rului Kokinos. Am, voi să cunoaștem cuvintele fineței 'n adevăr italiene, pentru a nu zice genoveze, în virtutea cărora s-a descoperit că macedoromânii ar fi elini! Pentru că au cler grecesc, călugări greci și că-n lipsa de școale naționale, de cărți naționale, ba chiar de caractere tipografice cari să fi putut pîn' acum să reprezinte sunetele limbii lor, au fost botezați în grecește, au frecuentat școalele clerului grecesc și au primit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neamului; despre bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul înarmat c-un praz; despre sârbi asemenea, c-un cuvânt despre toți. Un obiect predilect al ironiei populare e popa și călugărul. Mulțimea cea mare de călugări și lipsa de cultură a clerului laic și monastic vor fi fost în mare parte cauza acestei ironii. Din această ramură puțin cultivată a literaturii populare d. Baican ne trimite câteva probe, cari desigur vor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul înarmat c-un praz; despre sârbi asemenea, c-un cuvânt despre toți. Un obiect predilect al ironiei populare e popa și călugărul. Mulțimea cea mare de călugări și lipsa de cultură a clerului laic și monastic vor fi fost în mare parte cauza acestei ironii. Din această ramură puțin cultivată a literaturii populare d. Baican ne trimite câteva probe, cari desigur vor interesa. Între mulțimea aceasta de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Galați și de-aci primar al acelui oraș. Ministerul confirmă această numire, pe cuvintele esprimate de d. C. A. Rosetti în Adunare, că profesorul nu este funcționar al statului, el este preot al învățămîntului. În calitatea de preot și de călugăr, cari nu sunt escluși de la eligibilitatea în consiliile comunale, d. C. A. Rosetti a confirmat alegerea aceasta de primar. E drept că d. Mihăilescu și-a dat de-atunci încoace demisiunea, dar confirmarea din partea d-lui Rosetti nu încetează de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sufletului și‑l vindecă. În același gând cu ceilalți Părinți ai Bisericii citați ante‑ rior, Sfântul Ioan Casian, care s‑a născut În Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), pe Valea Casimcei, județul Constanța, vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți, subliniază că trebuie să‑i „judecăm” ca pe niște neno‑ rociți și vrednici de dispreț pe cei ce sunt pătați de toate crimele și ticăloșiile fără să arate vreun semn văzut că sunt stăpâniți de diavol și mai ales
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lucrarea faptelor bune. „Dacă aceasta lipsește, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin”101. Credința fără fapte este numai o umbră fără de putere 102. Nu ne‑am propus aici să aducem precizări despre toate bolnițele Întemeiate de călugării români În incinta mănăs‑ tirilor noastre, pentru că au fost nenumărate astfel de clădiri unde bolnavii erau Îngrijiți, mângâiați sufletește, Întăriți duhovnicește și În cele din urmă, unii primeau vindecarea. Vom aminti doar câteva pe care le‑am considerat mai ilus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru Împodobirea biserici‑ lor și mântuirea sufletelor, mitropolitul Atanasie Crimca (al Moldovei și Sucevei † 1631) s‑a Îngrijit și de alinarea bolilor și suferințelor trupești. Astfel, În anul 1610 a Înființat o bolniță la Mănăstirea Dragomirna, unde se Îngrijeau, atât călugări, cât și mireni. Iar În anul 1619 a Înființat un ade‑ vărat spital În orașul Suceava, unde se vindecau numeroși suferinzi. Urmând exemplul Sfântului Vasile cel Mare, un mare spirit disciplinat și practic, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dintâi spital
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o bolniță Încă‑ pătoare, În locul celei arse În 1841, pentru călugării bătrâni și bolnavi din lavră, pentru cei ce se nevoiau În schiturile și pădurile dimprejur și chiar pentru mireni. Alături a ame‑ najat o farmacie și a rânduit câțiva călugări „bolniceri” și un medic. Iar la Târgu Neamț a zidit, În anul 1852, un spital mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, În care slujea zilnic un duhovnic călugăr. A mai zidit o farmacie mare „cum
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
najat o farmacie și a rânduit câțiva călugări „bolniceri” și un medic. Iar la Târgu Neamț a zidit, În anul 1852, un spital mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, În care slujea zilnic un duhovnic călugăr. A mai zidit o farmacie mare „cum nu era alta În Moldova”, cu medic plătit de mănăstire. În aceste două spitale, multe suferințe se alinau și toți bolnavii primeau tratament gratuit. Atât 94 Suferința și creșterea spirituală spitalul cât și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
obștea Sfântului Sava ascul‑ tarea de bibliotecar și de infirmier. Noaptea lua parte la biserică, se ruga la chilie și Îngrijea marea bibliotecă a mănăs‑ tirii, iar ziua era infirmier și Îngrijitor de bolnavi la bolnița din incintă. Cerceta pe călugării și sihaștrii bolnavi, le ducea mâncare, spăla rănile răniților de război aduși aici de pe front și alina pe toți cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga și simțea pe Hristos 109. Acestea sunt pentru noi cei de astăzi adevărate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
molipsească de boală și de apropierea de un bolnav, cu toate că așa ceva nu era lucru ușor, oricâte Încercări făceau unii și alții”121. Și mai aproape de zilele noastre, Arhimandritul Ioannikios, În lucrarea sa citată deja de noi122, face referire la câțiva călugări tari la suflet și la trup, care ardeau de dragoste jertfelnică și a căror sfârșit pământesc cu nimic nu a fost mai prejos decât moartea martirică. Nimic nu‑i putea opri, nici munca grea, nici pericolul Îmbolnăvirii de o boală
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să scap de boală, rămân cu păcatul. 158 Suferința și creșterea spirituală Deci, mai bine primesc cu răbdare tot ce‑mi dă Dumnezeu”192. În Patericul atonit ni se mai istorisește faptul că un preot l‑a Întrebat pe un călugăr bolnav : „— Cum e cu sănătatea, părinte ? — Bine. Acum că am În mine mai multă boală, nu voi merge la Tatăl meu cu mâinile goale”193. Mulți dintre cuvioșii Îmbunătățiți nu se rugau la Dumnezeu să‑i scutească de dureri și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
veșnicie. Ne vom Înfățișa Înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi «mai Întipărită harul lui Dumnezeu”213. Cuvioșii părinți considerau că Îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dum‑ nezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea : A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul Îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”214. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bătrân care „adeseori pătimea și se Îmbolnăvea. Și s‑a Întâmplat Într‑un an să nu se Îmbolnăvească și s‑a Întristat cumplit și plângea, zicând : «M‑a părăsit Dumnezeu și nu m‑a cercetat !ă”215. Însă nu doar călugării Îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au Înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, Încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți 176 Suferința și creșterea spirituală povestea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]