38,100 matches
-
meschină, ci - mă străduiesc - o radiografie justă. În fața deja clasicului autor al Necuvintelor falsa severitate a selecției operează într-un inventar enorm de texte deja depozitate în memoria colectivă. Au rămas pe dinafară multe dintre poemele pe care - de aiurea - cititorul le știa. Ar fi fost nedrept ca un raționament similar să fi dictat alcătuirea unor asemenea ediții esențializate în cazurile lui Ioan Es. Pop și al Ilenei Mălăncioiu. Pentru că, independent de valoare (confirmată) sau de succesul la critică (real), Ileana
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Aceea de a lega - emoțional - poezia Ilenei Mălăncioiu de glie. Se înțelege, glia biograficului. De a transforma întregul instrumentar într-un capriciu al unor zei destul de dificil de definit. Sau într-un eveniment individual ce merită - el singur - toată recunoștința cititorilor. Lucrurile nu stau deloc așa. Și nici n-ar trebui să stea, atâta vreme cât asocierea dintre o temă întâmplător morală și o existență - știm bine din răspunsurile oferite lui Daniel Cristea-Enache în amplul interviu care este Recursul la memorie - pusă voluntar
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Teodor Vârgolici Incă din vremurile de tristă amintire, de acum câteva decenii, la noi au știut să se impună mulți oameni de cultură, cunoscători desăvârșiți de limbi străine, care, prin fructuoasă colaborare cu unele edituri, au oferit cititorilor, prin excelente traduceri, un număr impresionant de opere fundamentale ale literaturii universale. Printre acești eminenți oameni de cultură se numără și Smaranda Cosmin, ea însăși poetă și prozatoare, autoare a unor remarcabile tălmăciri din operele lui Montaigne, Diderot, Prévost, Jules
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
însuși apare ca o dezertare de la "lupta" oficială, chiar ca o formă incipientă de subversivitate. Eliberarea "gândirii captive" de sub teroarea sensului unic, de celebrare necondiționată a comunismului, se produce greu, treptat, prin eforturi stilistice de subtilitate, care cer complicitatea unui cititor mai puțin timorat, dispus să înțeleagă aluziile, deviațiile și inconformismele delicate. Subliniez faptul, extrem de important, că pentru a vorbi de o literatură subversivă, care să-și îndeplinească rolul critic, fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
prima strofă, că ne aflăm într-o durată de basm. "E lung pământul, ba e lat", versul de deschidere, anulează situarea geografică, instalează utopia. Iar "Nici astăzi domn pe lume nu-i" anulează temporalitatea spre un trecut egal cu uchronia. Cititorul recunoaște spațiul și durata umană, ușor decalată, dar esențialul a fost realizat chiar fără rostirea formulei "a fost odată ca-n povești". Am intrat într-un întins superlativ epic-liric de bogăție, frumusețe fizică, iubire, bucurie colectivă. Iată și o sugestie
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba de un semn "de la război", cititorul întârzie să fie zguduit. "Pe-un mal străin" - deci oastea lui Fulger ieșise dintre propriile hotare, era în ofensivă! - un viteaz cade cu fața la dușman, indiferent dacă brațul ce-l doboară este hain sau nu. Toată strădania lui Coșbuc vizează transmiterea
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
ieșean de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice. Născut în Iași, la 26 ianuarie 1941, Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai ales după apariția cărții de debut, "A fi" (Ed. Tineretului, 1968) și a volumului "Umbra punților" (Ed. Cartea Românească, 1970) ca un poet original prin viziunea lirica, prin ipostazele ludicului și ironiei textuale, precum și prin ademenitoare accente
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
prin anii '80, Adi Cusin a rămas sufletește în Iași, orașul nașterii, copilăriei și maturizării, tot timpul. în răstimpul ultimelor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul a lăsat cuvânt testamentar să fie înmormântat la Iași. Prietenii și cititorii îl pot vizita la Cimitirul " Eternitatea", dar mai ales în cărțile sale de poezie.
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
a concepției lui Matei Călinescu despre profesia sa: Am înțeles în cele din urmă, că arta scrisului și arta lecturii sunt gemene. A citi bine e a citi ca un scriitor și a scrie bine e a scrie ca un cititor bun - un cititor care e în stare, dacă se poate spune așa, să citească... lectura, care izbutește să atingă - cum? prin ce misterioasă teh-ni-că interioară? - acea stare de grație pe care aș numi-o atenție inspirată. Cititul - dincolo de activitatea automatică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
Matei Călinescu despre profesia sa: Am înțeles în cele din urmă, că arta scrisului și arta lecturii sunt gemene. A citi bine e a citi ca un scriitor și a scrie bine e a scrie ca un cititor bun - un cititor care e în stare, dacă se poate spune așa, să citească... lectura, care izbutește să atingă - cum? prin ce misterioasă teh-ni-că interioară? - acea stare de grație pe care aș numi-o atenție inspirată. Cititul - dincolo de activitatea automatică a descifrării literelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
o facultate de profil (și chiar dacă trec...), tant pis. "...realitatea noastră sovietică" Un interviu cu Boris Strugațki este în sine o performanță publicistică. Cronicarul îl felicită, pentru ea, pe Florin Dan Prodan, care l-a realizat și l-a oferit cititorilor SUPLIMENTULUI DE CULTUR| (felicitările colegiale adresate revistei se subînțeleg). Foarte interesant este răspunsul celebrului scriitor din binomul Strugațki la întrebarea următoare, cu adresă politică: "- În cărțile dumneavoastră abordați uneori o temă care nu este neapărat legată de science-fiction: puterea politică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
care i-a urmat, iar orice lectură a primului trebuie precedată de aceea a celor două cărți publicate anterior. Nevoia de reluare, de relectură, a întregului ansamblu provoacă nu doar descoperirea unor semnificații nereceptate anterior, dar și, în cazul unor cititori printre care mă număr, o impresie copleșitoare, o puternică tulburare, un fel de slăbire a resurselor vitale, o "îmbolnăvire", ca aceea prin care a trecut Marin Preda sub impresia "Posedaților", demonii lui Dostoievski. Pentru "noi" Jurnalul a devenit o carte
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
condeiul însinguratului diarist. Deși Jurnalul ni se impune prin sinceritate și o dorință de adevăr, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării, aceste calități reprezentînd de altfel justificarea încrederii totale și atașamentului afectiv pe care romanul-document le inspiră oricărui cititor de bună credință, nu se cuvine, nici n-ar fi în avantajul autorului, să le răpim caracterul de personaje literare, cu tot ce implică sintagma. Pentru a pricepe cum stau lucruile din acest punct de vedere mi se pare potrivit
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Sorin Lavric Anunțăm pe cititorii României literare că, în ziua de 17 aprilie, a murit scriitorul Paul Miron. La sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul s-a stabilit în Republica Federală Germania și a studiat la Bonn (1947) și apoi la Paris (1948
Paul Miron (1926-2008) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8527_a_9852]
-
înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp, imaginea prozatorului Petru Cimpoeșu. Mă feresc de o nesfârșită explicație teoretică a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va înțelege din discuția lejeră din jurul proaspetei grupări de texte coapte binișor din volumul, de curând ieșit de sub
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
cine știe, poate că vreuna din generațiile literare viitoare va încerca să recupereze lucrurile bune pe care cei mai valoroși dintre ei le-au făcut." (pag. 7) Îmi cer cuvenitele scuze pentru citatul nepermis de generos. Îi asigur, compensatoriu, pe cititori, că au parcurs, practic, o bucată consistentă din cea dintâi povestire autentică a volumului. Pe care, bineînțeles, Petru Cimpoeșu o numește, modest, Câteva cuvinte și o lasă să funcționeze ca notă introductivă. Fără alte ocolișuri de argumentare, avem, în această
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
cu atât mai mare cu cât a reușit să se sustragă acestor probleme sterile ale unei reforme de dragul reformei și să implice învățământul filologic în dinamica valorilor literare actuale. Această implicare înseamnă punerea față în față a trei factori: studenții (cititori și specialiști în formare, parte din publicul receptor), profesorii (ca formatori de opinie și de competențe estetice, intermediarii unei relații) și scriitorii (creatorii de valori, în căutare de public și exegeți). Intră astfel în joc termenii unei piețe de idei
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
comandă texte obediente pentru a putea scrie și publica, pentru a se reintegra lumii culturale, primenite prin "liberalizarea" din jurul anului 1965. Fără a putea șterge, după cum recunoaște Sorin Lavric, "impresia jalnică pe care rîndurile de mai sus o fac asupra cititorului - impresia unei capitulări definitive", putem înțelege mecanismul lor disperat-constructiv, egal cu o ultimă șansă de împlinire. După ieșirea lui Noica din închisoare, viața sa "a însemnat o cursă contracronometru în care s-a străduit să nu moară înainte de a-și
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele și momentele esențiale ale existenței. Circularitatea romanelor, elaborată și exploatată epic, e un mod de a reaminti cititorului circularitatea și repetitivitatea vieții. Acestea sunt urmărite la nivelul individului (care trece prin fiecare vârstă cu gesturi decise, dar până la urmă tipice), ca și la cel al familiei și al comunității aparent deschise, "sparte" în tot felul de aspecte specifice
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
pe care îți închipuiai că-i cunoști îți dau o lecție de neașteptată noutate, arătîndu-ți că, deși îi știai de multă vreme, nu le intuiseși ființa decît în chip superficial. Nu, nu e vorba de ceea ce îi trece prin cap cititorului. Nu e vorba de desconsiderare, adică de acea formă de neglijare în virtutea căreia, stînd lîngă un om din inerție, nu ai ochi să-i deslușești identitatea. Căci nu de trecere cu vederea e vorba, ci de judecarea omului dintr-un
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
sterpi în erudiția lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintîi și cultura de la cei din urmă și, dozîn-du-le, obține singura formă de creștinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul cotidian ce face apel la intimitatea cititorului. Tot aici, în grupa textelor sa-piențiale, intră cele cîteva mărturii despre oamenii a căror ființă sau operă i-au marcat existența: părintele Cleopa, Annick de Souzenelle, Ioan Ladea, Andrei Scrima (cu întregul fenomen spiritual al Rugului Aprins), Dan Stanca, Ioan
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Mircea Mihăieș Nu există cititor de revistă culturală care să nu fi auzit de Françoise Sagan. E genul de scriitor despre care nu știi exact când l-ai citit și dacă ți-a plăcut sau nu, dar ți-a rămas cu siguranță în memorie. Îți
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
i-am citit prea multe cărți (iar cele pe care le-am citit nu m-au impresionat din cale-afară). În al doilea, pentru că orice dicționar (ca să nu mai vorbesc de-o căutare pe Google) poate furniza detaliile dorite de eventualul cititor. Am să evoc, însă, câteva scene care arată că nu doar cărțile, ci și viața scriitoarei ar merita transpusă într-un film. Istoricul literar amator de chițibușăraie se va bucura să descopere o similitudine între debutul Françoisei Sagan și cel
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
pe cei mai frumoși bărbați ai vremii (chiar dacă unii dintre ei erau homosexuali!) și pe cele mai fascinante femei - de la Juliette Gréco la Peggy Roche. În tot acest timp, lucrează cu o poftă pantagruelică, publicând romane cu titluri ce fascinează cititorul mediu (Un certain sourire, Les yeux de soie, La garde du coeur, Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii. Deși mereu în plină lumină, știe să cultive penumbra și chiar obscuritatea. Fiul său, Denis Westhoff, mărturisește într-
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
ele și acum, așa erudite cum sunt, cu explozii de încântare? Nu sunt ele în stare să preschimbe, la lectură, orice amator onest de picanterii lingvistice într-un împătimit bovaric al științelor umaniste? Nu altul e traseul convertirii spontane a cititorului în actualul caz al Mistificțiunilor publicate de Mircea Anghelescu. Iar faptul nu are de ce să ne mire. Așa se întâmplă de obicei când un istoric literar cu adevărat competent se decide să se joace cu imaginarul amorf al publicului său
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]