8,674 matches
-
la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a rânjit, a mai tras câteva fumuri, apoi însă a alunecat în somn, respira liniștit, arăta delicat. Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să-i confirme ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase pe tinerele femei din pădurile Kareliei departe de casă. Nu vorbeau mult, surâdeau delicat și mă manevrau cu fermitate. Și poate că din cauza asta modul pragmatic în care mâinile lor știau să apuce producea o impresie mai puternică asupra băiatului care încă mai avea coșuri pe față și care se supunea degetelelor vindecătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dispuneam de bani. De dimineața până târziu, veneau clienții cu mărfuri la schimb, de valori aproximativ egale: până și blănurile, printre ele o vulpe argintie, puteau fi echivalate în unt. Prin tot traficul acela diurn de persoane, sora lui Philipp, delicată ca o păpușică, făcea pași de dans ca în fața unui public imaginar. Născută din spumă, ea era o imagine palidă a fratelui ei. Purta ciorapi de mătase asortați la diverse pălăriuțe, mirosea a iarbă de mai, dar nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși din Sarstedt, încercam, pe verandă sau în vestibul, să fim, preț de câteva minute, un singur trup. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am ajuns în Düsseldorf, la timp pentru începutul semestrului. Atelierul aproape terminat din Stockumer Kirchstraße nu mi s-a mai părut lipsit de viață și părăsit. Imediat am început să modelez un bust al sfântului Francisc cu un profil profil delicat și o serie de figurine din lut care arătau de parcă ar fi fost de origine etruscă. În afară de asta, fluierașul Geldmacher era prezent cu multitudinea lui de instrumente și cu mirosul lui care acoperea orice altceva. Pankok a luat act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
început să se lumineze palid. Lud era prieten, încă dinainte de război, cu pictori care se numeau Goller, Macketanz, Grote. Anii stăpânirii naziste și războiul le blocaseră evoluția. În tablourile lui, compoziția severă era aceea care scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr decât în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care aduce fericirea precum camaradul meu Joseph. „ăsta se trăgea, dacă-mi aduc eu bine aminte, din zona Altötting.“ Neîncrederea ei sporea: „Adevărat? Sună exagerat, exact ca una dintre poveștile tale!“. Eu am spus: „Deci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunăvoie, care să-i dau c-o leucă În moalile capului, da mă jur că o bulisem să nu mă dentifice târlanu, cu toate că dădea roată locu cu iel În toiu asaltului. Da tre să recunoaștem că gagiii sunt grozav dă delicați și cine promite că, dacă io mă bag, am și baftă? Taman atunci a căzut la drum Renovales și s-a pornit debandada. Doi caftangii a ajunsără până la cuhne; al treilea a vrut să-mi ia urma și să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă umilesc În circuitu dă opt sute de coți, care nu-l accepta ăilanți purii, nici măcar cu gogoașa aia dă tombolă pentru scrierili lu ghiuju Palomeque. Bastion dă progres, că aia am fost io mereu, pă bune, că mandea luam delicat pulsu pieții, pentru nou departament dă căpușa porcinelor, care nu era altu decât vechiu pretenar Făină de Tapioca Ambalată. Dând vina pă zărghita aia dă entrocolită d-a decimat tezauru porcin În fașă dân sud-vestu la provincea Buenos Aires, a tret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
T.S. Eliot Îngăduie versuri de Goldsmith, Baudelaire și Verlaine. În 1909, Paladión mersese și mai departe. A anexat, ca să spunem așa, un opus complet, Parcurile lăsate de izbeliște, de Herrera y Reissig. O confidență divulgată de Maurice Abramowicz ne revelă delicatele scrupule și inexorabila rigoare cu care Paladión și-a dus la Îndeplinire anevoioasa trudă a creației poetice: prefera Apusurile de soare În grădină de Lugones Parcurilor lăsate de izbeliște, dar nu se considera demn să le asimileze; invers, recunoștea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-o asumase detectivul a fost obiectul bârfei de rigoare În acele cercuri, și mulți s-au Îndepărtat de Bradford și au trecut de la dialogul festiv la salutul sec. Cu toate acestea, unde familii din protipendadă l-au Înconjurat cu delicate dovezi de afecțiune, arătându-se solidare cu el. Mai mult decât atât: și-au făcut apariția pe rambla niște tipi ce semănau cu el și care, supuși unui examen, se costumau În chip identic, deși În culori mai palide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu că nu te țin balamalele nici să mă torni, nici s-o iei la sănătoasa. — Asta-i pătărania, don Busto. Scapă-mă, te rog. Cazu iera cu adevărat delicat. Să mă bag În trebile Maffiei iera ceva cu totu și cu totu străin dă profesia mea dă scriitor; să-l las pă june În voia sorții presupunea ceva curaj, da așa mă sfătuia cea mai simplă Înțelepciune. El Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
io crez că ie vremea să pui punctele pă i, da nici un minut mai devreme. Faci un pas prematur, faci cunoscut că io nu sunt ăla care mă ia iei și mă lași În stratosferă. Ie vorba d-un șoz delicat. Vorba dă ordine ie că să merge pe ouă! Imaginea care critica o ridică În slăvi - doctoru Pantoja al tău, d-un paregzamplu - ie tot mai viabelă ca autoru, care abia de-i un primum mobile. Dacă dărâmi poza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zice, mai jegos, da acelaș mare suflender din totdeauna. Ca să nu-i spui pă mandă, l-am Întrebat dă la bun Început dacă nu ar vrea să vie cu mine, p-un stipend care-o să-l alegem, În misie delicată. Brunu mi-a părut cherchelit și a zis că da. În fața scării fatale, Brunu, care, când nu te-aștepți, se bagă În egoizmu lui abulic, a zis că n-avea să meargă sus și s-a pus la șuetă c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1738 de infantele Felipe, fiul lui Felipe al V-lea, a fost cedat fratelui său. Fiicei acestuia, María Teresa (1779-1828), căsătorită cu Godoy, Goya i-a făcut portretul În 1800. Artistul a renunțat la notele satirice, imprimând tabloului nuanțe extrem de delicate. Fondul Întunecat al uleiului subliniază o Întreagă simfonie de tonuri albe și cenușii, ce pun În relief eleganța și farmecul figurii femenine. Chirimoya. Fructul alb și dulce al arborelui tropical chirimoyo (Anona cherimola). Chiripá. Cuvânt de origina indigenă (< quichua chiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar n-o facem. Așa că trebuie să existe o altă motivație. Iar eu cred că răspunsul constă În aceea că suntem niște animale extrem de firave. Și că nu ne place să ni se reamintească cât de fragili suntem - cât de delicat este echilibrul intern al organismului nostru, cât de efemeră este existența noastră pe Pământ și cât de ușor se sfârșește ea. Iată de ce ne imaginăm și celelalte forme de viață ca fiind ca ale noastre, deci nu suntem nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să faci atâta zgomot? Norman se uită la el nedumerit. Stiloul tău, preciza Harry. Parc-ar fi cascada Niagara. Norman se opri din scris. Probabil că era o migrenă sau ceva asemănător. Harry Își susținea capul cu mâinile atât de delicat, de parc-ar fi fost din sticlă. — De ce nu pot lua și eu o aspirină, pentru Dumnezeu? — Pentru moment, nu vreau să-ți dăm nimic, pentru eventualitatea În care ai pățit ceva. Trebuia să știu unde e localizată durerea. — Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth În micul laborator biologic, aproape de tavanul Cilindrului D. De la sosire, nimeni nu călcase În acest laborator, pentru că nu găsiseră nimic viu. Acum, cu lumina stinsă, cei doi priveau calmarul mișcându-se În recipientul de sticlă. Creatura avea un aspect delicat. Strălucirea albastră era concentrată În benzi pe spate și pe părțile laterale. — Da, spuse Beth, structurile luminiscente par a avea o localizare dorsală. Cu siguranță sunt niște bacterii. — Ce să fie? — Zonele luminiscente. Calmarii nu pot produce ei Înșiși lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de strălucitoare. Ai fi zis că-i dispăruse asprimea din trăsături. Nasul nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă, mai plină. Se uită la brațele ei care fuseseră musculoase, cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai bine oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era așa un miracol. Mi se spusese să mă aștept să fiu copleșită de dragoste pentru copilul meu. Dumnezeu știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi fost mult prea extenuat ca să mai fie în stare de altceva. Am ales cămașa de noapte în detrimentul pijamalelor tatei deoarece cantitatea enormă de material din care era compusă cămașa de noapte mă făcea să mă simt foarte subțire și delicată, slăbănoagă și dulce. În timp ce pijamalele tatei erau alarmant și deprimant de strânse pe corp. Am hotărât că toate sentimentele sunt relative. Comiteam o greșeală simțindu-mă grasă. Nu era nimic în neregulă cu mine. Problema era că toți ceilalți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grozave! Ce zile glorioase! Ca să evit orice scenă stânjenitoare sau jenantă în confruntarea cu părinții, înlocuiam tot ceea ce luam din fiecare sticlă cu o cantitate egală de apă. Ce poate fi mai mișto? mă gândeam eu. Însă, asemenea plantelor acelora delicate care sunt udate cu prea multă apă și mor, și eu am reușit să pun prea multă apă în mare parte din alcoolul din bar. În mod special, într-o sticlă de vodcă. Așa că, într-un final, a sosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
considerată, mai mult sau mai puțin cinstit, dar, în orice caz, pe față, eu. Tata zicea că mi-am pus coada pe spinare (expresia lui) și am plecat la Londra într-o perioadă când Anna se afla la o vârstă delicată, iar eu îi creasem impresia că e complet acceptabil să renunți la o slujbă bună și să fugi ca să lucrezi pe post de chelneriță. Ce fel de model mai eram? mă întreba tata. Tata a încercat cu disperare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]