7,090 matches
-
îl chonchorso è sì grande, che non și può fare non și pratichi assai huomini: în effecto a me ne satisfanno pochi, né ho trovato huomo di miglore iudicio di voi. Șed fățiș trahimur: ché, quando parlo în lungo a cerți, quando leggo le lor lettere, sto da me medesimo admirato sieno venuti în grado alchuno, che non sono se non cerimonie, bugie et favole, et pochi ne sono che eschino fuori dell'ordinario. Bernardo da Bibbiena, hora cardinale, în verità
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
hauto seco, anchorche tutta volta io l'ingrasso et ripulisco. Voi vorresti, magnifico ambasciadore, che io lasciassi questa vită, et venissi a godere con voi la vostra. Io lo farò în ogni modo; mă quello che mi tentă hora è certe mia faccende, che fra 6 settimane l'harò fatte. Quello che mi fă stare dubbio è che sono costì quelli Soderini, e quali io sarei forzato, venendo costì, vicitarli et parlar loro. Dubiterei che alla tornata mia io non credessi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
seara asta a fost măcel. Pot să spun că echipa noastră n-a jucat rău, doar în ultimele 6-7 minute a fost altceva, dar ce poți face când psihic ești dărâmat, când toate deciziile sunt împotriva ta, când arbitrii se ceartă între ei, când primești gol din 9 metri în condiții neregulamentare. Până la urmă, a fost un măcel. Am greșit și eu, prin aceea că n-am reușit să-i fac pe jucători să ignore arbitrajul.” Din păcate arbitrajul n-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
va trage linie și se va hotărî noua strategie a clubului și, în mod deosebit, a fotbalului băcăuan, fiindcă e limpede pentru toată lumea că ceea ce este la ora asta nu e bine. 26 DECEMBRIE FOTBAL - Retrospectivă 2010: Când doi se ceartă, nu câștigă nimeni 2010. Sau ceea ce va rămâne în istoria fotbalului băcăuan ca fiind cel mai negru an. Anul în care tot ce s-a construit începând cu 1950 s-a dus pe apa sâmbetei. Și nu sunt de vină
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
au parcurs acest drum sfârșind prin a se izbi unul de altul În balta ori mlaștina În care această plantă sau animăluț Își duce viața, ar avea de ales: să așeze acest organism În domeniul fiecăruia, Între alge, respectiv protozoare, certându-se cât la sută e plantă acest animal sau animal această plantă, sau să-și dea mâna considerându-l o formă de tranziție Între cele două regnuri, punctul de la care o evoluție, până atunci unică, s’a divizat În două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de argilă. În fond, chiar izvorul sau râul de unde omul se aproviziona cu apă oferea același lucru: apa În contact cu argila; În paranteză fie spus, e chiar sănătos. Poate că, dându-și foc la adăpost, din nebăgare de seamă, certându-se cu nevasta sau grație unor “prieteni”, a găsit În locul știut un recipient diform dar insolubil, de argilă arsă. Și a Învățat astfel să facă un recipient mai rezistent, mai Îndemânos și cu posibilități nebănuite de adaptare la orice utilizare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
transplantarea În mediul nostru specific a unor practici de aiurea, nici acolo generalizate. Dreptu-i că pe acolo trăiesc unii cu o mână de grâu Încolțit ori de țelină rasă, dar nu se Îngrămădesc În tramvai, nu sapă șanțuri, nu se ceartă cu șeful ori nevasta, În sfârșit nu Înghit fumul miilor de mașini. Dacă v’ați grăbit să-mi criticați părerea, vă rog doar să amânați și să citiți mai departe; eventual și lunea viitoare. Hrana “bio”, adică alimentele obținute excluzând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a intensificat spre sfîrșitul secolului, cînd războaiele cu Rusia lăsase Poarta fără nici o rezervă de trupe pentru rezolvarea subversiunii interne. Imperiul a încercat să facă față situației ațîțîndu-i pe ayani unii împotriva celorlalți. Întrucît aceștia erau deja rivali și se certau adesea în privința controlării unei zone, politica aceasta s-a dovedit de multe ori eficientă. Notabilii locali reușeau să dobîndească și să dețină puterea nu doar pentru că puteau dispune de o forță militară suficient de numeroasă, dar și deoarece ei acopereau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1714 cota ridicată de patru zile pe săptămînă pentru toți membrii familiilor de iobagi. Să observăm că poverile feudale erau mai mari în Transilvania decît în Valahia sau Moldova. Un urbarium emis în 1769 pentru Transilvania, cunoscut sub numele de Certa Puncta, fixa limita la patru zile, sau trei în caz că țăranul își aducea propriile lui animale. Reformele, care erau similare celor aplicate în alte părți ale monarhiei, prezentau dezavantajul că nobililor le era ușor să nu li se supună, dat fiind
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au văzut la adăpost în pașalîc, ienicerii s-au decis să ia întreaga putere în mîinile lor, iar Hadji Mustafa a fost ucis. A urmat o perioadă de haos. Deși controlul asupra provinciei se afla în mîinile răzvrătiților, aceștia se certau între ei. Cu toate acestea, era limpede că Pasvanoglu și aliații lui ieniceri erau mai puternici decît oficialii otomani locali și decît sîrbii. În 1802, patru conducători ai ienicerilor, numiți dahii după rangul deținut de ei în cadrul corpului, au preluat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
-lea, regele Franței, 207 Carol al XII-lea, regele Suediei, 72, 99 Carol cel Mare, 32; 122 Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, 263, 264, 296, 316 Carpați, 14; 20; 32; 103; 142 Castlereagh, 205 Catargiu, Lascăr, 263 Catargiu, Maria, 222 Cernîșevski, 300 Certa Puncta, 147 Cetinje, 45; 85; 115; 223; 224; 227; 228 Chesme, 73; 113 Chestiunea Orientală, 10, 161, 173, 174, 176, 208, 235, 251, 252, 269, 312, 330, 333 Chilia, 98; 108; 118 Chios, insula, 73, 201 Chiril, 27 Church, Sir
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
capabil era, zicea Mirel, că și la pârnaie dacă ar fi intrat, precis ar fi ajuns șef de cameră. Maximum de competență doar așa putea fi atins. De când nu l-am văzut, a învățat să pronunțe Peugeot, pentru că odată se certa cu unul, bă, nu-i așa că tu ai o mașină peugeot, nu piujo, cum zice ăsta? - Mi-am luat și io acu’an carnet. Iete-al dracu’, intrase în viață, io eram un amărât. Oaia neagră. El avea un statut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea acolo, în acel hogeac, un preț infim, jenant de mic. Într-un fel, de-aia nici nu prea vorbeam. Pentru că, dacă am fi comunicat ceva mai intens, am fi ajuns la tot felul de controverse penibile, ne-am fi certat urât și, în cele din urmă, ar fi trebuit să-mi caut altă văgăună pentru înnoptat și scris, o altă capsulă cosmică, vorba cuiva. Iar lucrul acesta nu prea-mi surâdea, mai ales în situația în care eram io. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mei de spital pretindeau că aud câinii cum latră. Le plăcea să creadă. Înaintezi printre blocuri și nu ai deloc senzația că avansezi. Toate la fel, gri-șobolan. Ca și când timpul ar fi abolit. Țărani, pentru că i-am auzit odată pe doi certându-se la mine pe palier. „Să nu te mai prind la poarta mea“, zicea unul. Poarta, nu ușa. Așa era la el prin Teleorman - sau de unde o fi venit. Și, la nervi, comisese un act ratat. Sau poate auzul îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuia să-și arate respectul. Stima și considerația. La mulțumirile mele, individul a rămas blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am dat bună seara. Problema lui era că n-avea pe moment cu cine să se certe. Și, blocat așa, îngăima: păi, bine, mă, idiotule, io speram să ți se-ncingă tărâța. Nu așa trebuia să reacționezi! Stai, mă, că nu asta era intenția mea! Io muream să mă cert cu careva. La ăștia nevorbiți, nu tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avea pe moment cu cine să se certe. Și, blocat așa, îngăima: păi, bine, mă, idiotule, io speram să ți se-ncingă tărâța. Nu așa trebuia să reacționezi! Stai, mă, că nu asta era intenția mea! Io muream să mă cert cu careva. La ăștia nevorbiți, nu tu, ci chiar ei sunt propria lor problemă. Vorba ceea: ce caut eu în viața mea? Io pentru dumnealor aș înființa un Hyde-park. I-aș lăsa acolo să țină prelegeri violente. Într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu mișcările lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin a închisoare. Asta e bine de știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce să-ți placă la metan-butan, mă-sa pe gheață! Dar nu avusese în viața lui medie sub nouă și nu se făcea să-l umilească asta. Uneori mă întrebam dacă nu cumva întârzia intenționat, ca să aibă motiv să se certe cu profa. Își permitea. Avea alt statut decât noi. La WC mergea la profesori. Și asta întărea bănuielile lui Cârnatu că îi era frică să nu-l deconspirăm cumva. Sau făcea asta dintr-un acces de nonconformism și, neavând antrenament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rebel, de azi, pentru că se poate răzgândi, acolo deci are acum iarna vreo două mămăi prin apartament. - A, de-aia nu mai mergi tu acasă la femeia ta? S-o înfiezi, Pifule! Nu are timp să-mi răspundă, pentru că se ceartă cu chelnerița. Ți-am zis să ne lași morții acilea? Ca și cum are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-i fie tolerată. Dacă îl întreba Bălănescu, l-ar fi repezit să nu se bage ca musca în partea posterioară a calului. - Am fost acasă și se strâng colegele ei de paișpe-cinșpe ani acolo. Și una face: m-am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-a pus să mă uit și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și este un om complicat și sucit, pe care probabil nimeni nu-l înțelege cu adevărat. Probabil nici el nu se pricepe. Cel mai ciudat mi se pare că, cu toate că îl cunosc de vreo câțiva ani buni, nu ne-am certat niciodată, deși ar fi fost motive. Dar el știa să aplaneze. Blazat îngrozitor, nu mai credea în ceartă. Că un conflict ar schimba ceva. Pentru el, nu mai avea sens. Lumea asta de acum care nu-l mai satisface deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Săvescu și ștefan Petică, șt. O. Iosif și Emil Gârleanu, Macedonski și Arghezi, Dobrogeanu Gherea și Ilarie Chendi, M. Sadoveanu și Panait Istrati, N. Davidescu și M. Săulescu, Emanoil Bucuța și atâția alții, fără a mai pomeni de gazetari, toți certați cu școala și cultura oficială și de aceea, poate, deveniți apți pentru ziaristică, care cere Înainte de toate ușurință și mobilitate. și mai aveam un profesor la Sf. Sava care ne-a Învățat un lucru care iarăși nu se-nvață În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai mărunte, dar caracteristice și vred nice fie de aplau dat, fie de batjocură. Am semnalat, așadar - aplaudând, ca să nu fluier - această nouă inițiativă a Caselor Naționale, [lucru] pentru care vechiul meu prieten generalul Iancu Manolescu a Încercat să mă certe printr-o scrisoare, prefăcându-se mirat de conținutul notiței mele, dar fără să o dezmintă și lăsând apoi lucrurile baltă. Casele Naționale dobândiseră În proprietatea lor Hotelul English din Piața Teatrului Național, vastă și veche clădire răspunzând până În Strada Academiei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]