6,473 matches
-
meargă cu orice preț la Înviere; nu pentru că erau extrem de credincioși sau evlavioși, ci pentru simpla plăcere de a respira în voie, de a se simți stăpâni pe soartă, măcar în timpul liber care era al lor și care nu trebuia confiscat de nimeni. După mai multe încercări nereușite, au găsit punctul slab. Acesta era în subsolul tehnic al clădirii, într-o sală plină de țevi ruginite, boilere și alte aparate de încălzit deteriorate și aruncate în dezordine. Prin niște ferestre de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
imobilul sau înainte. În privința aceasta, Karin era mai în temă. Și, cu toate că avea o memorie de speriat, nu-și mai amintea de multe ori când și de unde cumpăraseră cutare mobilă, cutare haină, cutare carte, cu ce ocazie, cine anume le confiscaseră cutare obiect de preț, în acei ani de teroare. Mai cu seamă actele acestea de nedreptate ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la ora la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați în război, i se confiscase, în anii puterii populare, toată averea și fusese trimis alături de tânăra lui nevastă, la Canal unde și murise) în acel an avea să se întâmple ceva rău, un cataclism: inundații, cutremure, secetă, boli, etc. Toate aceste proorociri apăreau din păcate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în locul urechii lipsă. Au râs cu toții, în hohote. și totul a trecut în uitare. În uitarea istoriei și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată și geanta cu bijuteriile agonisite într-o viață. Furios, s-a dus la DNA. Nu aici se vine mai întâi, i s-a răspuns la poartă. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dragă, o prefer banilor. E cel mai scump lucru de pe lume. Patru contra unu e o lașitate, am să povestesc asta acasă, și soției și șefului, dar am să spun că au fost șase contra unu. Au. Portofelul gros e confiscat, iar călătorul bine hrănit e pălmuit, călcat în picioare, amenințat, înjurat, scuipat și umilit în toate felurile posibile, până și de niște fete care după vârstă ar putea să‑i fie fiice, dar ele sunt copiii unor oameni care, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este o consimțire.“ Să te muți dintr-un oraș în altul, de la un serviciu la altul... aprobare specială ! Dar am reușit ! Am câștigat cinci concursuri, ca să-mi recunoască unul, dar am reușit. Nu, marea, vara, soarele nu ni le pot confisca. Nu pot ? Oare ? Percepea, rareori, un leneș bocănit metalic, parcă tot mai apropiat. Rămase ghemuit, îmbrățișând genunchii de pânză rece ai pantalonilor. Ridică privirea spre fruntea mată a lunii, în jur, infinitul lichefiat care îi ignora gândul și întrebările. „Bilanț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
viața este un pic mai bună decât moartea. Și asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția (vorbă să fie!), țărăniștii la rândul lor fiind prea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
posturi înalte. Și de acolo ei cică fac istorie. Iar o scriu grijuliu, precum scribul antic. Deci, de ce Vinul de Post? D-aia! 1 aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția (vorbă să fie!), țărăniștii la rândul lor fiind prea tâmpiți de a confisca și ei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aprilie, confiscat Fiecare la timpul lor au avut ceva de confiscat, sau de stricat. Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția (vorbă să fie!), țărăniștii la rândul lor fiind prea tâmpiți de a confisca și ei ceva, s-au pus pe stricat ce se făcuse de bine, de rău, prin țara asta, cu mare greutate și suferință. Și vremea a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Comuniștii au confiscat averea guleraților, pentru care oricum munciseră cam tot atât de mult cât și miliardarii din zilele noastre, unii după buntul din 1989, cică ar fi confiscat revoluția (vorbă să fie!), țărăniștii la rândul lor fiind prea tâmpiți de a confisca și ei ceva, s-au pus pe stricat ce se făcuse de bine, de rău, prin țara asta, cu mare greutate și suferință. Și vremea a trecut, confiscările au îmbrăcat măcar de ochii lumii straie noi și s-au numit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
până când au dat de fundul sacului și nu a mai fost nici ce privatiza. In consecință au apărut pedeleii, haidamacii alăptați cu rele chiar la pieptul lui Băsescu, care au trecut iar la confiscări. Dintr-un foc au reușit să confiște pe vreo două sute de ani viitorul copiilor și nepoților noștri, băgând o națiune întreagă drept slugi la FMI, adică mai pe șleau, la evreimea mondială, apoi făcând ei ochii roată au pus ochii, pe ce credeți? Pe o dată calendaristică. Nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
obicei românii de 1 aprilie scorneau câte una boacănă și după ce pe cel păcălit îl treceau toate nădușelile, totul se termina cu un ha-ha-ha și cu o bere. Dar partidul lui Băsescu, a pus ochii imediat pe această zi, au confiscat-o urgent și chiar a pus un responsabil permanent cu păcălelile, adică un Păcălici oficial. Pentru cei care nu-l cunosc, demnitarul cu pricina se prezintă simplu, Emil Boc, prim-păcălici al României. Nici nu mai are rost să mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aici, lungul șir de păcăleli emise aproape zilnic de păcăliciul oficial, fiindcă se vede clar, cam cum a ajuns nivelul bunăstării acestui popor. Deci popor român, ia-ți adio de la 1 aprilie, nu-ți mai aparține. Dacă alde Boc au confiscat data de 1 aprilie, nici BOR (Biserica Ortodoxă română) nu se lasă mai prejos. De când se scoală în fiecare dimineață, ca să se pieptene cu cărare la mijloc, în timp ce țara aceasta nenorocită arde, au găsit și ei ceva ce să confiște
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
confiscat data de 1 aprilie, nici BOR (Biserica Ortodoxă română) nu se lasă mai prejos. De când se scoală în fiecare dimineață, ca să se pieptene cu cărare la mijloc, în timp ce țara aceasta nenorocită arde, au găsit și ei ceva ce să confiște: iepurașul de Paști, (noii dobitoci lingviști zic în loc de Paști, Paște, de unde dracu o fi scos asta, doar academicieni de alde Băsescu & Comp știu). Acum, Dumnezeu să mă ierte dacă greșesc eu cumva, dar nici iepurașul acesta nu știu cine dracu' l-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
siguranță. Trăiască Poliția română, Guvernul și înțeleptul Conducător! Autoritățile din Shanghai, au decis că o familie nu poate avea mai mult de un câine, pe care, trebuie să mai dețină și act de proprietate. In caz contrar, câinele va fi confiscat de poliție și dus în adăposturi, ne informează greenport.ro, via presaonline.ro. Se pare că la Shanghai s-a format un larg curent de opinie, ca toți cetățenii din Shanghai, nemulțumiți de această măsură să poată oricând să emigreze
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
altădată, când aveam serviciu, casă, copii, pâine și vin, lapte și miere? Nesiguranța zilei de mâine s-a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă, dacă nu rămânem fără acoperiș, dacă banca nu ne confiscă totul, pentru întârzierea plății debitelor, dacă nu rămânem fără pensii, că de! tezaurul țării s-a topit demult în buzunarele celor puțini dar „aleși". Singurele noastre calități sunt următoarele: mulți, da' proști. Intr-adevăr, grețos de proști! Nici nu mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva registre și, eventual, un colonel din cei prieteni cu bunică-meu Tauberger, îi cârpea o palmă când se simțea luat peste picior de bătrânul care îl întreba: cauți hașiș, sau reviste deocheate? Era felul lui de a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ascunde repede În valiză. „Ce-ai acolo, Șfăraru?“ „Nimic.“ „Cum nimic, mă, de ce i-ai pus dop de cocean?“ „E țuică, tov pedagog, da’ trebuie să i-o duc lu’ unchiu În oraș.“ „Ce vorbești? Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când eram mic, nu sunt deloc un tip care să facă mulți purici În locul În care i-e bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză și se preface sever În continuare. — Păi, dacă dormi la ora-sta, Axente! Te-ai boierit sau ți-a intrat democrația În cap? Ia pune-ți boarfele pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
victoria ! Folosesc o eschivă și îi eliberez calea ! Pierzâdu-și stabilitatea se prăbușește cu fața în jos. Hohotesc ! Nu mai poate mișca, nu mai poate răsufla... e al meu ! Îl iau la gâdilat. Fuge... am învins ! Care dintre noi!? În retragere confiscă o unghie rătăcită pe birou. Mimez că îmi trebuie ! Aleargă pe scări ! Urlu să mi-o dea imediat înapoi! Intră în camera lui și-o ascunde... are interdicție să mai coboare ! Circ ! Își pregătește ustensilele pentru lupta următoare. Îl simt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spusei. Hai mai bine să ne-ntoarcem. — Sap eu la ușă, se oferi Fontan. — Nu, n-aș vrea să faci asta și să ai necazuri. O s-o fac. — Nu. O să te vadă bărbatul ăla. Și pe urmă o să ți-l confiște pe tot. Ne-am dus la mașină și ne-am Întors la Fontan, oprindu-ne ca să lăsăm cheia. Fontan nu făcea altceva decât să-njure Întruna În engleză. Era distrus și incoerent. Intrarăm În casă. — Fiu de cățea! spuse. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. CÎt despre sanie, au luat-o cu japca adică „au confiscat-o” cum spuneți dumneavoastră, nu știu de unde și-au ținut-o aruncată pînă acum doi ani cînd au scos-o din rugină și au pus-o pe picioare. Vroiam să-l mai Întreb ceva, nu știu ce, dar Ana care stătuse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]