6,257 matches
-
canonul 60 (a cărui autenticitate este dubioasă, deoarece lipsește din diverse manuscrise și ar fi putut fi adăugat ulterior pentru a specifica dispozițiile canonului 59) se dădea o listă cu 26 de cărți ale Noului Testament, aproape identică cu lista canonului de astăzi. La scurt timp după acest conciliu, Atanasie din Alexandria, în scrisoarea a XXX-a festivă din anul 367, ne dă o listă a cărților canonice, care acoperă întru totul lista canonului de astăzi. Ea este considerată de istorici
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
ale Noului Testament, aproape identică cu lista canonului de astăzi. La scurt timp după acest conciliu, Atanasie din Alexandria, în scrisoarea a XXX-a festivă din anul 367, ne dă o listă a cărților canonice, care acoperă întru totul lista canonului de astăzi. Ea este considerată de istorici drept prima mențiune scrisă a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
din anul 367, ne dă o listă a cărților canonice, care acoperă întru totul lista canonului de astăzi. Ea este considerată de istorici drept prima mențiune scrisă a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. Deoarece
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
astăzi. Ea este considerată de istorici drept prima mențiune scrisă a celor 27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și acest
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
27 de cărți care compun azi Noul Testament și numai a lor. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și acest conciliu au respins autoritatea Apocalipsei, ca nefiind carte apostolică. În orice caz
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și acest conciliu au respins autoritatea Apocalipsei, ca nefiind carte apostolică. În orice caz, canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial abia în secolul a XVI-lea pentru Biserica Catolică și abia în secolul al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe.
Conciliul de la Laodicea () [Corola-website/Science/324141_a_325470]
-
cu privire la încrederea pe care i-a arătat-o lui Holmes: Voi risca, cred că sunteți un om de cuvânt și un om alb"". (Ultima este o referire la caracterul lui Holmes și nu la culoarea pielii sale.) Unele ediții ale canonului scriu numele căpitanului Crocker, în loc de Croker. În această povestire, modul în care au fost făcutre nodurile îl conduc pe Holmes la concluzia că autorul lor era un marinar, primul bănuit fiind căpitanul Croker. Într-o povestire polițistă asemănătoare cu povestirile
Aventura de la Abbey Grange () [Corola-website/Science/324131_a_325460]
-
într-o crimă, dar lordul Peter Wimsey remarcă: "Un lucru de care sunt sigur este că "nu" a fost un marinar care a făcut aceste noduri pe cordon" (Partea 2, cap. 7). Această povestire este primul și singurul loc din canon unde este folosită expresia "The game is afoot" (în ). Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 28-lea film cu Sherlock Holmes, cu titlul "The Abbey Grange" (1922), din seria de filme mute cu Eille Norwood și
Aventura de la Abbey Grange () [Corola-website/Science/324131_a_325460]
-
termeni: El este descris ca un loc unde membrii merg să citească fără nici o altă distracție, iar regulă principala este că nimeni să nu vorbească, membrii clubului putând fi excluși dacă încalcă această regulă. Deși nu există nici un indiciu în canonul original al lui Sherlock Holmes că nu este ceea ce pare a fi, scriitorii de mai tarziu au dezvoltat și folosit ideea conform căreia clubul a fost fondat că un paravan pentru serviciile secrete britanice. Deși nu se fac astfel de
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
la vechiul său prieten ca la "încăpățânatul Watson" și afirmă că erau câțiva domni cu pregătire medico-legală pe care dorea să-i înlăture din imagine. Inspectorul Morton este menționat într-un mod familiar, dar aceasta este singura sa apariție în canon. Expertul holmesolog Leslie S. Klinger se întreabă dacă Morton era cumva colegul inspectorului Brown în "Semnul celor patru". Specialiști în medicină au făcut studii pentru a descoperi adevărata boală pe care Holmes a denumit-o «febra Tapanuli». Specialistul în boli
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
noapte de vară, la câteva luni după căsătoria sa. Ea este destul de preocupată de sănătatea sa și-l trimite la țară în timpul acțiunii din "Misterul din Valea Boscombe", dar când Mary Morstan moare (circumstanțele morții ei nu sunt relatate în canonul lui Sherlock Holmes), Watson se mută înapoi cu Holmes și nu face nicio referire la această pierdere a soției sale, deși Baring-Gould speculează că el s-ar fi căsătorit după aceea din nou, ceea ce ridică întrebări cu privire la cât de apropiați
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]
-
unde era stareț Cleopa Ilie căruia îi câștigă încrederea. Optează definitiv ca după bacalaureat să se închinovieze și să urmeze teologia și este nelipsit din corul bărbătesc al Mănăstirii Antim. Citește asiduu din Pateric, zilnic un capitol din Evanghelii, are canon de rugăciuni și Psalmi, aproape în fiecare sâmbătă se spovedește la P.C. Ierom. Damian din Antim. Starețul Sofian Boghiu îi predă muzică psaltică și este lăsat să cânte solo la strană. Este din ce în ce mai solicitat de P.S. vicar Teoctist să fie
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
negativ" (redactată final în 1982), "LIGURDA" (1975), "Sensul celor trei munți" (1976) și lucrarea sa de vârf, "Nunțile Necesare" (1980), apoi " În căutarea sensului vieții"- autobiografică. De asemenea compune mai multe volume de poezii: "Cântecul singurătății albastre", "Imnuri", "Poemele Gnozei", "Canon la crin". În 1969 e chemat de Patriarhul Justinian și lucrează aproape 8 ani ca arhitect titular al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, unde activează din plin, restaurând integral Mănăstirile Pasărea (unde figurează pe placa votivă de la intrare) și Suzan, Mănăstirile
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
Nunțile Necesare" (1980), Solteris, Piatra Neamț " În căutarea sensului vieții", autobiografică, Solteris, Piatra Neamț "Cercetări în lumea nevăzută", Solteris, Piatra Neamț, 2001 "Imnul acatist la Rugul Aprins, cu o introducere de George Văsii", 2002 Volume de poezii: "Cântecul singurătății albastre", "Imnuri", "Poemele Gnozei", "Canon la crin", "Surghiunul miresei".
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
-lea, ștrengarii sunt vagabonzi care hoinăresc prin mahalalele Londrei, mereu în numele lui Sherlock Holmes. Ștrengarii de pe Baker Street apar în serialul de desene animate "Sherlock Holmes în the 22nd Century", dar că adolescenți, fiind un pic mai mari decât în canonul holmesian. Ștrengarii apar și în cărți de benzi desenate cum sunt "The Irregulars" a editurii Dark Horse Comics (ISBN 978-1-59307-303-9), și "Leș Quatre de Baker Street" (ISBN 9782749304373) Serialul de benzi desenate "Leș Quatre de Baker Street" aduce în scenă
Ștrengarii de pe Baker Street () [Corola-website/Science/325541_a_326870]
-
Doyle l-a descris ca "un funcționar înalt și voinic [...] purtând un chipiu cu cozoroc și o jachetă". Ilustrațiile lui Sidney Paget pentru revista "Strand Magazine" îl prezintă ca purtând barbă. Doar aceste amănunte puține sunt prezentate despre el în canon. Bradstreet a activat inițial în Divizia E a Scotland Yard, care-l asociază cu Bow Street Runners, un precursor al Scotland Yard. El susține că era polițist din 1862 ("Omul cu buză strâmbă"), dar în iunie 1889 Dr. Watson scrie
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
noapte de vară, la câteva luni după căsătoria sa. Ea este destul de preocupată de sănătatea sa și-l trimite la țară în timpul acțiunii din "Misterul din Valea Boscombe", dar când Mary Morstan moare (circumstanțele morții ei nu sunt relatate în canonul lui Sherlock Holmes), Watson se mută înapoi cu Holmes și nu face nicio referire la această pierdere a soției sale, deși Baring-Gould speculează că el s-ar fi căsătorit după aceea din nou, ceea ce ridică întrebări cu privire la cât de apropiați
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
Wiggins (interpretat de Graham Armitage) care este valet la Clubul Diogene. El îi livrează un bilet lui Mycroft Holmes (interpretat de Christopher Lee) și primește instrucțiuni cu privire la diverse subiecte. Unele personaje ficționale asociate cu Sherlock Holmes nu fac parte din canonul creat de Conan Doyle și au fost introduse de alți scriitori. Enola Holmes este sora mai mică a lui Sherlock și Mycroft Holmes. Ea apare în seria "The Enola Holmes Mysteries" a lui Nancy Springer și se deduce că ea
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
fost nobili rurali, ceea ce înseamnă că fratele cel mai mare ar trebui să rămână să se ocupe de casă. Dacă Mycroft era cel mai mare, atunci el nu putea juca rolul pe care îl are în cele patru povestiri din canonul lui Sherlock Holmes, așa că Sherrinford i-a eliberat pe amândoi de această îndatorire. Această poziție este întărită de faptul că poziția generală a lui Mycroft ca un funcționar public de nivel înalt a fost o alegere comună pentru fiii mai
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
lua Galia și Italia, iar Iliricul și Orientul le primea Galeriu , după mărturia lui Sicard din Cremona, de pe la 1204. Pentru că aceasta organizare administrativă politică putea fi favorabilă și pentru cea bisericească, pentru ușurință circulației, și în vederea hirotonirii de episcopi noi, canonul I Apostolic prevăzând că hirotonia unui episcop să o săvârșească cel putin 2-3, Biserca s-a orientat în organizarea ei locală după aceasta organizare politică . și astfel se trece la a doua etapă a organizării bisericești, numită mitropolitana când episcopii
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
politică . și astfel se trece la a doua etapă a organizării bisericești, numită mitropolitana când episcopii provinciilor se adună în jurul episcopului din Dieceza, numit după numele reședinței “metropolis” și el Mitropolit. Acest principiu este apoi confirmat că normă generală de canonul 4 al Sinodului I Ecumenic din 325, de canonul 9 de la Antiohia din 341, de canonul 32 de la Cartagina din 417 precum de can. 34 Apostolic, care prevedă că episcopii unei natiuni-popor să-și aleagă dintre ei unul că protos
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
a organizării bisericești, numită mitropolitana când episcopii provinciilor se adună în jurul episcopului din Dieceza, numit după numele reședinței “metropolis” și el Mitropolit. Acest principiu este apoi confirmat că normă generală de canonul 4 al Sinodului I Ecumenic din 325, de canonul 9 de la Antiohia din 341, de canonul 32 de la Cartagina din 417 precum de can. 34 Apostolic, care prevedă că episcopii unei natiuni-popor să-și aleagă dintre ei unul că protos (mitropolit). Astfel iau ființă pe rând noile Mitropolii, prin
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
provinciilor se adună în jurul episcopului din Dieceza, numit după numele reședinței “metropolis” și el Mitropolit. Acest principiu este apoi confirmat că normă generală de canonul 4 al Sinodului I Ecumenic din 325, de canonul 9 de la Antiohia din 341, de canonul 32 de la Cartagina din 417 precum de can. 34 Apostolic, care prevedă că episcopii unei natiuni-popor să-și aleagă dintre ei unul că protos (mitropolit). Astfel iau ființă pe rând noile Mitropolii, prin concentrarea în jurul lor a mai multor episcopii-eparhii
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Sherlock Holmes" (1995), listează peste 25.000 de producții adaptate după povestirile și romanele cu Sherlock Holmes. Detectivul a făcut obiectul mai multor adaptări pentru benzi desenate, fiind adaptări ale aventurilor scrise de Conan Doyle, ale aventurilor apocrife referitoare la "canonul" holmesian sau pastișe și parodii legate de acest mit. Personajele secundare au avut și ele ocazia de a-și trăi aventurile în benzi desenate. O jumătate de pagină de benzi desenate cu Sherlock Holmes a apărut zilnic și duminică, în
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
existat multe alte adaptări radiofonice (peste 750 în limba engleză), inclusiv una mai recentă pentru BBC Radio 4 cu Clive Merrison ca Holmes și Michael Williams ca Watson. Împreună, cei doi actori au realizat adaptări radiofonice ale fiecărei povestiri din canon între 1989 și 1998. "The Further Adventures of Sherlock Holmes", un nou serial format din povestiri originale scrise exclusiv de Bert Coules a fost apoi comandat, dar după moartea de cancer a lui Williams în 2001, el a fost înlocuit
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]