6,757 matches
-
mărește spațiul de școlarizare abia în 1964 când se construiește noul corp de clădire. Școlile de pe raza comunei Devesel au avut atât perioade de evoluție cât și perioade de involuție în funcție de momentul istoric în care au funcționat și de situația demografică, în funcție de care s-a stabilit numărul de elevi și de cadre didactice. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Devesel se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
în 1938, cu aceeași compoziție. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952 — raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte a județului Prahova, primind și o parte din satele comunei Hârsa. Evoluția demografică a comunei Iordacheanu a fost următoarea : Ocupația lor de baza : agricultura, viticultura, apicultura, pomicultura și creșterea animalelor. Desi DGJPh sustinea că la sfârșitul secolului al XIX-lea nu era școală în Iordacheanu, documentele atestă că în 1838 funcționau ca învățători
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
comuna Sinaia. La 7 mai 1885, Sinaia a devenit comună de sine stătătoare, iar Poiana Țapului a trecut la comuna Predeal. Comuna Bușteni, formată din Bușteni și Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună separată, având arondate satul Poiana Țapului și cătunele Jepii Mari, Jepii Mici, Cumpătu, Piatra Arsă, Valea Babei și Zamura, cu 634 de locuitori, în plasa Peleș din județul
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]
-
înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,22%). Pentru 1,54% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,52%). Pentru 1,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Evoluția demografică a comunei Ștefești a fost următoarea: în 1872 erau 800 de locuitori, în 1897 - 899, în 1960 - 2077, în 1965 - 2135, în 1970 - 2473, în 1975 - 2624, în 1980 scădea la 2512, iar în 1984 erau 2556 de locuitori. Ocupația
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
(în ) este un oraș în județul Satu Mare, Transilvania, România, format din localitățile componente Luna, (reședința) și Tur. Localitatea are o populație de locuitori (2011), fiind din punct de vedere demografic al treilea cel mai mare centru urban al județului (după municipiile Satu Mare și Carei). Orașul este centru tradițional al regiunii istorico-etnografice Țara Oașului. Orașul Negrești-Oaș este așezat în extremitatea nord-estică a județului Satu Mare, la o distanță de 50 km de
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
tradiționale conexe morăritului (ex. concasarea pietrii, păsarea), cu întocmirea de materiale informative/documentare. Aceste acțiuni au fost demersurile pregătitoare în vederea renovării și punerii în valoare a morilor existente, ca să poată deveni piese ale patrimoniului cultural național. Din punct de vedere demografic, Remetea este o localitate din bazinul Gheorgheni care se dezvoltă cel mai dinamic. În secolul al XIX-lea populația satului s-a dublat: dacă în 1838 numărul locuitorilor era de 2759 persoane, în 1895 deja locuiau 5215 de persoane. Despre
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, reformată și, mai târziu, cea unitariană). Dietele ardelenești au fost ținute în mai multe localități, de cele mai multe ori în orașe sau târguri situate în zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante drumuri, în centre demografice și economice importante. Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare măsură la Alba Iulia numai la sfârșitul secolului al XVI-lea. Până în 1613 în acest sens Târgu Mureșul a ocupat un loc de frunte, fiind al
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
Unirea". În 1968, orașul Odobești a fost transferat la județul Vrancea și a primit în administrare și satul Unirea, cu care a fost comasat și satul Boțești. După revoluția din 1989, în anii 2000 începe un nou avânt economic și demografic. În anul 2005 se înființează două noi cartiere: Mihai Sturza și Tineretului. În oraș există în prezent două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" și Grupul Școlar Agricol. Casă culturală a orașului a primit numele istoricului Constantin C. Giurescu. În anul
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
Glodariu, au dezvăluit urme de viață materială și spirituală încă din epoca neolitică (5500-2200 î. Hr.). De asemenea, pe înălțimea „Dâmbău” a fost descoperită o fortificație din epoca dacică, formată din valuri de pământ cu palisadă și un șanț considerabil. Evoluția demografică a satului din anul 1850 este următoarea:
Bernadea, Mureș () [Corola-website/Science/300571_a_301900]
-
în cantități industriale de la Naltu (tăierile și transportul cu caru sau căruța până la Brănișca au durat zeci de ani), - accesul sătenilor, - transportul calcarului marmorean de la cariera din sat. Notă 4-Odată cu începerea lucrului "la pădure" a început și o creștere demografică mult mai mare față de celelalte perioade prin venirea în sat a mai multor persoane. Modul de vorbire, intonație, forma, graiului local din sat se aseamănă foarte mult cu cel din satele așezate pe văile dealurilor munților Metaliferi cu delimitare aproximativă
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Huducs" este descris ca o comunitatea formată din 20 familii fără un preot unit. Între anii 1760-1762, conform altei conscripții, Huducul numără 19 familii. În următorii ani satul cunoaște o oarecare dezvoltare care are drept consecință o creștere a șporului demografic, astfel că în 1805 satul este format din 53 de familii. Între anii 1815-1817 pe fondul unei săracii și a foametei crâncene generalizate, populația Transilvaniei se confruntă cu o epidemie de holeră care afectează o mare parte locuitorilor Ardealului, inclusiv
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Istorie pentru generațiile viitoare am să prezint date și fapte din viața locuitorilor din Bălaia, extrase din documente de arhivă, atât de la Muzeul Țării Crișurilor cât mai ales de la Arhivele Statului Filiala Oradea. Deci, am să continuu cu prezentarea evoluției demografice ale populației Bălăiene. Voi începe cu o mică observație. Deși a fost atestată documentar de către Cancelariile vremii ca existând din anul 1622, abia în anul 1712 apare cu 6 familii. în anul 1713 cu 17 familii, amănunte care le-am
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani. Românii mai aveau de prestat obligații în muncă și de făcut daruri de sărbători . Stăpânirea otomană a simplificat sistemul de percepere a dărilor, introducând dările globale. O analiză demografică a populației satului pentru secolele XVI— XVIII este mult îngreunată de penuria datelor, astfel încât, din cele 7 mențiuni documentare doar patru oferă și o situație a populației, situație, care la rândul ei, nu reflectă realitatea, ci doar pe contribuabilii care
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
printre cele 56 de așezări cu câte 6-10 porți, încadrându-se în categoria așezărilor mici și mijlocii, cu un număr relativ mic de locuitori Cei 32 de ani (1660—1692) de ocupație turcească în Bihor au lăsat urme în planul demografic și al dezvoltării economico-sociale a comitatului. Conscripția din 1692 spunea, tendențios că: „Banoka, Banlaka: Praedia sequentia tanto tempore sunt desertae, cuius memoria non extat" (această predie (pământ) este pustie de atâta vreme a cărei amintire nu mai există ). Este cazul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
că în fruntea satului Bălnaca s-au aflat următorii juzi: la 1699 Steph.Berbențe, când localitatea este conscrisă împreună cu localitatea Aștileu , la 1712 Gabriel Groza, la 1720 Laurentius Zan . Din datele registrelor de dijmă pentru secolul al XVII-lea situația demografică a satului nu poate fi apreciată decât foarte aproximativ. De asemenea, pentru anii 1696, 1697, 1698, 1699, Bălnaca este conscrisă împreună cu alte localități. În consecință am procedat la o împărțire a contribuabililor în funcție de numărul satelor cu care este menționată și
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
se refugieze în Transilvania sau în locuri greu accesibile. Altă cauză ar fi epidemia de holeră din anii 1714-1719. De asemenea, conscrierile din 1715 și 1720 sânt considerate, în cercetarea de specialitate, ca fiind îndoielnice.. Se observă însă o curbă demografică ascendentă, mai ales începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, populația ajungând să se dubleze, sau chiar mai mult după 1780. Cauzele de ordin general ar fi sporul natural și o perioadă de stabilitate politică, socială și
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
dificultății de a-l transporta. Se practica în schimb târlirea (staționarea turmei de oi pe o anumită suprafață de teren, în așa numită târlă. Excrementele oilor devin un îngrășământ natural). Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni să despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate mai puțin accentuate, folosind sapa de laz sau întreruperea activității biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea trunchiurilor de scoarță pe o porțiune de câțiva
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
se ara cu pluguri trase de 4-6 boi, iar fertilizarea cu gunoi de grajd, desi necesară nu se făcea din cauza dificultății de a-l transporta. Se practică în schimb târlirea. Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni sa despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate mai puțin accentuate, folosind sapă de laz sau întreruperea activității biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea tunchiurilor de scoarță, pe o porțiune de câțiva
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
1790, intitulată „Brouillon oder Original Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele satului mai mare și pe care l-a dorit proprietarul moșiei, adică Corni. Satul Corni
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
doctorul Constantin Bucșinescu, care în perioada 1890 - 1920 , a construit aici un conac din piatră și cărămidă, trei beciuri ( pentru vinuri, murături și brânzeturi), o ghețărie, o fabrică de ulei și ateliere de preparare a brânzeturilor. În ciuda vechimii satului, dezvoltarea demografică a decurs destul de lent, înregistrându-se în 1816 - 50 de familii, în 1930 - 113 familii, în 1969 - 162 familii, în prezent (2010) existând 156 de familii. Ocupația de bază a fost din cele mai vechi timpuri creșterea animalelor și agricultura
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
1911-1912 cu cea actuală, după planurile inginerilor brașoveni Bruss și Wagner. În timpul ciumei din 1718-1719 din această localitate au pierit 230 de oameni. După depopularea masivă a satului, aceasta a primit un aflux de români, fapt care a modificat proporțiile demografice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au murit 46 de măierușeni, iar după deportările dintre 1945 și 1949 14 oameni au murit în U.R.S.S., din totalul de 136 răpiți. Înainte de 1989, sașii numărau circa 635 de suflete, însă
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
14 germani, 8 slovaci, 1 rutean, 1 de altă naționalitate); erau 314 greco-catolici, 5 ortodocși, 37 romano-catolici, 18 reformați, 2 unitarieni și 6 izraeliți 1911: Farkasmezö , 391 locuitori (pag. 97). După unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918, datele demografice apar în recensămintele periodice realizate de-a lungul timpului pe teritoriul țării noastre. Primul dintre aceste recensăminte a avut loc în anul 1930 iar ultimul în anul 2011. 1920: 375 locuitori (358 români, 8 unguri, 4 germani, 5 evrei), 91
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
sovietic (regiuni și raioane) și înființarea Regiunii Autonome Maghiare (1952 - 1968) să aparțină zonei teritoriale a raionului Zalău, Regiunea Cluj. Din anul 1968, după desfințarea Regiunii Autonome maghiare, acesta va face parte din zona administrativ-teritorială a actualului județ Sălaj. Evoluția demografică de-a lungul timpului în Meseșenii de Sus și schimbarea structurii etnice a populației satului, între anii 1880- 1992 Populația totală a așezării la recensământul din 1992 număra 987 locuitori, din care 966 erau români, 20 rromi și unul de
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
cursul văii Priei, în gospodăriile unor localnici; astfel: prima (în amonte) la „"Pavelea Savini"”, urmată de cele din aval de la „"Petrea'l Pavăl”, „Niculaie Coșară”, „Cula Tomești”, „Ciunea Farcaș”, „Pavelea Ciorchi”, „Gheorghica Jurjului”" și ultima, cea de la „"Petrea Păraschi"”. Evoluția demografică de-a lungul timpului și schimbarea structurii etnice a populației satului între anii 1890- 1992: Populația totală a așezării la recensământul din 1992 număra 594 locuitori, din care 566 erau români și 28 rromi. Numărul locuitorilor este într-o accentuată
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
cu toate că erau la adăpostul pădurii. Bărbații își satisfăceau stagiul militar și au participat la cel de al II-lea război mondial, unii dintre ei cunoscând ororile lagărelor comuniste. După marea conflagrație localitatea a continuat să evolueze din punct de vedere demografic. Locuințele de bază au rămas bordeiele dar au început să apară și primele case de cărămidă ( cărămidă ) care era produsă de ei. Ocupația era aceeași pe care o moșteniseră, si anume prelucrarea lemnului. Natalitatea era destul de ridicată însă mortalitatea foarte
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]