KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...244 245 246 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525

mai puțin preocupat de siguranța sa decît era familia sa). Iorga avea uneori idei de ultim moment. După cum își amintește doamna Liliana într-o însemnare din jurnalul ei, datată din 17 aprilie 1938: "Tata e furios, durerile de artrită îl chinuie și a trimis o telegramă prin care anunța că renunță la procesul împotriva lui Codreanu, deoarece "Codreanu este iresponsabil, pur și simplu nu știa ce face cînd mi-a trimis scrisoarea"". Era prea tîrziu. Călinescu dăduse lovitura cu o seară

Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA (1999) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

În cele din urmă m-am dat bătut și m-am dus să mă interesez la oficiul poștal. Spun că „m-am dat bătut“, nu pentru că prin aceasta mi-aș fi știrbit prestigiul față de săteni (deși și acest lucru îmi chinuia mintea), ci pentru că mi-am știrbit prestigiul față de mine însumi. Ce nevoie am eu de scrisori în condițiile actuale, de ce tânjesc după ele, de ce sunt surprins că nimeni nu-mi scrie? Am aranjat cu domnișoara Kaufman ca scrisorile de afaceri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
atunci încolo, nu am simțit cu atâta puritate și duioșie, dar și cu atâta intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului și sufletului uman după un alt trup și suflet. Dar recitindu-mi istoria, începe din nou să mă chinuie teribilul ei mister. Când a început să se îndepărteze de mine? M-a înșelat? Sau ce s-a întâmplat? Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
m-a făcut să mă gândesc la felul în care arăta Hartley, înfățișarea aceea vag stranie, care-ți dădea impresia că privește dincolo de tine. Din când în când, îmi îngăduisem luxul de a medita asupra regretelor ei. Poate că fusese chinuită de regrete. Dar acum... persoana pe care o iubisem și pe care o iubeam, nu era genul de femeie care să se lase stupid orbită de „faimă“. Așadar, dacă eram în căutarea unor fisuri în structură... Ei bine, desigur că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
bucătărie. Da, era Rosina, între două lumânări aprinse pe masa din bucătărie, încercând, fără succes, să aprindă una din lămpile mele și, probabil, distrugând fitilul pe parcursul acestei strădanii. I-am văzut privirea sașie, încordată, și zvâcnirile mofluze ale gurii în timp ce chinuia cu brutalitate fitilul, ridicându-l și coborându-l și îmbrâncindu-l cu un chibrit aprins. Flacăra lămpii se înălța, apoi se stingea. Rosina purta ceva negru, cu o bluză albă, iar părul întunecat, care de astă dată i se revărsa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
le-ai distrus. O, ești vicleană! Dar, ascultă... am spus ascultă...! — Ascult. — Planul tău n-o să-ți reușească! — Ce plan? Vrei să mă auzi spunându-ți: „Foarte bine, ia-ți valea, nu-mi pasă unde te duci“. Vrei să mă chinuiești până când am să te alung. Asta-i, nu-i așa? — Nu. — Încetează cu expresia asta afurisită de pe fața ta, că nu știu ce fac... Ei bine, n-o să fie așa, înțelegi? Ai să stai aici, și ai să-mi porți de grijă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
lucru important. N-ai vrut să devin actor. Dar nu mi-ai spus-o niciodată. — Ba da, voiam să studiezi la universitate. — Dar, Hartley, nu se poate să fi fost numai asta. — De fapt n-a fost nimic, nu mă chinui atâta, eram prea mult ca un frate și o soră, și tu erai prea dominator, și am hotărât că nu te mai vreau. Câteva lacrimi începură iar să se reverse. N-ai o batistă? mă întrebă. I-am adus un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
deși îi repetam, mereu și mereu, același lucru. Uneori, încerca să-mi întindă o cursă spunându-mi că o să mă ierte, numai cu condiția să recunosc, dar știam bine că n-o să înceteze niciodată. Mă sfredelea cu întrebări și mă chinuia și mă întreba iar și iar și iar, pur și simplu refuza să mă creadă. — Iubita mea, dar noi am fost amanți, deși nu în sensul ăsta... Mă întreba și mă tot întreba, zi de zi, uneori ceas de ceas

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ca niște criminali. N-am avut niciodată pe cineva cu care să stau de vorbă, chiar dac-aș fi vrut să vorbesc. — Așadar, rezultă că eu sunt unicul tău prieten? — Da, cred că ești unica persoană pe care o pot chinui cu această... — Chinui... vrei să-ți împărtășesc suferința... — Mă rog, într-un fel ești răspunzător... — De viața ta distrusă? Așa cum ești tu răspunzătoare de a mea? Deci asta-i răzbunarea ta? Nu, nu, nu sunt serios... N-am vrut să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
N-am avut niciodată pe cineva cu care să stau de vorbă, chiar dac-aș fi vrut să vorbesc. — Așadar, rezultă că eu sunt unicul tău prieten? — Da, cred că ești unica persoană pe care o pot chinui cu această... — Chinui... vrei să-ți împărtășesc suferința... — Mă rog, într-un fel ești răspunzător... — De viața ta distrusă? Așa cum ești tu răspunzătoare de a mea? Deci asta-i răzbunarea ta? Nu, nu, nu sunt serios... N-am vrut să spun asta, numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Uite un prosop. Nu aveam de gând s-o întreb despre versiunea vulgară, impertinentă și falsificată pe care i-o oferise, probabil, Gilbert în scrisoarea lui. Gândul la felul în care îi va fi povestit întreaga istorie m-ar fi chinuit chiar dacă n-aș fi avut alte pricini de supărare. Lizzie purta o rochie de vară albastră, de culoarea păunului, croită dintr-un material ușor, creponat, cu un decolteu adânc, în formă de V și o fustă largă. Părul cârlionțat, încâlcit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
de gând să-i spun nimic. Cum aș fi putut dezvălui cuiva ororile care-mi hărțuiau mintea? — James, pleacă la Londra. Am să vin și eu, în curând. Am să vin să-mi pun apartamentul la punct. Nu mă mai chinui acum. Doresc pur și simplu o zi sau două de singurătate și de liniște aici, asta-i tot. — Clocești o idee cumplită. — N-am nici o idee, mintea mea e goală. — Mi-ai spus ceva înainte, despre convingerea ta că Ben

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
la cap. Dar nu, mai era ceva ce trebuia să-mi reamintesc, ceva ce se întâmplase chiar înainte de a-mi fi pierdut cunoștința. Dar ce, ce anume? Tremurând de emoție și de spaimă, ședeam strângându-mi capul în mâini și chinuindu-mi memoria. Era ceva ce aștepta, torturant, să iasă la suprafața aducerii aminte, ceva extrem de important și extraordinar, adăstând chiar la marginea câmpului meu de viziuni, așteptând să-l sesizez, să-l scot afară, numai că nu puteam. Am gemut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

eliberat, am auzit că Tito a trecut prin țara noastră spre București și Vida era cu el. Adică a fost, mă rog, în suita lui. O cunoșteați dinainte, din auzite măcar? Nu, nu. Bărbații erau foarte supărați, ei erau foarte chinuiți de ea. Avea o tehnică... Vă spun, era chiar o persoană frumoasă și foarte caldă, apropiată, așa, n-ai fi putut crede că atât de sadic s-a manifestat în anchetă. Cum ați reacționat când ați aflat despre ea și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un băiat foarte bun, îmi spunea el că atâta a fost bătut încât i-a putrezit carnea pe fese. Da’, zice, eu n-am apucat timpul acela, am venit mai târziu la Pitești, că dacă și eu aș fi fost chinuit ca și Cornel, atunci probabil că și eu aș fi cedat. Că nu poți fi erou de lungă durată la chinurile la care au fost supuși... Ați putut să comunicați în vreun fel cu familia cât timp ați fost închisă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a trebuit să staționăm în Jilava și la Văcărești... Văcăreștiul era încă închisoare atunci... A durat câteva zile... nu mai știu. Deci plecarea din Peninsula a fost cam pe la 7 septembrie... Între timp făcusem și o criză de apendicită, mă chinuia, țineam comprese. Scopul era să ajung la așa zisul spital de deținuți din Aiud, care era deservit tot de deținuți, medici, studenți la Medicină... Dar cum am ajuns am fost luat la muncă în fabrică, în atelierul mecanic, și după ce

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
acum numele, a fost descoperit că aducea vești la deținuți, că îl avea și pe frate-său acolo. Și când a fost descoperit a fost arestat, și frate-său era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... ăla a și murit în închisoare. Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fost descoperit a fost arestat, și frate-său era obligat să se ducă să-l bată. Și a fost chinuit și bătut... ăla a și murit în închisoare. Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
descrieți o zi de detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. Animalele, boule, golanule, derbedeule! Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. Animalele, boule, golanule, derbedeule! Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și unu de partide, nimic nu se rezolvă. E greu de vorbit despre atrocitățile comunismului, până nu se face, cum a spus președintele Băsescu, procesul comunismului. Neapărat trebuie să se facă procesul comunismului, să se vadă criminalii, cum ne-a’ chinuit și cum ne-a’ omorât două milioane... prin Salcia, prin Aiud, prin Gherla, la Canal, în Insula Brăilei sau prin Bărăgan, peste tot... Și dom’le, toate astea numai că nu aveai idealul lor comunist... 50 de ani m-am gândit

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
1 octombrie 1969, după două săptămâni, a venit unu’: Sunt căpitan Tancău, trebuie să vii la noi, la Securitate, da’ nu vă speriați, tovarășu’ profesor, că nu-i niciun rău. Zic: Îmi închipui. Vreți să mă faceți turnător. M-ați chinuit foarte mult cu turnătorii dumneavoastră, și-am avut foarte mult de suferit, de ce să mă faceți turnător? Eu predau cultură și încredere în adevăr și cultură, nu pot să fiu cu două fețe, nici să-i învăț pe copiii mei

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Ungaria, dar am fost arestat și am ajuns aici. Am condamnare de 25 de ani. Oprișan era student și a avut 20 de ani de condamnare. Tare am regretat pe Oprișan... Se vedea pe fața lui că acest om se chinuie foarte tare, și degeaba a trecut prin iad, că el tot a rămas cum era înainte... Nu știu precis, dar am regretat tare pe el... No, pe urmă ei au ținut discursuri, ne-au povestit viața lor... Și asta-i

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un moment dat de brațe și lăsat să cadă de la un pat de sus. Ați văzut episodul acesta? Nu știu treaba asta. În orice caz, tot felul de mijloace au folosit cu ei, unele mai barbare ca alealalte. L-au chinuit, domn’e, l-au chinuit, l-au chinuit rău de tot. Cam cât timp a durat bătaia? Vreo 2 ore sigur. I-au spus de ce-l bat așa crunt? Ce spunea el era neinteligibil. Ei tot îi spunea: Mă, te-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
și lăsat să cadă de la un pat de sus. Ați văzut episodul acesta? Nu știu treaba asta. În orice caz, tot felul de mijloace au folosit cu ei, unele mai barbare ca alealalte. L-au chinuit, domn’e, l-au chinuit, l-au chinuit rău de tot. Cam cât timp a durat bătaia? Vreo 2 ore sigur. I-au spus de ce-l bat așa crunt? Ce spunea el era neinteligibil. Ei tot îi spunea: Mă, te-ai dus... Ai făcut... Ce-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]