7,752 matches
-
oricine știe, simțurile noastre obiective sunt adesea înșelate de ceea ce numim iluzii senzoriale. În acest domeniu, iluziile cele mai flagrante sunt iluziile optice. Printre cele mai cunoscute iluzii putem găsi șinele de cale ferată ce par să se intersecteze în depărtare, linia de orizont ce corespunde întâlnirii imaginare dintre cer și pământ, efectul de perspectivă ce ne dă impresia că același obiect pare mai mic atunci când se îndepărtează de noi, aparența înșelătoare a aștrilor pe firmament, culoarea albastră a cerului etc.
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creierului. Nu știu dacă în sinteza realității nu participă într-o anumită măsură și iluzia, pentru că iluzia însemna o realitate cu care ne îndepărtăm de realitate. De aceea trebuie să admitem că avem mai multe feluri de realitate. Minciuna înseamnă depărtare de realitate. Numai că atât iluzia cât și minciuna sunt o altă realitate, limbul esoteric care definește o realitate falsă, o imaginație, ce nu se poate realiza sau poate fi o realitate falsificată, de aceea o numim iluzie și nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
concluzie ce generalizează particularitățile avute în vedere la începutul demonstrației. Acest lucru pare destul de greu de înțeles. Este dimineață. Ne trezim și deschidem obloanele. Soarele strălucește și anunță o zi frumoasă, cu excepția vântului care lovește cu putere crengile copacilor. În depărtare, dincolo de acoperșuri nori negri avansează către noi. Ce deduc din amintire, din rațiune și gândire? A venit întâi un nor Călător și-a acoperit ca fumul O jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pernuță... dar el mi a dat o telegramă. Aceasta instala în sufletul meu o altă lume, alt climat. Sâmbătă seara aveam să întâlnim în București - soțul meu și cu mine, un amic care după 20 de ani se întorcea din depărtări ca să îmbrățișeze pe cei dragi. Cu autobuzul de 9, sâmbătă am părăsit Fălticenii. În scunda tutungerie de lângă autogara Suceava, am răscolit cu încăpățânare toate boarfele din trusă până am găsit, și cu ajutorul tutungeriței binevoitoare, numărul tău de telefon. Ezitam între
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lume, în diverse perioade de timp: amerindienii, pieile roșii, fiind deposedați de pământ, au rămas să trăiască în rezervații; boșimanii sunt alungați de pe locurile lor care ascund diamante, românii din Basarabia au fost deposedați și deportați la mii de kilometri depărtare. Cel mai bun exemplu îl constituie statul Israel, apărut ca urmare a unei puternice mișcări sioniste care a cumpărat vechile pământuri, ale vechilor evrei, de la stăpânii de atunci ă Imperiul otoman. Dacă ne vindem pământurile, ce fel de țară și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a se ajunge la produsul final mai ieftin, beneficiarii fiind atât clienții, cât și corporația. Cu siguranță este dificil pentru unii să se gândească la faptul că tocmai munca „lor“ pleacă În altă parte, fiind efectuată la mii de kilometri depărtare de către cineva care câștigă cu câteva mii de dolari mai puțin pe an. Însă a venit vremea să ne gândim În aceeași măsură și la șansă, și la efort, la fel cum a venit vremea să ne gândim În aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
prietenos, chiar dacă persoana care Îți preia comanda nu este În local - sau nici măcar În Missouri. Persoana respectivă se află Într-un call-center În Colorado Springs, la o distanță de mai bine de 900 de mile sau de 1.450 km depărtare, având o legătură cu clientul și cu angajații care se ocupă de mâncare printr-o linie de transmitere a datelor cu mare viteză. Chiar și unele slujbe de la restaurante, se pare, nu sunt imune la externalizare. Proprietarul restaurantului de la Cape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
să-și Înceapă lecția de geometrie de o oră. Elevul de clasa a noua Își pune căștile cu microfon și dă click pe un software care Îi va face legătura prin Internet cu profesoara lui, Namitha, la multe fusuri orare depărtare. Sistemul se numește e-tutoring - Încă un exemplu care arată cât de moderne au ajuns comunicațiile - iar o mulțime de asiatici educați și cu salarii mici Împing tot mai departe granițele externalizării și Își croiesc drum prin micile detalii din viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
acum pe piață. Am avut șansa de a asista la o demonstrație, care a fost atât de apropiată de realitate, Încât parcă puteai simți respirația celorlalți participanți, deși, În timp ce noi ne aflam În Santa Barbara, ceilalți erau la 800 km depărtare. Fiindcă DreamWorks produce filme și animație În toată lumea, a simțit că trebuia să aibă o soluție pentru videoconferințe ca angajații lor creativi să Își poată cu adevărat comunica gândurile, expresiile feței, sentimentele, supărarea, entuziasmul și Îndoielile. Directorul tehnic și managerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pentru a migra În Vest - În Europa, și, În principal, În America - au fost capabili să tragă foloase de pe urma aplatizării Pământului, reușind să păstreze multe aspecte ale culturii lor locale, chiar dacă trăiesc În mijlocul unei culturi diferite, la mii de mile depărtare de casă. Grație posibilității de a citi online presa din țara de origine, de a comunica cu familia și prietenii prin telefon, la prețuri de nimic, folosind tehnologia de voce prin Internet, de a urmări jurnale zilnice de știri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
toți ceilalți frați, cu capetele umflate și deformate, ca niște capete de hipopotam; am crezut că am halucinații. Am căzut apoi iarăși în inconștiență. Câteodată simțeam că cineva se luptă să mă repună în poziția șezând și auzeam ca din depărtare strigăte amenințătoare, apoi câte o lovitură surdă în spinare sau în piept care mi se părea că vine ca un sunet îndepărtat, de undeva dintr-o pădure. Aceste stări parcă nu le recepționam eu, ci o altă ființă care era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
INSTITUTUL EUROPEAN 1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea solemnă a amurgului, atît de caracteristică mediului rural românesc primăvara
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
legăturilor organice cu pămîntul natal. Dar, la urma urmei, el nu credea nici în sociologie. Iorga nu putea înțelege ce-i făcuse pe acești români să-și părăsească satele natale. Statuia Libertății l-a impresionat profund pe Iorga. Văzînd-o din depărtare, spunea că "poruncește cu un gest imperial de mîntuire; e impresionantă". Păcat că Iorga nu a traversat niciodată ca să se uite mai de aproape, să citească poezia Emmei Lazarus și să mediteze asupra sensului ei! Dacă ar fi făcut-o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de un verde virulent. Zona asta interioară a ținutului, încă n-am explorat-o. Nu sunt un drumeț pasionat, și mă simt absorbit și perfect satisfăcut de paradisul dinspre coasta mării. Situată pe pârloaga, cam la o milă și jumătate depărtare de Capul Shruff, se găsește cea mai apropiată așezare, ferma Amorne. Noaptea, de la ferestrele mele de sus, dinspre mare, zăresc luminile fermei. Drumul de pe țărm, dacă o iei la dreapta, se arcuiește în jurul unui golf, ce nu poate fi văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ferestrele mele de sus, dinspre mare, zăresc luminile fermei. Drumul de pe țărm, dacă o iei la dreapta, se arcuiește în jurul unui golf, ce nu poate fi văzut de pe teritoriul Capului Shruff, decât din turnul cocoțat pe promontoriu. Acolo, la o depărtare de trei-patru mile, e o clădire ce poartă numele de Hotelul Raven, și care-mi inspiră vagi îndoieli, întrucât e un loc mai pretențios, care atrage turiști. Golful în sine e foarte frumos, mărginit de bolovani interesanți, aproape sferici. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant asupra mării, ciupindu-i suprafața dar netezindu-i-o totodată, dându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a mai fost dăruită nicicând de atunci încolo. Mult mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi inocente învăluite într-un nimb de lumină. Hartley a devenit pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sub un cer verde paj, mi-am așezat paharul gol într-o crăpătură și m-am cățărat pe o stâncă și mai înaltă, de unde puteam cuprinde cu ochiul întreg întinsul apei. În lumina cadaverică, șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora nouă, intram în biserică. Venisem pe un drum ocolit, cățărându-mă întâi pe stâncile aflate de cealaltă parte a digului, apoi cotind prin grozamă în direcția hotelului Raven
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se de sub o fotografie oribilă a lui James pe poneiul lui (de ce naiba oi fi păstrat-o?), o imagine a unchiului Abel dansând cu mătușa Estelle. Am scos-o. Erau amândoi în costume de seară, și se țineau oarecum la depărtare unul de celălalt, distanță, evident, întâmplătoare. Simțeai că în următorul moment aveau să fie din nou strâns îmbrățișați. Tango? Vals? Foxtrot lent? Era în atitudinea lor ceva ce vorbea nu numai despre fericire ci și de o dependență reciprocă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tu mă iubești, ai nevoie de mine. Nu te împotrivi. Haide să plecăm la Londra, mâine dimineață, în noaptea asta. N-ai nevoie de îmbrăcăminte. Am să-ți cumpăr tot ce-ți trebuie. Acum ești soția mea. O țineam la depărtarea brațului întins, cuprinzându-i umărul cu o mână, în timp ce cu cealaltă mișcam lumânarea astfel încât să-i lumineze fața. Ochii îi erau adânc îngropați în straturi de riduri, pleoapele îi erau cafenii, ruginite, de parcă ar fi fost pătate, obrajii fleșcăiți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oglinda din buzunar și, aplecându-mă în față, am înclinat-o ca să prindă razele soarelui. Mica pată luminoasă și mobilă, ca o minusculă făptură vie, apăru deodată pe coasta dealului, chiar la poalele grădinii. Aveam grijă s-o țin la depărtare de casă. Am plimbat pata de lumină strălucitoare încet, pe deal, către picioarele lui Hartley; și într-o clipă am știut că-și dăduse seama ce însemna. Era o farsă pe care ne-o jucam unul altuia, în timpul verii, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
datorează, cred, faptului că eram foarte tineri, și mai târziu nu poți cunoaște oamenii, sau eu n-am putut. — Mă cunoști. Și eu te cunosc. — Mă simțeam ca și cum nici n-aș fi existat, ca și cum aș fi fost invizibilă, la o depărtare de mile față de lume, la mile întregi. Nu-ți poți închipui cât de singură am fost toată viața. Dar n-a fost vina nimănui. A fost vina mea. — Hartley, eu te pot vedea, exiști, ești aici. Te iubesc, și Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se întâmplă? Scuză-mă, ar fi trebuit să-ți scriu, să-mi anunț venirea. Am încercat să te sun, dar n-ai telefon. Nu-i nevoie să înnoptez aici, am trecut pe lângă un hotel foarte frumos, la vreo două mile depărtare. Nu te simți bine, Charles? — Intră în bucătărie. Din cauza luminii ciudate de afară, bucătăria era destul de întunecată. Când am intrat din hol, Gilbert și Titus tocmai veneau de pe pajiște, proiectați pe straniile fulgere mute, care păreau să semnalizeze în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintre cele mai rele zile din viața mea, dacă nu chiar cea mai rea. M-am trezit asemenea osânditului înainte de execuție. Nimeni, cu excepția lui Titus, nu și-a luat micul dejun. Continua să fie zăpușeală, dar acum se auzeau în depărtare câteva mormăieli de tunet. Hartley arăta îngrozitor. Se fardase cu o grijă specială, ceea ce o făcea să apară patetic de bătrână. Rochia ei galbenă era murdară, șifonată și ruptă. Nu puteam s-o trimit înapoi la soțul ei în halatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]