7,540 matches
-
aceste texte se adresează unui public nou, pentru care funcția textului de ficțiune nu este aceeași ca pentru cititorii cultivați 38. În schimb, instanțele de legitimare europene, mai vechi, se vor conservatoare și vor juca un rol de frână, de cenzură și autocenzură, mergând până acolo încât să-i nege SF-ului statutul de literatură (Lardreau, 1988). Tot ce află că se întâmplă în Statele Unite îl înspăimântă pe intelectualul european. Să nu uităm că, în Europa, viața cotidiană nu evoluează decât
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
pe Ceaușescu. Literatura, muzica, teatrul, cinematografia erau prinse în hora nebună a mistificării, a adulării figurii lui Ceaușescu, dar și a mesajului dublu, destinat bieților români care se simțeau superiori descifrând aceste mesaje ascunse în textele controlate și îngăduite de cenzură. între 1979 și 1981, au fost revizuiți și reduși toți indicatorii de venituri personale, în vreme ce au crescut prețurile la toate categoriile de bunuri de pe piață (Linden, 1986). „Statul asigura salarii pentru întreaga populație, deși foarte joase, independent de rezultatele muncii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu perioada respectivă, Elisebeth Kübler-Ross (1969/2008), printr-o lucrare-ancoră Despre moarte și a muri, valorificând câteva prestații meritorii (dar izolate) a pus bazele unei științe insolite, dar atât de necesare, care se numește tanatologie. începând cu acei ani, stupidele cenzuri proferate la adresa acestui subiect s-au volatilizat treptat, ridicând ecluze, degajând terenul și, mai ales, impulsionând cercetările din domeniu. Așa se cristalizează insidios, dar neîntrerupt o nouă concepție despre moarte, una profund distonantă cu orientarea materialistă, care a tronat despotic
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
multidirecționate, intermitente, bazate pe pornirea naturală și oportunistă. Bolliac e poet la 1838, revoluționar la 1848, politician la 1859, arheolog la 1860 etc. A fi ceea ce vrei să fii, în fiecare moment și în orice câmp, fără să recunoști o cenzură, fără să te reții în funcție de exigențele obiective ale domeniului de activitate, aceasta e conduita pe care o denumește conceptul Heliade Rădulescu. În această ultimă fază, figura sarsailismului susține o critică integrală a societății românești. Lui Heliade Rădulescu i se pare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
instituții care au existat, această trăsătură era valabilă și se aplica și fenomenului de comunicare din cadrul său. Așadar, de la cel mai înalt nivel (Vaticanul), până la cea mai neînsemnată parohie dintr-un colț al lumii, publicațiile catolice au cunoscut o oarecare "cenzură religioasă", fiind coordonate de ierarhi ai Bisericii. S-au constituit departamente specializate, care aveau menirea de a încuraja apariția publicațiilor catolice în toate țările în care existau astfel de comunități religioase. În acest material vom încerca să explicăm rolul și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dar răspândeau erezii scriind despre religie fără să aibă cunoștințele necesare, nelăsându-i pe cei cu autoritate în domeniu să citească articolele înainte de publicare. Giuseppe Chiaudano făcea referire la faptul că o publicație catolică era obligată să treacă printr-o cenzură bisericească, pentru a evita unele puncte de vedere legate de temele religioase care nu erau în concordanță cu poziția și viziunea Bisericii. Ca și în alte domenii, erau necesare: un studiu serios, reflecție, o doctrină solidă și precizie în limbaj
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
enciclica Quanta cura113 și documentul Syllabus. În cuprinsul lor, el a precizat că exista libertate de gândire în cadrul Bisericii. Scriitorii catolici erau "obligați" să răspundă doar pentru aspectele religioase pe care le tratau. Papa a apărat Biserica în fața presiunilor și cenzurii exercitate de putere, afirmând că episcopii erau liberi să publice fără aprobarea guvernului scrisorile apostolice și documentele pe care ei le considerau folositoare credincioșilor; guvernanții nu aveau dreptul să se amestece în probleme de religie, morală sau îndrumare spirituală și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
După Războiul civil care a împărțit Spania și a folosit mijloacele de comunicare pentru difuzarea propagandei, noul regim a început un control sistematic al acestora. În ceea ce privea presa, controlul s-a exercitat printr-o lege din 1938, care permitea cenzura, sistemul de instrucțiuni, desemnarea directorului, împărțirea rației de hârtie și controlul profesiei de jurnalist (prin intermediul Registrului Oficial, Școlii Oficiale de Jurnalism și Uniunii Spaniole a Jurnaliștilor)208. În privința periodicității publicațiilor, menționăm că cele lunare au ocupat primul loc209: 1944 Lunare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Valencia)212. Un alt grup important, a cărui influență s-a diminuat însă în timp213, a fost cel al presei catolice oficiale cea a episcopatelor și a Acțiunii Catolice recunoscut prin acordul din 1945 dintre Biserică și stat, scutit de cenzura anterioară și în consecință, cu o mai mare libertate. Publicațiile ecleziastice cu impact ridicat erau strâns legate de Acțiunea Catolică și de EDICA, Editura Catolică. Una dintre disputele cu regimul a fost cauzată de revista bilunară Ecclesia, înființată în 1941
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
instituții care au existat, această trăsătură era valabilă și se aplica și fenomenului de comunicare din cadrul său. Așadar, de la cel mai înalt nivel (Vaticanul), până la cea mai neînsemnată parohie dintr-un colț al lumii, publicațiile catolice au cunoscut o oarecare "cenzură religioasă", fiind coordonate de ierarhi ai Bisericii. S-au constituit departamente specializate, care aveau menirea de a încuraja apariția publicațiilor catolice în toate țările în care existau astfel de comunități religioase. Preoții și persoanele consacrate trimise în misiune de evanghelizare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cu ajutorul mai multor colaboratori, ea apărea o dată la trei luni, fiecare număr conținând până la 160 de pagini. Această situație a durat până la intrarea României în război, căci după aceea editarea nu a mai putut fi reluată. Toate articolele treceau prin cenzura părintelui Lucius: "Au fost atunci niște apariții valoroase, mai ales prin colaborarea lui M. Theodorian-Carada; acesta își apăra frazele însemnate în manuscrisul său până la extrem, însă părintele Lucius expunea cu mult calm ceea ce era important, victoria fiind totdeauna de partea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcop Camilli a considerat că cenzorul a fost prea indulgent (...); Aceasta însă a fost tot, pentru că nu ne-a reclamat în mod oficial la Roma! Gazeta de duminică (catolică), ce apare mai târziu (1913) la București, nu a trecut prin cenzura cancelariei episcopale; editorul însă (parohul catedralei, preotul Carol Auner), a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
studia chestiuni sociale. ÎPS va publica studii arheologice și va descrie călătoriile sale prin țară. Iosif Frollo va trata probleme filozofico-teologice, iar Hildebrand Frollo chestiuni literare. Cronica politică internă o va scrie M. Theodorian Carada, iar cea externă, Hildebrand Frollo. Cenzurile și bibliografia o vor face, după diferitele ramuri de știință aceia care tratează temele respective"343. Observăm din tematica acestei publicații că a fost una preponderant culturală, cu subiecte de istorie, filosofie, teologie, literatură, arheologie, dar și cu rubrici politice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu mai apară în paginile unei tipărituri catolice 704. Episcopul a atras atenția și conducătorului Ordinului Franciscan din Moldova asupra celor apărute în revistă, menționând că dacă acest incident se repetă, îi va sista apariția și o va trece prin cenzura Ordinariatului franciscan 705. Aurora se publica la Tipografia franciscană "Serafica", aflată în Seminarul Franciscan din Hălăucești, județul Roman. În anul 1924 ea apărea o dată pe lună, prețul abonamentului fiind de 20 de lei pe an, iar al unui număr de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au adresat și a acelora care au scris aceste materiale. Au existat și elemente comune tuturor publicațiilor catolice; odată cu explicarea Evangheliilor și a Bibliei, s-a expus punctul de vedere al Bisericii Catolice. Toate publicațiile catolice au fost supuse unei cenzuri bisericești realizate de episcopi și de conducătorii ordinelor misionare (în cazul revistelor ce aparțineau acestor ordine). Articolele publicate au fost utile clericilor, dar și laicilor. Soluțiile oferite la unele probleme constituiau subiecte de predici, preoții având ocazia de a se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
greșeli împotriva credinței și a bunelor moravuri. De aceea nici un catolic, fie cleric, ori civil, nu poate tipări sau publica vreo scriere în care se atinge credința și bunele moravuri, fără ca mai întâi aceste scrieri să treacă sub așa numita cenzură bisericească. Cât privește revistele ori ziarele periodice,acestea să aibă un director responsabil determinat, care trebuie să aibă învoire specială de la autoritatea bisericească ca să conducă și să tipărească asemenea ziare și reviste"801; așadar, nicio publicație catolică nu a apărut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fără acordul episcopului diecezei în care s-a difuzat. Al doilea pas era cel al numirii unui responsabil (de fapt redactorul), ce răspundea de materialele apărute în revista pe care o conducea. Aceste materiale erau supuse, cum spune textul, "unei cenzuri bisericești", adică trebuiau să exprime punctul de vedere al Bisericii și nu păreri personale (mai ales dacă erau diferite de cele ale Bisericii). Publicațiile franciscane aveau nevoie și de acordul responsabilului Ordinului din respectiva dieceză sau regiune, fără a fi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Catolice (preoți și laici), precum: contele Giuseppe dalla Torre, director al L'Osservatore romano președinte; Contele Cavaler al Ordinului Marii Cruci, Dr. Ing. Franco Rotti, președinte al Consiliului central al guvernatorului orașului Vatican membru; mons. Dr. Giuseppe Monti, înlocuitor la cenzura cărților, profesor la Facultatea Teologică din Lateran secretar general 835. Referitor la invitați, aceștia au fost grupați în trei categorii: 1. reprezentanții ziarelor catolice cu apariție zilnică și săptămânală (împărțite astfel de autoritatea ecleziastică competentă); 2. reprezentanții publicațiilor periodice de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Pe 24 octombrie 1921, Mgr. N. Marmaggi îmi cerea și o a treia cameră, pentru administratorul ziarului, un laic. În data de 7 noiembie 1921 începea publicarea ziarului Albina. Văzând că Albina, care apare cu autorizația Nunțiaturii Apostolice, dar fără cenzură ecleziastică, cu toate că trata des subiecte ecleziastice, nu servește interesele catolicilor de rit latin, nu ni se poate cere să dăm gratuit un apartament cu 3 camere foarte bune, pe care altfel am putea obține o chirie anuală de 100.000
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu au fost condamnate de Vatican (uneori erau chiar încurajate). În funcție de tematica abordată, presa catolică s-a împărțit în publicații religioase ce nu tratau subiecte politice și publicații în care erau abordate și astfel de teme; toate erau supuse unei cenzuri bisericești. Existau cazuri în care unele ziare și reviste, deși redactate de catolici, nu erau asumate și recunoscute de Vatican ca aparținând presei catolice; asta, deoarece tipăriturile specifice acestei confesiuni trebuiau să îndeplinească niște condiții clar enunțate de ierarhia bisericescă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
magisterio sobre las comunicaciones sociales, BAC, Madrid, 2005, p. 4. 105 Papa Paul III a convocat Conciliul de la Trento (1545), încheiat de Pius IV (1563), care a venit cu câteva soluții pentru a pune capăt confuziei doctrinare referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și odată cu căderea absolutismului, una dintre aspirațiile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în cartea aceluiași cercetător închinată principalului reprezentant al „Junimii” - T. Maiorescu. Aceste mărturisiri, pe care le cităm in extenso, parcă sfidau dictatura în care încă trăiam în 1986 și ne dezvăluie nu doar laboratorul elaborării unei cărți, ci și mecanismele cenzurii și autocenzurii într-un regim represiv: „Citeam, parcă în transă, despre Gherea și Maiorescu [...] deși binevoitorii mi-o tot repetau - că nici unul, nici celălalt, nu «mergeau», chip de a spune că munceam la «subiecte» fără șanse de finalizare și, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cartea a apărut”), iar în final se raportează și la momentul 1963, revendicându-și prioritatea în investigarea junimismului. Vom reproduce câteva fragmente din cartea apărută în 1966, pentru a arăta concesiile pe care Z. Ornea le-a făcut dogmatismului și cenzurii obstruante.: „[...] o contribuție însemnată a adus-o între cele două războaie mondiale, cu deosebire în anii ’30, critica literară înaintată, condusă sau apropiată de PCR [...] Mai întotdeauna cercetătorii burghezi s-au străduit să ascundă însă cu grijă funcția socială a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcut, atât cât a fost cu putință, datoria. în realitate suntem cu toții niște ratați. Operele noastre, ceea ce noi înșine numim astfel, nu sunt altceva decât niște palide simulacre de opere. Un imens azil de mutilați. înainte de a fi desfigurate de cenzura atotstăpânitoare, ele au fost desfigurate de noi înșine, din teamă și lașitate, din dorința de a nu rămâne niște anonimi. Cu toții am mimat viața literară, am mimat rolul de scriitori, înșelându-ne cititorii și amăgindu-ne pe noi înșine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ca termen generic privind plecarea din țară și imigrația, termen complementar ce vizează stabilirea în țara de adopție. La rândul său, Eva Behring identifica printre cauzele exilului „asuprirea, urmărirea politică, discriminarea, închisoarea și amenințarea cu închisoarea, interdicția de publicare și cenzura, cu alte cuvinte motive politice și cultural politice pentru expulzare sau pentru a lua propria decizie de părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, însă nu par
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]