10,108 matches
-
prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe una din polițiste, completându-i gândurile parcă. Vreo șase polițiști, patru agenți de patrulă și doi îmbrăcați civil, stăteau lângă o ușă dublă aflată la celălalt capăt al coridorului. Unul din ei era chiar Lon Sellitto, cel cu hainele boțite mai tot timpul; acum, stătea cu capul aplecat și cu un carnețel în mână discutând cu un paznic. Printre ușile parțial deschise, putu zări o formă vagă, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sănătos. Începu prin urmare cu picături de ochi și continuă cu câteva retușuri de cremă anti-cearcăne pe sub ochi. Calvert își trase apoi pe el geaca de piele, încuie ușa și ieși grăbit din apartamentul de pe East Village. Porni hotărât pe coridor, savurând liniștea aproape nefirească a clădirii la acea oră de amiază de sâmbătă. Ghici că majoritatea locatarilor erau deja afară bucurându-se de primul sfârșit de săptămână cu adevărat primăvăratic sau furau ultimele clipe de somn după vreo noapte pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
au rămas pentru a păzi ieșirile, iar eu împreună cu un coleg am urcat în apartament; când am ajuns acolo, cadavrul nici nu se răcise. Am căutat peste tot, dar nici urmă de făptaș. - Martori? - Singura persoană care se afla pe coridor când am ajuns a fost o bătrânică. Ea a fost cea care ne-a dat drumul înăuntru. Vom vorbi cu ea atunci când se va întoarce. Poate a văzut mai mult. - A plecat? întrebă Sellitto. - Da. - Știi cine era, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
porți ca unul până nu ești. Autorizarea fu făcută de același Sellitto, iar detectivul dădu apoi câteva dispoziții prin stație. Sachs își puse din nou costumul de tyvek pe ea și trecu rapid la metoda grătarului în apartamentul victmei, pe coridor și pe aleile din vecinătatea imobilului. Aici descoperi cea mai ciudată dovadă pe care a găsit-o în toată cariera ei la locul unei crime: o pisică neagră de jucărie. După ce termină de investigat, puse toate dovezile în săculeți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
explodeze dintr-un moment în altul. Numai că nu era nicio bombă, niciun pericol pentru cele două mii de oameni de la Cirque Fantastique; niciun pericol în afara aceluia ca o parte din ei să fie striviți în panica lor nebună. La capătul coridorului, Malerick privi înapoi și văzu cu satisfacție că era singur. Așeză repede tava pe podea, în fața unei uși, și înlătură capacul platoului. Înșfăcă iute pistolul, făcându-l nevăzut într-un buzunar al uniformei. Procedă întocmai și cu teaca șperaclului. Mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de duzină era așezată lângă ușă, piciorul ei fiind împăturit cu hârtie de culoare galbenă. Un singur schi, cu legătura ruptă, stătea părăsit într-un colț. Tapetul de pe pereți era vechi și pătat. Malerick porni cu băgare de seamă pe coridor, ghidându-se după sunetul televizorului care se auzea din sufragerie, și pătrunse într-o cameră mică și întunecată, în care majoritatea spațiului era ocupat cu o pianină Kawai pentru copii, de culoarea abanosului. O partitură cu multe adnotări pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu moartea. Trase adânc aer în piept. Nicio emoție. Și acum, onorată audiență, să se aprindă luminile, să se ridice cortina. Adevăratul spectacol e pe cale să înceapă... Cu mâinile pe lângă corp, într-o poziție foarte naturală, Malerick trecu de colțul coridorului și pătrunse în sufragerie. Capitolul XXXII - Hei, cum merge? întrebă omul în costum gri, îndreptându-se decis spre Luis Martinez, detectivul voinic și liniștit din slujba lui Roland Bell. Acesta din urmă stătea pe canapea în fața televizorului, cu ediția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Fantastique. Nu-și găsea astâmpărul, mișcându-se tot timpul de colo-colo prin cameră. Ușa de fier se deschise, iar paznicul lui Constable lăsă prizonierul să intre, încătușându-i mâinile în față. Apoi închise ușa cu zgomot și se întoarse pe coridor să aștepte. - Nu ți-a mers, fu primul lucru pe care i-l spuse Grady. Vocea îi era în mod ciudat calmă și indiferentă, se gândi Sachs, ținând cont de faptul că familia îi fusese în pericol. - Ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
exprimate de Sellitto, luarea amprentelor și fotografierea trecură fără incidente și, imediat după, fu încătușat la mâini și la picioare. Welles și Hank Gersham, un agent foarte voinic al Departamentului, îl apucară de câte un braț și porniră agale pe coridor spre celulă. Welles avusese de-a face cu sute de criminali aici, în Centrul de Detenție, și credea că este imună la rugămințile, protestele sau lacrimile lor. Dar era ceva în promisiunea tristă la lui Weir în fața lui Lon Sellitto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se la copiii ei, se apucă strâns de încheietura lui. Lupta continuă în jurul lui Hank, care stătea în patru labe, vomitând și încercând să inspire aer. - Ajutor! Polițist la pământ! Ajutor! țipă din nou Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie la 10 kilometri distanță, iar Weir avea o priză din ce în ce mai bună pe armă. Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O, Doamne! Cineva să-l ajute! Mai mulți polițiști se apropiaseră; se întoarse pentru a-i putea privi, dar îi văzu cum ridică mâinile sau se aruncă la pământ. Welles gemu. Era cineva în spatele ei? Se întoarse iute, dar văzu coridorul gol. Apoi privi din nou la colegii ei, care nu își modificaseră pozițiile. Țipau ceva. Dar urechile încă îi țiuiau de la împușcătură, așa că nu reușea să înțeleagă. Într-un final, reuși să distingă: - Dumnezeule, arma, Linda! Bag-o în teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
brusc. Luă girofarul de pe capotă, îl pose în torpedou și apoi ieși din mașină. Salută din cap câțiva investigatori care stăteau afară lângă autovehiculul lor de intervenție în accidente. - Unde e locul crimei? - În jos pe scara din spate. Pe coridorul spre celule. - L-ați sigilat? - Da. - A cui a fost arma crimei? - A Lindei Welles de la Departamentul de Corecție. E foarte tulburată. Nemernicul i-a rupt nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încerca să evadeze? O formalitate. Totuși, era vorba despre o crimă și necesita un raport complet de la Biroul de Incidente Armate, precedat de o investigație și un proces. Un paznic le verifică legitimațiile, și îi conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol. Într-un final, ajunseră la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie în uniformă și cu nasul bandajat. Sachs se prezentă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
A avut o cheie sau ceva de genul ăsta la șold. - În buzunar? întrebă Sachs, întunecându-se. Își amintea foarte bine că îl percheziționaseră înainte de a-l aduce acolo. - Nu, în picior. O să vezi, spuse ea făcând un semn spre coridorul unde se afla corpul lui Weir. Are o tăietură în piele. Sub un bandaj. Totul s-a petrecut atât de repede. Sachs presupuse că se tăiase pentru a-și face o ascunzătoare. Dezgustător. - Apoi a pus mâna pe arma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se ridică de pe scaun și se îndreptă spre partenerul ei, care era acum îngrijit de un medic. Avea o rană destul de urâtă pe gât, dar în rest părea să fie totul bine. Echipa de tehnicieni se oprise în fața ușii spre coridorul unde se avusese loc incidentul și începuse să-și despacheteze arsenalul: echipamentele de colectare a dovezilor, camerele video, aparatele foto. Sachs îmbrăcă un costum alb de tyvek și își puse bandă de cauciuc pe tălpi. Își montă apoi microfonul aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și ție, Sachs, o salută el pe un ton destul de tăios. Sau cel puțin cred că ești tu. Prea multe intermitențe. - Rhyme, nu pot să cred. Au luat corpul înainte să apuc să mă uit la el. Sachs privea acum coridorul însângerat, dar gol. - Ce? se enervă și el deodată. Cine a dat aprobare? Procedura spunea că medicii din echipa de intervenție aveau voie să intervină la locul accidentului pentru a salva un rănit, dar dacă era vorba de o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Era o regulă fundamentală și oricine dăduse dispoziția că trupul Magicianului să fie luat urma să aibă mari probleme. - Care-i problema, Amelia? întrebă unul din tehnicieni, aflat în ușă. - Uită-te singur, spuse ea enervată, făcând un semn spre coridor. Medicii au luat corpul înainte să venim noi. Ai idee ce s-a întâmplat? Tânărul se încruntă. Își privi colegul și apoi spuse: - Păi, doctorul e chiar aici. E cel cu care vorbeam când ai venit. Care dădea mâncare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ne lămurească. Fugi înapoi spre ieșire. - Ce s-a...? începu unul din tehnicieni, dar se opri degrabă când o văzu scotocind grăbită prin serviete. Găsi într-un final ceea ce căuta - o trusă de test Kastle-Meyer - și se întoarse iute pe coridor, unde colectă o probă de sânge. Adăugă fenolftaleină și, după doar câteva momente, avu răspunsul: - Nu știu ce este, dar cu siguranță nu sânge. Privi petele roșii de pe podea. Acestea, spre deosebire de primele, păreau reale. Luă și de acolo o mostră și testul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Era mort. Vocea îi era foarte ridicată. - Adică, tot capul... era plin de sânge. I-am văzut... i-am văzut rana! Ai văzut iluzia unei răni, comentă Sachs acru în sinea ei. Detectivul spuse: - Toți paznicii au fost anunțați. Dar coridorul ăsta nu poate fi încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în metrou spre Queens. Amelia Sachs începu să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
detectivul pe Welles și pe partenerul ei, care amândoi se chinuiră să își amintească. Oferiră, într-un final, câteva detalii. Oricum nu prea contează, gândi Sachs. Sigur s-a schimbat de haine între timp. Privi în jurul ei la sutele de coridoare înguste și întunecoase, dispuse în toate direcțiile. Văzu zeci de siluete. Paznici, îngrijitori, polițiști... Sau poate chiar pe Magician, deghizat în vreunul din ei. Dar pentru moment, lăsă urmărirea în mâinile celorlalți și se întoarse la munca ei: investigarea locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
martori, iluzie pe care eu o numesc „Prizonierul Împușcat”... Reconstrucția. Foarte mulți iluzioniști uită de acest proces psihologic. Nu și Malerick. Se gândise foarte mult timp la asta, atunci când planificase evadarea de la Centrul de Detenție. Agenții care îl escortau pe coridor au crezut că văd un deținut care își desface cătușele, se chinuie să ia arma unuia dintre ei și sfârșește împușcat chiar în fața lor. Șoc, panică, groază. Dar chiar și în aceste momente extreme, mintea își continuă procesele obișnuite; așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e mult prea neplauzibil ca cineva să depună eforturi atât de mari pentru a înscena împușcătura. Așa că, siguri de faptul că murise, îl abandonaseră acolo fără cătușe și plecaseră pentru a da telefoane. Și metoda, onorată audiență? În timp ce mergea pe coridor flancat de cei doi agenți, Malerick își dăduse la o parte bandajul de pe șold scosese o cheie universală pentru cătușe dintr-un buzunar tăiat în piele. Odată eliberat, o lovise pe femeia agent în față, pe colegul ei în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și îl ajutaseră să nu clipească. La dracu’, uite ce am făcut! O, Doamne! Cineva să-l ajute! A, dar doamnă Welles, era prea târziu să mai fiu ajutat. Eram mort precum un cerb pe marginea drumului. Mergea acum prin coridoarele întortocheate ale subsolului comun al tuturor clădirilor guvernamentale din acea zonă, ajungând într-un final la o cămăruță de aprovizionare unde ascunsese un rând de haine cu câteva zile în urmă. Înăuntrul camerei, se schimbă iute de haine, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre. Rhyme oftă. Apoi izbucni pe neașteptate: - Unde naiba sunt probele? Privi spre Mel Cooper, ca și cum acesta ar fi putut să facă livrarea probelor de la Centrul de Detenție la comandă. Aflară curând că erau două locuri de investigat: unul era coridorul unde fusese împușcătura falsă și celălalt în subsolul tribunalului, în cămăruța unui îngrijitor. Una din echipele de căutare găsise acolo pansamente, haine și alte câteva lucruri ascunse într-o pungă. Se auzi soneria și Thom merse să răspundă. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puterile pentru a-i face pe romani și pe necredincioși să dispară. Transpirase. Simțea picăturile reci de sudoare alunecându-i pe șira spinării și de-a lungul coastelor. Transpirase și din cauza fricii. Caută cu atenție... Sachs pătrunse pe un alt coridor întunecos din subsolul clădirii, cu mâna strânsă pe pistol. ...dar fii cu ochii în patru. Sigur, Rhyme. Ușor de zis. Dar să fiu cu ochii în patru după cine? După un bărbat de cincizeci de ani, care poate are barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]