7,208 matches
-
o mulțime psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea auditivă a scriitorului percepe armonii imitative („Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind”), considerațiile naratorului ilustrează ironia verbală, mișcarea de insurgență a mulțimii ia forma unui banchet popular
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
un un singur ins reflectat În oglinzi poliedrice. La fel de zgomotoasă e și ceata celor care au petrecut noaptea Întreagă, de lăsatul secului, la băcănie: „toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț acu de-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo câțiva, se duceau acasă pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc” (Conul Leonida față cu reacțiunea). Petrecerea de la băcan e la fel de pașnică precum sărbătorirea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
estimările mele, am avansat cam 70 de metri liniari, nu mai mult. „Abia acum începe să ne muncească rândul”, spune o voce de bărbat din spatele meu, pe care nu-l pot însă identifica. Un bătrân îmbrăcat ponosit povestește, oricui are chef să-l asculte, viața și minunile Sfintei Parascheva. Un fel de stare de spirit bon enfant plutește în aer. Oamenii încep să discute timid, subiectele sunt diverse, legate în marea lor majoritate de viața cotidiană și de pelerinaj. Supravegherea jandarmilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în caietul acesta, nu exiști”, după cum îmi spunea acum ceva vreme patronul unui butic din cartierul unde locuiesc în București, foarte asemănător cu acesta unde mă aflu acum. Sar imediat pe ocazie și comand și eu o bere. Omul are chef de vorbă, evident că nu-i place să bea singur. Aflu că-l deranjează zgomotul continuu, surd al rândului ; difuzoarele agățate de stâlpi, care revarsă muzică religioasă și slujbe peste pelerini, se aud și mai tare noaptea. În grădină și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
noi grupul de femei cu care a venit la Iași. „Râd muierile astea de noi, domnule, un bărbat nu are voie să plângă.” Ne luăm la revedere. Omul pleacă, ștergându- și pe furiș lacrimile cu dosul palmei. Nu mai am chef de nimic, mă așez pe o bancă din parc și contemplu tăcut, cu un nod în gât, agitația pelerinilor din zonă. Manualele de antropologie spun că trebuie să practici neutralitatea emoțională în astfel de situații. Iarăși, ce caut eu de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
braț. Are un ochi atent la tot ce mișcă, deoarece este vânat permanent de autorități, bănuiesc că nu are autorizație pentru acest tip de comerț. Cumpăr un scaun (10 lei), îl provoc la discuție și acceptă cu plăcere, oricum avea chef să tragă o țigară fără filtru, marfă moldovenească de contrabandă. Unde se vând cel mai bine scaunele ? În toate locurile unde așteptarea este lungă, apăsătoare. „A făcut” câțiva ani vămile din jurul Aradului (Nădlac, Borș), dar mai nou, „de când s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toată linia ! Vă spun eu, nu mai e așa multă lume ca în alți ani”. Despre condițiile meteo și corpul pelerinului. „Scaunele mele se vând cel mai bine atunci când este cald și frumos afară. Când este frig, oamenii nu au chef de vorbă, se strâng unii în alții ca puii de potârniche, nu stau ei jos, că nu s-ar mai ridica de acolo. Anul trecut a fost un an prost, cu frig și ploaie, nu am dat mai mult de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
penibilă chiar pentru oamenii în vârstă care se împiedică în mustățile de fier-beton. Vorbesc cu un jandarm, am fabricat o voce simplă și modestă, „de ce nu faceți, domnu’ jandarm, mai mult loc pentru oameni ?”. Jandarmul răspunde promt, calm, dar fără chef de vorbă „nu mă întreba pe mine, că nu eu fac regulile, eu doar veghez ca ele să fie respectate. Vorbește cu episcopul de aici, cu preoții, ei au spus să ținem rândul strâns, nu noi, jandarmeria”. O altă particularitate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de uzură, mașină care a făcut de mai multe ori înconjurul lumii în kilometri parcurși. Omul stă aplecat pe volanul uriaș, îmbrăcat în piele, trăgând cu poftă dintr-o țigaretă. Suflă fumul prin geamul întredeschis. Este ursuz, nu prea are chef de vorbă, dar dacă tot l-am întrebat ceva... „Pelerini de autocar ziceți ? Da, există, mai mult bărbați și femei în vârstă, prea puțini tineri.” Tace din nou, iar trage din țigară. Nu prea știu ce să-l întreb. „Cântă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Unele dintre ele sunt branșate direct la rețeaua publică de iluminat, altele nu, acestea din urmă având în dotare un generator propriu de curent electric, pe benzină. Sunt angajat într-un dialog aprins cu un vânzător la tarabă, omul are chef de vorbă după 100 de grame de vodcă administrate „contra frigului”, după cum spune dând din umeri și frecându-și palmele una de cealaltă. Pare a fi foarte radical, foarte critic cu privire la organizarea pelerinajului, a infrastructurii de primire a pelerinilor, a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemn acoperite cu pânză albă, un grătar artizanal și un samovar rusesc, o antichitate, mă întreb oare de unde l-au dezgropat. Conducătorul afacerii este capul familiei, un bărbat burtos de circa 60 de ani, care se cam plictisește și are chef de vorbă. Pentru el, numărul de pelerini crește de la an la an, dar este vorba de „oameni săraci, majoritatea dintre ei nu au bani nici măcar să-și cumpere un covrig, colea, uite, ăștia de pe masă jumătate-i vând, iar jumătate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pliată neglijent vesta de la costum, genul ceafă-cu-cartofi prăjiți. Samba-Man intră imediat în vorbă cu el, îl întreabă cu ce probleme a venit la pelerinaj, ce lucrează, de unde este originar etc. Bărbatul cel gras s-a oprit și răspunde cam fără chef la întrebări, ștergându-și fruntea de sudoare cu o batistă la fel de mare ca o zi de vară. Este primar al unei comune din județul Suceava și a venit aici îndemnat de preotul de acasă, să se roage pentru un frate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu au covoare, așa cum se face la Iași, zăresc totuși unul sau două împăturite sul, ca niște țigări uriașe, pe umerii bărbaților din grup. Puțin mai târziu vorbesc cu doi bărbați din Ciurea, Iași, plasați lângă zidurile bisericii, mâncaseră, aveau chef de vorbă și oricum aveau o noapte lungă în față. Întreb „ce înseamnă să faci haram” și de ce aduc ei covoare la pelerinaj. Cei doi, rași, călcați și parfumați, puțin supraponderali, sunt vizibil surprinși. Mă întreabă de unde știu eu „lucrurile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cumpără cineva covată de pâine și-mi spune că „încă se mai dau, rar, dar se mai dau. Mai ales oamenii de la țară, dar sunt din ce în ce mai puțini, îmi spune, chiar și aici la pelerinaj”. Se oprește brusc, nu prea are chef de vorbă, începe să sculpteze chiar acolo, pe trotuar, la un mic bol din lemn. O manieră de a mai face să treacă timpul și de a atrage potențialii clienți, fără nicio îndoială. Nu departe mă întâlnesc cu bătrânul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fost garnisită piața și care reflectă înzecit energia termică a soarelui. Câțiva angajați ai unei firme de sonorizare se chinuie să monteze o scenă improvizată pentru „Sărbătorile Sucevei”, suprapuse cu perioada pelerinajului. Nu prea reușesc, lucrează și ei fără chef, trăgând cu coada ochiului la berile răsfirate pe masa unui bar pretențios și kitsch din apropiere, populat cu blonde platinate și bărbați tatuați, cu tricouri albe, strânse pe torsul nu tocmai sportiv, și cu ochelari mari de soare, negri, care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spun eu, ci astea noi, cu Alex Velea și concertele pentru tineret”. Omul se scarpină sub caschetă, îi eliberează cu un gest scurt al mâinii pe rromi care fug ca un stol de porumbei scăpat din volieră, apoi spune, cu chef de vorbă, „astea noi ? De câțiva ani numai, înainte nu existau. Dar să fi văzut cum era când eram eu copil, cum veneau cu scrânciobul, cum ne distram atunci, ce frumos mai era”. Apoi începe să înjure cu glas scăzut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
militarii ce conduc exercițiile. Acești militari își dau seama de inutilitatea lor dar ordinul vine de sus, de la "comandantul suprem" și deci nu poate fi discutat. Armele sunt decalibrate și ruginite sau uneori pline de unsoare, căci nimeni nu are chef să se ocupe de ele. Există rastele speciale unde sunt ținute armele în fiecare instituție sau întreprindere, dar nu există armurier care să se ocupe de ele. Sunt unele arme atât de proaste încât oricât ai fi de bun trăgător
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lor dezgropau coji de cartofi și ce mai găseau În aceste lăzi de gunoaie, În timp ce veneau, totuși, subvenții din țară - nu știu, de la diferite organizații - pentru acești copii. Dar erau și neoameni conducătorii aceia. Se știa că se făceau și chefuri, se jucau și cărți, mâncau foarte bine, pentru că la Moghilev era o piață extraordinară: dacă aveai bani, puteai să cumperi. Erau cofetării, erau posibilități pentru cine avea bani. Și toți aceștia o duceau foarte bine, iar copiii Încredințați lor mureau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ai tăi sunt demult În fum - s-au dus, au murit, nu mai povestiți de ei”. În cercurile de intelectuali mai discutam uneori și despre literatură, despre muzică, dar În general nu erau ședințe, cenacluri literare (râde). N-aveam noi chef de așa ceva. Igiena, hrana... asta era la ordinea zilei. Am avut un noroc foarte mare, că totdeauna am fost un om pretențios cu igiena - când alții nu se spălau și-i mâncau păduchii, eu mergeam și mă spălam chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
marele adevăruri ale existenței, nu numai ele aduc sentimentul de bucurie care se transmite în starea noastră, în creație, în poesie. De fapt, ea nu constituie decât suportul de la care se pleacă pentru a cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și coliziunea de proporții catastrofale a regăsirii, sau ce energii fantastice generează... Dragă Eugen, încă nu am reușit să-ți răspund la scrisoarea ta lungă, scrisă în miez de noapte în laborator și care e minunată. C’est un petit chef d’oeuvre. M-a mișcat mult, mult de tot. Darul pe care ți-l fac este sinceritatea mea. Sunt așa cum mă port, scriu sau vorbesc. Profit de un moment de liniște și nu vreau să mai amân această epistolă. Am
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
necazurile și suferințele trecute. La noi se umblă în talie și se bea bere pe terase. Ieșim seară de seară - cu neastâmpăr - în lipsă de alte proiecte mai mărețe. Paștele l-am petrecut cu familia și prieteni. Nu prea am chef de cetit. Mâine seară vom merge la Spectacol Nocturne care este pare-se interesant. Cu multe urări de sănătate și fericire. „Chrisos a înviat!” Scuze pentru întârziere. Adina 12 (București), 30.12.1972, Joi Dragă prietene, M-am gândit la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
revenirea Basarabiei la Țara Mamă, însă trebuie s-o vrea și basarabenii. Un asemenea act de o importanța deosebită în plan politic, trebuie pregătit și reunificarea nu trebuie invocată doar la diferite ocazii, când ne vine bine sau când avem chef să tulburăm apele politicii europene. Răspunsul lui Voronin s-a lăsat așteptat 10 zile și este pe măsura demersului nesăbuit al Președintelui: Rusia nu uită și nu iartă, căci răspunsul de acolo e venit, de la Moscova, nu de la Chișinău. Uite
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi primiți în Marea Britanie. Ah, perfidul Albion!, cum îți arată el că răul poate să-ți vină de acolo de unde nu te aștepți sau te aștepți mai puțin și că totdeauna se găsește cineva mai cu moț să-ți strice cheful, să-ți împrăștie jucăriile, să te abată din cale și să te așeze cu picioarele pe pământul tău rămas nelucrat. Măsura, mai bine zis, amenințarea englezească, vine să-ți amintească cât de insinuantă și mobilizatoare e propaganda care, e drept
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne mai trebuie și criza lor? Așa ar trebui să fie, dacă n-am fi și noi o verigă din lanțul globalizării: urci pe Muntele Fericirii împreună cu cei care te trag de mână și cazi odată cu ei. Ca să le strice cheful la guvernanți și la toți politicienii, nu oricând, ci chiar atunci când s-au rupt stăvilarele campaniei electorale, pe 1 noiembrie, s-a anunțat că, ca din întâmplare, vizita de curtoazie a reprezentanților FMI și ai Băncii Mondiale ca să ne spună
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]