9,274 matches
-
dreptate. S-a dovedit științific acest lucru. FETIȘCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Pfuuu! Ce mizerie! PRIMUL BĂRBAT: În fiecare zi, rufele domnișoară? FETIȘCANA: Da, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui sunt aceste rufe, domnișoară? FETIȘCANA: Ale mele. AL DOILEA BĂRBAT: Ce murdare sunt! (FETIȘCANA termină de aruncat rufele și iese din scenă.) BRUNO (Privind în groapă.): Uite, că s-a putut. GRUBI (Privind în groapă.): Îndată o să intre în normal. PRIMUL BĂRBAT (Privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
LĂTURI.) FETIȘCANA: E-he! V-ați pus pe fumat. O să vi se-nverzească burțile. GRUBI: Și ce? N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară, sunteți cam tâmpită. FETIȘCANA: Sunteți niște bădărani. Nu știți să vă purtați într-o groapă. (Aruncă lăturile în groapă și pleacă.) GRUBI: M-a plictisit de tot fata asta. PRIMUL BĂRBAT: Asta nu-i o treabă, să vină femeile aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
serioși, nu ca la noi, cererea e mare, o să ajungă băiatul, cine știe? Ca Moise, mâna dreaptă a Faraonului, e politica statului nostru, de altfel justă, dreptul copilului... Care băiat? Care Moise? N-auziși că-i fată? Lăsați, vă rog... Domnișoară Carbon, vă mulțumim, mulțumim și domnilor Negru și Mihai, stimați telespectatori, iată deci câte căi se deschid dintr-o dată în fața micuței din cutia de napolitane Joe. Cine știe ce-i rezervă soarta? Va fi ea adoptată de familia Mihai, care a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3 februarie Domnișoara Mihaela Carbon este o femeie modernă, abonată la Elle, Cosmopolitan și Financial Times. Totuși din când în când mai cumpără și câte-o fițuică paranormală, o inimă sălbatică, un magazin. Astăzi deși e sâmbătă are o treabă în oraș, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dus? A purtat-o Matizul ei prin toate hârtoapele, a cutreierat orașul în lat și-n lung în căutarea nuanței dorite, până la urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale bordure argent soufflé și în timp ce vlăjganul de la Romerect i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale bordure argent soufflé și în timp ce vlăjganul de la Romerect i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți are un haidamac de flăcău, un pierde-vară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și Sex în grup, ultimul număr din Magazinul internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și cam nasoală pe deasupra, își zise, măsurându-i mai mult din rutină caracterele sexuale secundare. Iar la mutră... Eh, totul e chestiune de gust, câți licențiați în sociologie, management și tehnica sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu toată mutra ei de platinată lălâie! Iar gusturile sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului Iordănel de pildă îi plac femeile distinse, angelice chiar, și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului Iordănel de pildă îi plac femeile distinse, angelice chiar, și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe la noi... Și copilul unde e? se răstește cealaltă. Aduceți copilul imediat. Avem o dispoziție judecătorească. Copilul urmează să fie transferat de urgență la Centrul de plasare nr. 24. Cine a dispus? îndrăznește Iulia. ─ Dumneata mai bine nu te băga, domnișoară. Oamenii aceștia trebuiau să predea copilul de săptămâna trecută. Cum n-au știut? Ce, trăim în evul mediu? Poftiți aici, poftiți! Ordin semnat de judecătoria capitalei! E de ajuns? Sau vreți să chemăm sectoristul? Și adu odată copilul, domnule! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în lift cu fetița. Ce s-a întâmplat? ─ Ce să fie? Nu-i nimic, nu te speria, s-a luat puțin curentul. Acuși îi dă drumul. ─ Domnu’ Mihai, hai s-o scoatem de-acolo, se aude o altă voce, a domnișoarei Angela. N-avem cum, don’șoară dragă. Uitați, vedeți? Uite și mata, don’șoara Irina. A rămas liftul taman între etaje, nu are cum ieși nici pe la șapte, nici pe la opt. Și mai are și fetița în brațe... N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie. ─ Păi, cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din gaura liftului. Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem. N-o să stăm aici până nu știu când. Domnul Mihai, am vorbit cu dânsul, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem. N-o să stăm aici până nu știu când. Domnul Mihai, am vorbit cu dânsul, văd că ne-am înțeles ca oamenii, mâine aduceți copilul la centru, da? Ne-am înțeles? ─ Bun înțeles, domnișoara Angela, se poate? Ce-am vorbit odată, vorbit rămâne! Hai, Irino, că mai avem și-altă treabă. Atunci vă așteptăm la centru, mâine la prima oră, da? mai zice și Irina, că doar nu-i Angela șefa ei. Ce aere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu ne mai ia fata? întreabă și Garofița. Stau toți trei la masa din sufrageria familiei Mihai. E pe la amiază, toată dimineața domnișoara Carbon a stat pe Obcina Mare, la evidența populației. Cunoaște acolo pe cineva, un locotenent drăguț care a mai ajutat-o și altă dată. Mai un zâmbet, mai o ochiadă, a mers. De fapt, a fost ușor, nici ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
loc, cu un ochi la datele părinților și numele copilului, scrise de Mihaela pe suprafața unui cartuș de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cartuș de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit? ─ Să ghicesc? Nu, cum? Primiți să ieșim împreună într-o seară undeva, unde doriți dumneavoastră, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit? ─ Să ghicesc? Nu, cum? Primiți să ieșim împreună într-o seară undeva, unde doriți dumneavoastră, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit? ─ Să ghicesc? Nu, cum? Primiți să ieșim împreună într-o seară undeva, unde doriți dumneavoastră, vă rog... ─ Vai, cu plăcere! Vă dau numărul meu de telefon, sunați oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țână Dumnezeu, don’șoară dragă și să vă deie sănătate! ─ Noroc! zice Mihaela. Noroc și dumneavoastră, și fetiței! Să v-auză Dumnezeu! îngână Garofița. Și dau pălinca peste cap. Bună-i! Arde! Te curăță de boală, mamă! Mai târziu, după ce domnișoara și-a luat rămas bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din chenarul căruia clipește, ușor speriată, Reluța, nevastă-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că intenționau să se căsătorească la Lisabona, fata fiind catolică practicantă. Circula și zvonul că, de fapt, Combinata era strănepoata din flori a lui Carol II care, în timpul manevrelor regale din 1932, de la Bibicenii de Câmpie, avusese o relație cu domnișoara Natalie Franjur, o nostimă învățătoare de-a locului. Mergea Combinata acum în Portugalia să vadă dacă nu rămăsese ceva și pentru bunică-sa din moștenirea regelui, după ce osemintele îi fuseseră aduse în țară. D.M.M. avusese ghinionul să se intersecteze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot, că înnebunești. Tu pe ce lume trăiești? Zice că ăia e d’ai Chirului ăla care l-a inundat în Baltă la colectivizare, când a făcut desecările pentru baraj sau ce-o fi făcut pe vremea aia, că eram domnișoară și nu-mi stătea capu’ la istorie, dar văd că tot discută criminalu’ ăsta al meu cu bucista lui, e la curent și bagă groaza și-n mine. Ce că mă ține-n casă să nu dau ochii cu ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]