6,583 matches
-
făcea acrobații mintale. Negustorii evrei îl chemau de pe trotuar, să cumpere din prăvăliile lor, unii chiar îl trăgeau de mână. El, care nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce-mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? Întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și eu mă înșel, dar în acest caz prefer să mă înșel. Când cultura cade în legea profitului - și asta se întâmplă în țările noastre - chiar și oamenii de bun-simț judecă la fel ca niște negustori. E un fenomen foarte curios! Am reînceput lucrul fără plăcere, ca o mașină, și corpul meu (ca să nu mai vorbim de cap) resimte o senzație stranie: de vid și de vertij, ca să fiu banal în mod atroce și fără echivoc: îmi lipsești enorm! Ce-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că voi descoperi anumiți «curenți de tendințe» pe această hartă nedesfășurată - în partea dinspre viitor. Îmi imaginez, de exemplu, felul meu de a lăsa dispozițiile mele romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și cultul imaginativ, poetic, grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în mine un element de realism feroce care, traversând terenul neutru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un mare efort pentru a învinge oboseala din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două ore m-am trezit, părându-mi-se că dormisem mulți ani. Curioasă impresie! Nu mâncasem de când ne-am despărțit și stomacul meu s-a îndreptat către un restaurant din centrul orașului. După ce am mâncat enorm am adormit din nou, de data asta în restaurant. Nu știu cât am stat adormit la masa mea, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ce poate să ascundă? Un guturai, bravi oameni, un mare-mic guturai susținut de o rigiditate aproape dogmatică de a exhiba corpul pentru toată lumea. Ăsta cred că este un sentiment foarte aristocratic! À propos de goliciune, azi-noapte am avut un vis curios. Am visat că-mi pierdusem hainele la București și că intrasem într-un restaurant care semăna ciudat cu Bucur, pe care-l cunoști desigur. Eram gol-goluț, însoțit de o persoană pe care, din păcate, n-am putut s-o identific
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în gând toată noaptea. O scrisoare foarte lungă, burdușită de repetiții, interjecții și adjective calificative. Asta mi-ar lua multe ore ca s-o recitesc. Dimineața m-am trezit cu un gust foarte amar în gură: am avut un vis curios! În acest vis, cenzurat la trezire, tu îmi repetai fără oprire în românește: am văzut în fiecare zi o primejdie și am căutat... Ce curios, sunt exact cuvintele pe care mi le-ai scris! Ce primejdie? Mă simt foarte, foarte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
textul trăiește. După criticile Evei (Bonnier) pentru încercarea de roman în suedeză (nu comunic emoția, deși e interesant), am înțeles cauza nereușitei: ființa mea n-a pătruns adânc în ce scrisesem, nu l-am transformat în ceva semănând ființei. Sunt curioasă ce va spune Eva despre poemele trimise. Poezie și proză, pentru mine e același lucru. Scriind poemele am jubilat „tragic”, pentru că ele au un epos venind chiar din trauma vieții mele, nefiind totuși niciodată biografie. Mi-am luat, din disperare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un contract pentru toate operele lui, mai puțin două cărți pe care le rezerva editurii care nu va primi drepturile definitive, editurii care încercase să mă înlăture de la posesia lor. Ne-am despărțit ca prieteni. Mi-a spus un lucru curios: „Am încredere în dumneavoastră, pentru că îi judec pe oameni după ochi și aveți o mare înțelegere a oamenilor și lucrurilor...”. În fond, aș fi vrut să-ți povestesc alte lucruri! Aș fi vrut să-ți spun cât te iubesc, cât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe pământ vreau să văd corpurile cerești, așa cum au făcut mereu oamenii de-a lungul eonilor, „visând” la ceva mai mult decât viața. 14 august. L-am visat pe René, din nou, era tânăr și frumos, printre prieteni, și, lucru curios, mă aflam și eu printre ei, deși nu-l cunoscusem în acel timp. Acum sunt din ce în ce mai sigură de sfericitatea timpului sau de „spiralitatea” lui, sau pur și simplu a ființei manifestate. Căci aici, pe pământ, suntem numai cu o parte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale. N-am resimțit niciodată în viața mea o asemenea prezență și apoi o asemenea absență. Neputând să adorm din nou, m-am consolat cu Breton. Am recitit în întregime Primul Manifest Suprarealist și, lucru curios și adesea repetabil la mine, a fost ca și cum l-aș fi citit pentru prima oară. Ascultă ce a scris: „Totul depinde de credința în viață, în ceea ce viața are mai precar, înțelegându-se prin asta viața reală, de faptul că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
etc. ... nu sunt deloc o sursă de plăcere neglijabilă. Senzualitatea mai bine ordonată își va găsi partea ei, știind că vor domestici seri de-a rândul acea mână frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă unor curioase fapte rele. Confidențelor nebunilor le voi da viață pentru a le provoca. Sunt oameni de o onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni ca să descopere America. Și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în arta narațiunii suprarealiste și a celei numite realism magic. N-am fost atât de documentată ca Birgitta, alegând să vorbesc despre „metamorfozele” sufletului ca temă obsedantă în romanele ei, oprindu-mă în special la romanul Boala, apărut în mod curios chiar în anul când eu însămi publicam în România Boala de origine divină, o temă neinteresantă atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață culturală. Am fost felicitată de tinerii veniți să ne asculte. Birgitta m-a invitat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fie bătut de oameni. După ce a înfipt doi stâlpi înalți de câte 15 metri fiecare la distanța de 50 de metri între ei și după ce a întins antena și a dat drumul la aparat, la auzul sunetelor câțiva dintre curioși i-au spus: “Tu pe cine vrei să prostești? Cum poate să vină cântecul și vorba pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar ce să-i faci? Viața e viață. Cu o săptămână înainte fusesem la Sofian și aranjasem să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
păzitoarele cuptoarelor intrate în lucru, nu participau. Până și cavalerii familiei Brumă erau notați pe hârtia gonacilor. Se vânau iepuri, baza mesei vânătorești de la primărie. și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se fi schimbat nici acum obiceiul. Curioase mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe suflet. Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din viață și unde aveam să fiu spulberată de vremurile care, fără a mă întreba dacă vreau sau nu, vor trece nepăsătoare peste mine asemenea apelor învolburate care în furia lor mătură tot ce întâlnesc în cale. Ne-am privit curioși unii pe alții. Am fost prezentată celei care avea să-mi fie șefă, adică viitoarei primărițe, al cărei fizic și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe alții. Am fost prezentată celei care avea să-mi fie șefă, adică viitoarei primărițe, al cărei fizic și chip se potriveau de minune funcției pe care urma să o îndeplinească. Vocea era groasă, iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lacrimi în ochi și cu o mare îndoială și tristețe în suflet. „OMUL NEGRU” Rucsanda era învățătoare și membră de partid cu mare vechime. Avea o dorință tainică, foarte puternică de a ajunge la conducerea comunei sau măcar a școlii. Curioasă, îndrăzneață și intrigantă, iscodea, pândea și reclama pe toată lumea. Înflorea și adăuga inovații picante și minciuni în reclamațiile pe care le făcea. Găsea câte un copil mai slab la învățătură și, în schimbul unei note de trecere, îl punea să scrie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu cărți, iar mâinile le ținea în buzunar. „Iată și un copil care nu are decât ghiozdanul!”, mi-am spus în gând. Copilul stătea nemișcat, iar uneori își ștergea nasul cu mâneca hainei, semn că plânge sau e doar răcit. Curioasă, voiam să aflu de ce stă în fața primăriei și nu merge la școală. Am strigat guardul. Nea Turuianu, spune-i copilului acela să vină la mine în birou! 99 După câteva secunde, guardul a intrat însoțit de copil. De ce nu te
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-mi displăcea să discut cu dânsul. Pot să aștept până vă faceți treburile, mi-a spus bucuros. Părea să aibă tot timpul din lume. În câteva ore am terminat ce aveam de făcut la birou în acea zi. Eram foarte curioasă să aud problema care îl frământa pe părinte și m-am grăbit să-l invit la mine în birou. Fusesem de multe ori la casa parohială, unde cei din primărie erau bine primiți întotdeauna și îi cunoșteam familia, apreciind în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era o femeie frumoasă, voinică și vorbăreață. Era curioasă, vroia să știe tot ce se întâmplă în comună și era dispusă oricând să dea o informație sau să transmită o bârfă. Când apărea un personaj nou printre intelectuali sau specialiști, făcea tot ce putea pentru a-l cunoaște și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cum se cuvine. În timp ce bărbații se cinsteau în restaurant, femeile stăteau ceva mai departe cu mâinile în buzunarele de la șorțurile mari și dungate, supraveghindu-i să nu se îmbete prea tare. Am coborât din mașină. Părintele și cu preoteasa Frosica, curioși să afle primii rezultatele alegerilor, se aflau deja în curtea primăriei. În birou la mine era lumina aprinsă, dar nu era nimeni. Îl strig pe nenea Turuianu și îl întreb mirată: Nea Turuianu, unde au dispărut toți? Tovarășul secretar Țăpoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acesta însoțit de secretatul de la partid, Țăpoi, a strigat la guard: Anunță șoferul că în cinci minute plecăm! Să trăiți, am înțeles! Mapa și haina secretarului de la județ erau în biroul primarului unde stăteam, așteptând rezultatul alegerilor. Eram 137 foarte curioasă să aflu de ce stătuseră o oră și mai bine încuiați în birou cei doi. Să știi, tovarășa Țâru, că nu ai avut suficiente voturi pentru a câștiga alegerile! Cum adică? Nu am ieșit primar?, am întrebat uimită peste măsură. Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aveți?, am întrebat înainte de a intra în birou. Mai nimic important, mi-a răspuns. În mână ținea un tabel și își făcea vânt cu hârtia, deși era frig. Ce hârtie-i aceea și ce-o tot vânturi?, l-am întrebat curioasă. Aaaaa, e un tabel nominal cu meseriașii din comună. Am primit notă telefonică să-l fac și să vi-l aduc la semnat. Care meseriași ? Când s-a reparat căminul mi-ai spus că nu sunt meseriași în comună. Sunt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au povestit despre ei, despre patiseria pe care o aveau în acel mic oraș din Germania, ne-au arătat poze și ne-am uitat pe reviste. Printre revistele de pe masă, mi-a atras atenția o revistă cu arme de vânătoare. Curioasă, am început să o răsfoiesc. Acolo se vând în magazin arme, fără aprobări speciale? Sigur că se vând, orice se vinde, mi-a răspuns Sofia râzând. 176 „ȘTIE TOT SATUL UNDE AȚI FOST ASEARĂ!” A doua zi dimineața, când am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]