6,332 matches
-
existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Plath a povestirii cu același titlu, deși cea mai mare parte din materialul descriptiv produs În acea perioadă are, privit dinspre prezent, o Înfățișare ciudat de plată. Atât și nimic mai mult. Nimic despre obsesiile ei transsexuale, nimic despre felul disperat În care-și caută un loc printre poeții timpului, nimic despre panica, despre spaima fără cuvinte, ca Într-o sfântă și blestemată muțenie, cu care și contemplă indeterminarea fizică și psihică. Clipele de adevărată liniște sunt puține și se dizolvă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Reboul Înseamnă a accepta ruptura În sânul tradiției deja menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale acceptării unei conjuncturi existențiale care l-a Împins pe scriitor la o soluție disperată: să se replieze În zona interiorității, defavorizând prezența publică. Reboul adoptă o poziție extremistă, dar foarte ușor de contracarat, fie și pentru că mesajul jurnalului intim nu poate fi separat de conținutul său. Altfel spus, demersul creator (sau numai scriptic) devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu suportă confuzia În care trăiește și absența reperelor ferme. El vrea să pună ordine În vagul senzațiilor pe care și le reprezintă doar cu aproximație, iar experiența aceasta - o experiență limită, În multe aspecte ale ei - e o căutare disperată a certitudinilor. Inutila dublare a realității? O conotație majoră a intimului este individualitatea, unicitatea și irepetabilitatea ființei care scrie. Jurnalul sugerează cu discreție și cu o abia discernabilă forță hotărârea de a circumscrie universul difuz al unei existențe pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ființă „continuă”, articulată, se poate recunoaște Într-o modalitate de creație discontinuă prin excelență? Suprapunerea perfectă dintre existență și reflectarea ei scrisă este exclusă, fără Îndoială, de la bun Început. Și atunci, autoportretul nu se relevă, el Însuși, ca o Încercare disperată de a transcende limitele umanului? Nu doar pentru că ambiționează să eternizeze ceea ce este trecător și schimbător, ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru sine, nimeni nu acceptă riscul aneantizării eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit al tensiunii existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
iritabilitate de lungă durată, de la câteva ore la câteva zile; are senzația permanentă de vid sufletesc și angoasă; prezintă o accentuată instabilitate psiho-afectivă, cu trecere rapidă de la o dispoziție până la contrariul ei, de la o stare normală, la depresie; face eforturi disperate pentru a evita căderea în depresie. Terapia profilactică și de manifestare a cazurilor de depresie infantilă sau adolescentină începe cu inserția corectă și eficientă a cazului în preocupările familiei. Aceste relații oferă cel mai activ mediu de formare și perfecționare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Médecins sans Frontières estimează că în București există în jur de 5 000 de persoane fără adăpost. Deși numărul nu e mare comparativ cu dimensiunea fenomenului în alte capitale europene, din cauza lipsei de programe de suport situația acestor persoane este disperată, o parte dintre ele devenind victime ale abuzurilor, fiind adesea irecuperabile social. Statisticile Institutului Medico-Legal arată că pe străzile din București au murit, în medie, aproximativ 300 de persoane pe an din 1997 până în 2000, majoritatea fiind persoane adulte fără
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
puterii, ideologiile estetice asumându-și, în diverse etape istorice, un rol activ în schimbarea socială. Iar elementul cultural portant, locomotiva care a tractat garnitura literaturii a fost conștiința critică. Paradigma postmodernistă parvine în România ceaușistă, printr-un efort critic (subteran, disperat), să țină pasul cu Vestul. Traducător asiduu din literaturile anglo-saxone în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul inspirat, cu fler speculativ, dublat de un practician meticulos, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
lui Dumnezeu. Felice Scalia SPRE REFLECȚIE CONVINGERI, NU SOLUȚII A vorbi despre viața consacrată și a analiza pașii pe care i-am făcut ca persoane consacrate este o operațiune ce, în ziua de azi, ar putea părea cam dificilă, aproape disperată. Cu toate acestea, însă, realitatea pe care o trăim zi de zi - si în care ne zbatem asemenea peștilor ce dintr-o dată se găsesc în afara apei - necesită întreaga noastră pasiune și, poate mai mult decât în alte vremuri, o participare
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
erau următoarele: fost deținut politic și deportat mulți ani, fără a fi totuși propriu-zis un om politic, acționam după eliberare dintr-un dublu impuls: realizarea unui proiect critic personal, în cadrul unui efort de recuperare pe care unii l-ar numi disperat, și salvarea, cu orice preț, a cât mai multor posibilități de libertate și de creativitate culturală. Era o stare de spirit care caracteriza, de fapt, pe destul de mulți scriitori și oameni de cultură foști deținuți politici. Nimeni dintre noi nici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oamenilor de cultură și mai ales a creatorilor adevărați, care s-au lăsat prinși de voie, de nevoie în angrenajul situației ireversibile, dintr-un motiv absolut scuzabil: salvarea operei, intenția de a construi, de a produce chiar și în condiții disperate. Am analizat în Cazul Constantin Noica un astfel de caz simbolic, paradigmatic. Am adus și alte exemple. Unii au crezut efectiv, cu deplină convingere, că situația este definitivă, iremediabil pierdută. Că drum de întoarcere nu există. Au refuzat deci să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1992), iar volumul III, care acoperă secolul 20, este pe punctul de a fi încheiat în manuscris (apărut și acesta, partea a II-a, 1994). Când va apărea întreaga serie (care va include în final 5 volume, n.n.), în condițiile disperate oferite la noi acestui gen de cărți voluminoase, nerentabile și cu tiraj redus , este greu de precizat. Rămâne însă satisfacția că un proiect destul de complicat și de ambițios a fost dus, din fericire, până la capăt. Și aceasta în vremuri tulburi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un început de personalitate. Prin confruntare, maturizare inevitabil progresivă. Intervine mereu dialectica formă/fond, absolut specifică României moderne, sub toate aspectele. în plus, după invazia comunistă, ea trebuia să reziste și nivelării, depersonalizării, mistificării ființei sale. în astfel de condiții disperate, nu se cere oare prea mult culturii române, încă nu foarte solidă și dezvoltată, să fi fost pe deasupra și foarte creatoare, producătoare de mari opere și valori? Problema sa esențială era de fapt și ea este aceeași și acum, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
afectare negativistă, pe care mulți la noi o mai iau încă în serios. în nici un caz, ea nu constituie o lecție de înțelepciune. Spiritul militant, constructiv, energetic, faustic respinge acest nihilism, pe alocuri chiar de pacotille. în condiții dificile, uneori disperate, se mai poate face câte ceva, ici și colo, intermitent, chiar și la noi. Totul depinde de fapt de schimbarea regimului social și politic. într-un text recent, același E.M. Cioran crede că... Maniu nu lupta decât cu concepte pure, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu poate obiectiv vorbind să asimileze situația alternativă, conform căreia instituțiile și operele culturale sunt, în esența lor altceva decât simple instrumente de propagandă ideologică și politică. Dovadă că și Ministerul Culturii, prin întregul său aparat, face în continuare eforturi disperate nu numai să-și mențină funcția și monopolul de conducere, dar chiar să le amplifice. Vocația și spiritul său sunt, în mod esențial, Comanda de stat. în domeniul editorial, ea duce, între multe altele, la reorganizarea unui trust editorial gigantic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
relații tehnice foarte precise cu unele edituri străine (franceze, italiene, americane) ne-am dat seama, într-un mod și mai dureros, de toate lacunele și imperfecțiunile, strict tehnic-editoriale, ale edițiilor românești și chiar a dactilogramelor de bază. Situație, uneori, aproape disperată. A avea, în astfel de domenii, buni profesioniști reprezintă o condiție esențială a progresului cultural: traducători, redactori, tehno redactori etc. de o cât mai înaltă calificare posibilă. Soarta culturii române medii viitoare se joacă, deci, în primul rând, la acest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
libertății de expresie, timp de decenii, a făcut și face, în continuare, o astfel de izbucnire emoțională foarte legitimă. Ea n-a putut fi strangulată nici măcar în închisorile comuniste. S-au compus, chiar și atunci, foarte multe versuri, în condiții disperate. Memorizate, transmise cu mari eforturi, ele au revenit doar în mică parte la suprafață, după 1989. Fără a fi câtuși de puțin critic de poezie, ne-au fost prezentate și nouă câteva manuscrise de acest gen. Le-am considerat și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și a ajuns în punctul în care era practic inutilă.Nefericirea, incapacitatea, toate adunate nu au făcut decât să mă aducă într-o stare manifestată într-un fel de inadecvare iar defectele mele caracteriale m-au făcut să conștientizez situația disperată în care mă aflam. Depresia pune stăpânire pe întreaga persoană, emoții, funcționarea organismului, comportament și gânduri. Cea mai frecventă emoție în depresie este tristețea. Această tristețe nu este de tipul celei obișnuite pe care o simțim cu toții uneori, ci o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
descrie un episod de tulburare bipolară. Când se află în faza maniacală, are o energie și o vibrație enormă, respectul de sine crește și este plină de idei și de încredere. Apoi, când se află în faza depresivă, persoana devine disperată și temătoare, se îndoiește de sine și de toți din preajma sa și își dorește să moară. Această alternare dintre perioadele de manie și de depresie este manifestarea clasică a tulburării bipolare. Am discutat deja simptomele depresiei în detaliu, așa că urmează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată, suicidară, blestemată și obosită? Probabil, mă reprezintă un pic din fiecare, sper să nu fie mult din nici una. (Jamison, 1995b., p. 68, apud. Nolen-Hoeksema, 1998)149. Sentimentul că nu pot avea niciodată încredere în emoțiile sau percepțiile lor îi urmăresc
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
al individului și evenimentul negativ de viață. Stima de sine scăzută este văzută acum ca derivând din stilul atribuțional depresiv (intern-stabil-global), iar din combinația stabilității și globalității rezultă cronicitatea și generalitatea deficitelor depresive. Există trei diateze/predispoziții constituționale pentru depresia disperată: 1) stilul de atribuire intern-stabil și global al persoanei pentru evenimentele negative de viață considerate ca importante; 2) tendința generală de a face deducții iraționale în privința consecințelor negative ale evenimentelor negative; 3) tendința generală de a trage concluzii negative despre
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai mult sau mai puțin autentică de a-și pierde viața, fiind conștient mai mult sau mai puțin de motivele sale (Cosman, 2000)211. Scopul suicidului poate fi: evitarea unei situații inacceptabile; conduită autoagresivă; apel la ajutor sau un mesaj disperat, îndreptat spre anturajul indiferent sau ostil. Tentativa de suicid este actul suicidar oprit înainte ca moartea să se producă. Procesul suicidar reprezintă demersul de la ideația suicidară și până la finalizarea actului suicidar. Procesul în sine poate să se dezvolte de-a
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a arăta pacientului că: a) mai sunt și alte alternative ale interpretării situațiilor de viață; b) sunt și alte variante decât comportamentul curent. Un exemplu tipic de comportament non-adaptativ ar fi cel al unei femei care a devenit extrem de disperată, dorind să se sinucidă deoarece prietenul ei nu a sunat-o de câteva zile. Când a fost întrebată dacă ar fi putut face și altceva decât să stea lângă telefon și să aștepte să o sune, ea s-a luminat
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]