6,220 matches
-
asta e treaba mea. Dar ele trec prin mine și-atât. Nu pricep o iotă. Și cu cât citesc mai multe, cu atât mă simt mai epuizat fizic. Cu toate astea, citești ca un posedat. De ce? Nu știu, am zis clătinând din cap. Poate mă concentrez atât de mult ca să umplu golul din mine. Știu însă că nu este singurul motiv pentru care o fac. Cred că fata are dreptate. Îmi fac treaba de parcă aș fi posedat. — Cauza e undeva în interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai ales cât ninge. — De ce nu rezistă la zăpadă? Mi-am îndepărtat prosopul de pe față ca să-l privesc pe Colonel. — Sunt slabe și neputincioase. Le termină frigul. Întotdeauna s-a întâmplat așa. — Și nu se va stinge specia lor? Bătrânul clătină din cap. — Trăiesc aici de zeci de mii de ani, așa că nu vor dispărea complet, stai liniștit. Mor multe iarna, dar primăvara fată cele care supraviețuiesc. Viața nouă câștigă în fața celei vechi. Numărul animalelor care pot trăi în acest oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tactica indivizilor. Asta și urmăresc. Fac totul ca să ne adoarmă aici. — Care indivizi? — Cei care locuiesc aici, în munte. Nu știu dacă sunt zei sau demoni, dar știu că există. Fac tot posibilul să ne pună bețe-n roate. Am clătinat puternic din cap ca să mă dezmeticesc. — Nici nu mi-am mai dat seama când țineam ochii deschiși și când închiși. Ecoul tenișilor tăi era atât de ciudat... — Tenișii mei? I-am povestit cum a ieșit bătrânul demon din acel ecou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
putea face ceva pentru tine? întrebă ea, ridicând privirile. — Faci și așa destule, am zis. S-a așezat în fața mea cu craniul în mână. — Nu asta am vrut să zic. Ceva special. De exemplu, să mă culc cu tine. Am clătinat din cap. Mă bucur că gândești astfel, dar nu pot. — De ce? Ai zis că ai nevoie de mine. — Da, am, dar deocamdată nu mă pot culca cu tine. Indiferent câtă nevoie aș avea de așa ceva. A căzut un pic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pădure? — Nu e nici om al pădurii, nici al orașului. Undeva pe la mijloc. Nu intră mai adânc în pădure și nu vine în oraș. Nu e nici periculos, nici curajos. — Dar ce fel de oameni locuiesc în pădure? Paznicul a clătinat din cap și m-a privit o vreme fără să scoată o vorbă. — Ți-am spus de la bun început că poți să mă întrebi orice, dar nu mă simt obligat să răspund la toate întrebările tale. Am încuviințat. — Recunosc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am mai discutat lucrul ăsta? Ce alt plan puteam să fac? Ce-a fost în capul tău? Crezi că te-am pus să faci harta asta ca să ai o ocupație? Să găsesc o soluție pentru a-ți omorî timpul? Am clătinat din cap. Am crezut că o să-mi explici și mie ce-i cu orașul ăsta, ce se întâmplă aici. Cea mai mare parte a amintirilor mele sunt la tine. — Și ce-i cu asta? La ce crezi că sunt bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-ntreabă ceva, spune-i că nu prea ne-am înțeles. — Bine. — Cum a fost? m-a întrebat Paznicul când am intrat în gheretă. Ți-a făcut plăcere s-o vezi după atâta vreme, nu? — Știu eu ce să zic? Am clătinat dezamăgit din cap. — Așa se întâmplă mereu, spuse el satisfăcut. 25 În țara aspră a minunilor Mâncare, fabrică de elefanți, capcană Era mai simplu să mă cațăr pe funie decât să urc treptele. Avea câte un nod solid la fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
barbă, cu început de chelie, îmbrăcat foarte îngrijit. L-am salutat. — Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi a arătat cu degetul spre o ferestruică de la coloana centrală. Era de mărimea unei cărți poștale și făcea parte din ușa prinsă de coloană prin nituri mari. Prin ferestruică am zărit un ventilator uriaș montat paralel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și nouă de ore și treizeci și cinci de minute, spuse Profesorul. Cu o marjă de eroare de patruzeci și cinci de minute în plus sau în minus. Am fixat-o la ora prânzului ca să fie mai simplu. Mâine la prânz. Am clătinat din cap. Ca să fie mai simplu? Ce anume? Am mai luat o gură de whisky. Oricât beam, nu simțeam că alcoolul și-ar face vreun efect. Nici măcar nu-i simțeam gustul. Aveam ciudata senzație că mi s-a pietrificat stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu noi și la sfârșit am băut ceai. N-am prea vorbit între timp. Vâjâitul pătrundea în încăpere ca o apă transparentă. Acoperea absolut orice alt zgomot. — Nu plecați niciodată de-aici? l-am întrebat. — Nu, a spus el liniștit, clătinând din cap. Așa s-a hotărât. Treaba mea este să am grijă de termocentrală. S-ar putea să apară cineva care să-mi preia sarcinile. Într-o bună zi. Atunci o să plec de-aici și mă întorc în oraș. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă gândeam? — Nu. Aș vrea tare mult să plec cu tine în lumea aceea nouă. — Și să te lepezi de lumea asta? Da, spuse ea. Nu-i deloc interesantă. Mi-ar plăcea mai mult să trăiesc în conștiința ta. Am clătinat din cap fără să spun nimic. Mie nu-mi surâdea ideea să trăiesc în propria mea conștiință. De fapt, în a nimănui. — Hai să mergem mai departe, zise ea. Trebuie să găsim și ieșirea din canalizare. Cât e ceasul? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
animalelor. Mi-a fost mai simplu cu ajutor, dar toate se termină într-o bună zi. Oricum, a fost treaba mea de la bun început. — E chiar atât de gravă situația Umbrei? N-aș putea spune că e bine, spuse Paznicul clătinând din cap de câteva ori. Chiar deloc. De trei zile nu s-a mișcat din pat. Eu am avut grijă de ea cât am putut, dar forțele mele sunt limitate când e vorba de soartă. — Pot s-o văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și când ploua accidental. Bine, bine, dar dacă își scoteau coarnele doar atunci, în restul timpului unde stăteau? Melcul acela de octombrie a intrat într-un ghiveci cu o plantă mare, s-a așezat pe o frunză și s-a clătinat o vreme până și-a găsit poziția de echilibru căutată. Apoi a privit în jurul lui. M-am întors la tutungerie și mi-am cumpărat un pachet de Lark lungi. Mă lăsasem de fumat cu cinci ani în urmă, dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să citești vise în seara asta? mă întrebă el. O să se aștearnă zăpada și e periculos să urci dealul. Poate ar fi mai bine să nu te duci azi la bibliotecă. — Nu-mi permit să pierd nici o zi. Colonelul a clătinat din cap, a ieșit afară și s-a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vedea. Iar tu nu ai dreptul să locuiești în pădure. Acolo nu intră decât cei cărora nu le-au murit umbrele și mai au urme de suflet. Eu am, tu nu. Nici măcar nu ai avea voie să mă cauți. A clătinat ușor din cap. — E adevărat că nu mai am inimă, că nu mai am sentimente. Mama a avut, dar eu nu. Tocmai pentru că i-au rămas, a fost exilată în pădure. Nu ți-am spus, dar îmi amintesc foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privit multă vreme marea de luminițe, fără să scoatem o vorbă. M-a prins ușor, cu ambele mâini, de brațul cu care-mi țineam gulerul halatului. Era întuneric beznă în jur. — E vreo invenție de-a ta? întrebă ea. Am clătinat din cap. Nu mai văzusem craniul sclipind. Nu era lichen fosforescent, pentru că luminițele ar fi fost alternative și ar fi sclipit doar pe întuneric. Înainte de a adormi, nu l-am văzut luminat. Dar nici mână de om nu era la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ironia sorții! M-am tot prefăcut că sunt slăbită, dar nu mi-am dat seama că nu mai am vlagă în mine. Mi-au înghețat toate oasele azi noapte, a fost cumplit de frig. — Te iau în cârcă. Umbra a clătinat din cap. Nu accept așa ceva. Eu nu mai pot fugi și ar însemna doar să te încurc. S-a zis cu mine. — Ideea de evadare a fost a ta. Nu mai poți da îndărăt acum! Te scot de-aici chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de parcă îi scosese cineva cătușele care o înlănțuiseră până atunci. S-a îndreptat singură spre mine. Cu pași mărunți. Cred cu toată convingerea că lumea cealaltă e dincolo de acest lac. Ești pregătit să plonjezi? Tot îți mai este frică? Am clătinat din cap fără să scot o vorbă. Umbra s-a aplecat să-și desfacă șireturile. Înghețăm dacă mai stăm mult aici, așa că hai să ne luăm avânt. Scoate-ți ghetele și ne prindem unul de altul prin curele. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îmi dau seama că am greșit când am fugit din ea. Alegerea pe care am făcut-o atunci n-a fost prea fericită. Dar acum nu mai pot pleca de-aici. Umbra și-a băgat mâinile în buzunare și a clătinat din cap de câteva ori. — De ce? Nu mi-ai promis că o să evadăm împreună? De aceea mi-am stors mintea să pun la punct planul acesta. Nu m-ai cărat în cârcă până aici? Ce rost a mai avut atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și de noua direcție către care se îndrepta comunicarea; ei au avut numeroase intervenții în acest domeniu 105. Papa Clement XIII (1758-1769) a explicat în enciclica Christianae Reipublicae salus 106 că era necesară combaterea cărților potrivnice credinței și moralei, deoarece "clătinau fundamentul civilizației creștine"107. În timpul pontificatului Papei Grigore XVI (1831-1846), presa avea influență asupra societății. Sf. Părinte a apărat drepturile Bisericii în contextul în care comunicarea liberă a ideilor era permisă mai multor organisme și partide, însă nu și instituției
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de autoritatea ecleziastică, deoarece continuau să-și apere poziția în cărți și articole publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat Biserica de atacurile interne care clătinau fundamentele credinței. Din acest motiv a luat măsuri pentru a garanta coerența doctrinară în cazul autorilor și a publicațiilor catolice: a sporit rigurozitatea în privința revistelor și a ziarelor care se citeau în seminarii și a preoților care au colaborat ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
într-o manieră voalată. Neantul este neantul fiindului. Ființa, altul oricărui fiind, este și ea ne-fiindul și, în acest sens, neantul. Neantul pe care îl invocă filosofic Heidegger este un neant activ, care aneantizează orice lucru și face să se clatine din temelii lumea care apare din el. El este fondul negativ al fiindului din care Ființa se detașază printr-un fel de ruptură. Ce este atunci Ființa? Heidegger ne învață că o veritabilă chestionare nu trebuie să fie agresivă. Cel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
deschiderea ușilor, și a observat „aproape la fiecare vagon, se găsea În fața ușii câte unul, doi sau trei oameni morți În pielea goală... Supraviețuitorii erau Într-o stare deplorabilă. Unii dintre ei, odată ieșiți din vagoane În plin aer, se clătinau și cădeau jos”31. Chestiunea nu-l privea prea mult, a scris el În raportul Întocmit În august 1941, Întrucât evreii au fost puși sub responsabilitatea autorităților militare, care au organizat lagărul evreilor În curtea Regimentului 23: „Morții au fost
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de către președintele Comunității evreiești și că am să-i predau ceva. În acel moment am scos plicul, oferindu-i ... Col. Chirilovici XE "Chirilovici" a luat plicul, l-a deschis, a aruncat o privire Înăuntru, l-a băgat În buzunar, a clătinat din cap și mi-a spus că totul e În regulă și că pot comunica dlui Iosef Iacob XE "Iacob, Iosef" că totul va fi În perfectă regulă”. Chirilovici XE "Chirilovici" nu putea promite ceea ce a promis - dar la urma
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]