6,862 matches
-
Vitruvius poate a fost o îmbunătățire a pompei folosite la irigarea grădinilor suspendate ale Semiramidei. Gheara lui Arhimede este o armă care se spune că a fost proiectată pentru apărarea orașului Siracuza. Cunoscută și sub denumirea de "mașina de scuturat corăbii", gheara semăna cu un braț de macara de care erau suspendate cârlige cu care putea înșfăca navele din apropiere zdruncinându-le puternic sau chiar scufundându-le. S-au efectuat și experiențe moderne pentru a demonstra fezabilitatea ghiarei, iar în 2005
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
un documentar intitulat "Superweapons of the Ancient World", a fost reconstituită versiunea ghiarei, concluzionându-se că aceasta este un dispozitiv care funcționează. În secolul al doilea d.Hr. Lucian din Samosata a scris că în timpul asediului Siracuzei, Arhimede a distrus corăbiile inamice cu foc. Câteva secole mai târziu Anthemius din Tralles menționează lentila convergentă ca armă a lui Arhimede. Dispozitivul, numit câteodată "raza de căldură a lui Arhimede", a fost folosit pentru a focaliza razele Soarelui asupra corăbiilor care se apropiau
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
Arhimede a distrus corăbiile inamice cu foc. Câteva secole mai târziu Anthemius din Tralles menționează lentila convergentă ca armă a lui Arhimede. Dispozitivul, numit câteodată "raza de căldură a lui Arhimede", a fost folosit pentru a focaliza razele Soarelui asupra corăbiilor care se apropiau, cauzând aprindera lor. Această pretinsă armă a fost subiectul unor dezbateri aprinse despre credibilitatea ei din timpul Renașterii. René Descartes o considera drept falsă, în timp ce cercetătorii moderni au încercat să recreeze efectul folosind doar mijloacele pe care
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
Arhimede le-ar fi avut la dispoziție. S-a sugerat faptul că un număr mare de scuturi din cupru sau bronz, polizate foarte fin, ar acționa ca o oglindă și ar fi putut fi folosite la concentrarea razelor Soarelei asupra corăbiilor. Adică, ar fi fost folosit principiul oglinzii parabolice într-o manieră similară cu cea a unui cuptor solar. Un test cu aceste raze a fost făcut în 1973 de omul de știință grec Ioannis Sakkas. Experimentul a avut loc la
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
navală Skaramagas din preajma Atenei. Cu această ocazie au fost folosite 70 de oglinzi, fiecare fiind acoperite cu un strat de cupru și având dimensiunea în jur de un metru. Oglinzile au fost focalizate asupra unei machete din placaj, a unei corăbii romane de război, aflată la o distanță de aproximativ 50m. Când oglinzile au fost focalizate cu precizie, corabia a luat foc în câteva secunde. Macheta corăbiei a avut și un strat de smoală, care a ajutat la ardere. În octombrie
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
strat de cupru și având dimensiunea în jur de un metru. Oglinzile au fost focalizate asupra unei machete din placaj, a unei corăbii romane de război, aflată la o distanță de aproximativ 50m. Când oglinzile au fost focalizate cu precizie, corabia a luat foc în câteva secunde. Macheta corăbiei a avut și un strat de smoală, care a ajutat la ardere. În octombrie 2005 un grup de studenți de la Institutul de Tehnologie din Messachusetts a reluat experimentul cu 127 de oglinzi
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
de un metru. Oglinzile au fost focalizate asupra unei machete din placaj, a unei corăbii romane de război, aflată la o distanță de aproximativ 50m. Când oglinzile au fost focalizate cu precizie, corabia a luat foc în câteva secunde. Macheta corăbiei a avut și un strat de smoală, care a ajutat la ardere. În octombrie 2005 un grup de studenți de la Institutul de Tehnologie din Messachusetts a reluat experimentul cu 127 de oglinzi pătrate din bronz, focalizându-le pe o machetă
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
parte a transporturilor pe râuri se făcea pe direcția nord, transportul către sud fiind mai puțin profitabil. De multe ori, barjele și plutele cu care se transportase grâul erau vândute în Gdańsk pentru a fi transformate în cherestea. Din Gdańsk, corăbiile, în special olandeze, duceau grâul spre porturile occidentale precum Antwerp și Amsterdam. Corăbiile proprietatea a negustorilor din Gdańsk asigurau numai 2-10% din acest comerț pe mare. Alte produse exportate prin porturile de la Marea Baltică erau cheresteaua, smoala și mangalul. Pe rute
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
fiind mai puțin profitabil. De multe ori, barjele și plutele cu care se transportase grâul erau vândute în Gdańsk pentru a fi transformate în cherestea. Din Gdańsk, corăbiile, în special olandeze, duceau grâul spre porturile occidentale precum Antwerp și Amsterdam. Corăbiile proprietatea a negustorilor din Gdańsk asigurau numai 2-10% din acest comerț pe mare. Alte produse exportate prin porturile de la Marea Baltică erau cheresteaua, smoala și mangalul. Pe rute terestre, erau exportate piei netăbăcite, blănuri, cânepă, stambă (în special din Wielkopolska) și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
transportate către sud cirezi mari (aproximativ 50.000 de capete de animale) de vaci. Statul polono-lituanian importa mirodenii, mărfuri de lux, haine, pește, bere și produse industriale - oțel și unelte. Vase fluviale transportau către sud mărfuri de import descărcate de pe corăbii în Gdansk: vinuri, fructe, mirodenii și heringi. Cam pe la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea, balanța comercială polono-lituaniană a început să devină negativă. Odată cu începutul epocii marilor descoperiri geografice, multe dintre vechile drumuri comerciale
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
de cucerire ale lui Darius. Rezultatul demersului a fost negativ. Și Aristagoras a plecat mai departe, îndreptându-se spre Atena și Eretria (498). Aici primirea a fost favorabilă; fiecare din cele două cetăți au trimis spre Ionia câte 20 de corăbii cu oameni înarmați. Socotind că nu mai are ce aștepta, Aristagoras dă semnalul revoltei, fără să asculte afatul lui Hecataios, unul din cei mai influenți oameni din Milet, și anume îndemnul de a-și asigura mai întâi dominația mării și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
prins de Artaphernes, satrapul Lydiei, și omorât prin crucificare (493). Nici revolta nu mai avea sorți de izbândă. În 494, perșii organizează pe mare și pe uscat asediul Miletului. La insula Lade, în fața Miletului, flota ionică alcătuită din 353 de corăbii trimise de diferite cetăți, dar lipsite de o comandă unitară, este împrăștiată, în ciuda minunilor de vitejie înfăptuite de luptătorii din Chios. Miletul a fost cucerit, incendiat, bărbații uciși, iar femeile și copii duși în captivitate la Susa. Marele templu al
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a dat totuși roade. Comanda expediției a fost încredințată lui Datis și lui Artaphernes, acesta din urmă fiind nepotul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a dat totuși roade. Comanda expediției a fost încredințată lui Datis și lui Artaphernes, acesta din urmă fiind nepotul regelui. Perșii au străbătut Marea Egee în fruntea unei flote de 600 de corăbii, după mărturia lui Herodot punctul de plecare al uriașei flote fiind insula Samos. În nici una din insulele Ciclade nu au întâmpinat rezistență. Apoi s-au angajat pe cursul canalului care separă Atica de Eubeea. Coloniștii din Atica așezați aici în calitate de
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de nave, nu pentru distribuții publice cum era inițial destinată, și astfel Atena s-a văzut posesoarea unei flote de aproape 200 de trireme, tip de navă extrem de suplă în manevre care putea rivaliza cu cele mai bune tipuri de corăbii ale vremii, folosite de Corcyra sau de Corint. În decada care separă primul de cel de al doilea război greco persan (490-480 î.Hr.), revolta Egiptului împotriva perșilor și moartea regelui Darius i-au împiedicat pe perși să treacă la acțiuni
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
ce-i stăteau la dispoziție. Cifrele date de Herodot sunt cu totul departe de realitate, dar este posibil ca armata regelui să fi atins numărul de 2 milioane de oameni, iar flota regelui să se fi ridicat la 800 de corăbii. De la Doriscos, Xerxes înaintă spre Terma și de aici drumul spre Grecia îi era deschis. Se înțelege de la sine emoția și îngrijorarea care a cuprins cetățile Greciei Balcanice în fața avalanșei dușmanilor care atacau dinspre nord. Regele Persiei, afară de Atena și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
activitate diplomatică. S-a cerut sprijin din partea Cretei, a Corcyrei, a Siracuzei, ajutoare care însă nu au venit de nicăieri. Siracuza, unde domnea tiranul Gelon, era ea însăși amenințată de un atac din partea cartaginezilor, la instigația perșilor. La Atena, construcția corăbiilor necesare luptelor navale se desfășoară acum din plin iar Temistocle, uitând de vechile dușmănii politice, admite ca Aristide și Xanthippos să fie rechemați și numiți în posturi de conducere militară. Pe când Xerxes se mai afla încă în regiunea Hellespontului, unele
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care 200 de trireme erau ateniene. Punctul de stațiune al flotei grecești era Artemision, un promontoriu în nordul Eubeei. În luna iulie
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
zile însă după acest succes răsunător, flota greacă, care patrula în apele insulei Delos, înștiințată de victoria obținută împotriva lui Mardonios, a trecut la rândul ei la atac împotriva flotei persane, staționate la Samos, care număra în rândurile ei numeroase corăbii ionice. Bătălia navală care s-a dat în fața promontoriului Mycale, pe coasta asiatică care străjuiește Samosul, a fost crâncenă (luna august, 479). Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost învinși, mai ales dacă se ține seama de imediata defecțiune a ionienilor pe care îi siliseră să meargă alături de ei. Comanda corăbiilor din Pelopones o avea Leotychidas. Mulțumit de rezultatul bătăliei, spartanul s-a întors de îndată spre Grecia Balcanică. Nu acesta a fost cazul atenienilor și al ionienilor. Conduși de Xantippos, dornici să-și impună prezența în Egeea, flota ateniană-ionică cucerește
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
, bogată și complexă, se întinde pe o perioadă documentată de timp de mai bine de 2.500 de ani. Începând cu secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori, meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți "Axaina" (albastru întunecat) și o denumesc "Pontos Euxeinos" ("euxeinos" însemnând în grecă "primitoare"). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le atrage atenția, și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
și de economie, Klein a lucrat la SEDES, o societate de studii economice. A publicat mai multe romane la Fleuve noir sub pseudonimul Gilles d'Argyre, printre care Saga familiei d'Argyre (1960-1964), o trilogie din care al doilea volum, Corăbiile solare, este cel mai faimos. Klein conduce colecția Ailleurs et demain a editurii Robert Laffont, considerată cea mai prestigioasă colecție de science-fiction din Franța. De asemenea, conduce colecția "science-fiction" de la Livre de Poche. Împreună cu Jacques Goimard și Demètre Ioakimidis, a
Gérard Klein () [Corola-website/Science/302529_a_303858]
-
Gâgă", "Limbă" - culege și învață primele cântece populare și lăutărești. Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul - compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu - stabilindu-se la București. În ianuarie 1936 sosește în București. Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
septembrie 1396. Eșecul creștinilor a întărit poziția lui Vlad în Țara Românească. Mircea nu a putut să asigure întoarcerea regelui Sigismund de Luxemburg prin Țara Românească. Din cauza nesiguranței drumului, regele s-a întors în Ungaria pe un drum ocolit, cu corabia pe Dunăre, apoi pe mare până la Constantinopol, a ocolit peninsula Balcanică și după câteva luni a ajuns pe coasta mării Adriatice. Pe parcurs, pe Dunăre, l-a trimis acasă pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili, din regiunea Brăilei
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Principala victimă a acestei dispute a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil în 407. Sfântul Epifanie a murit în 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur. La sosirea corăbiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini își aștepta păstorul, și l-au însoțit cu lacrimi până la catedrala
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]