7,032 matches
-
ca În fiecare clipă personajele familiare din Lands’en să-i dezvăluie una cîte una laturile lor obscure. De ce orbire dăduse dovadă voind mereu să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
absurd... - Știu... murmură ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și maleficul, ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e drept cu ajutorul unei zâne... Trebuie să existe o motivație destul de bună ca să lași inefabilul să se întâmple! Să fugim împreună, du-mă la castelul părinților mei, pe care i-am părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor Albaștri peste care domnește tatăl meu. Acolo vei fi ocolit de orice vânător. Asta va fi pentru el pedeapsa cea mai mare, numai când eu am să dispar, va înțelege. Eu te pot duce înapoi la părinții tăi, dar va trebui să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumea, copiii încercați de soartă se maturizează mai curînd decît ceilalți. De aceea își lăsau lupoaicele urmașii sub supravegherea lui Lupino știau că intrusul și-ar da viața pentru odraslele lor. Dar nici măcar într-o familie de lupi nu poate domni veșnic armonia. Toată aprecierea de care se bucura Lupino i-a deranjat pe unii. Stă în firea fiecărui lup să lupte pentru a-și cîștiga o poziție cît mai importantă în familie. Masculii pornesc în viață cu șanse egale pentru ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-și ghideze pașii numai după auz. Se furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care stăruie mirosul de anason. Dar nu se gândise nici o clipă la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră, cât și pe pământ, unde, printre grămezi de piatră, creșteau doar ierburi uscate. Dintr-o dată mașina se opri. Șoferul, fără să se adreseze cuiva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spun că sunt poporul ales, că numai Dumnezeul lor este Dumnezeul cel adevărat și că trebuie să i te supui. Sunt stăpânii mei, și nu știu ce-i mila, și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îngăduie nuanțe, binele nu-i decât un vis, o închipuire nicicând împlinită dar după care oamenii gonesc întruna până la istovire, o limită nicicând atinsă, domnia lui nu-i cu putință. Numai răul își poate atinge propriile limite, numai el poate domni în chip absolut, să-l slujim, pentru ca împărăția lui să stăpânească pretutindeni, abia după aceea vom mai chibzui, ce înseamnă după aceea, numai răul este prezent, jos cu Europa, jos cu rațiunea, cu onoarea și crucea. Da, trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în cap, în sărmanul lui cap, sărmanul meu cap, ce învălmășeală, sunt obosit, pământul nu s-a cutremurat, știu bine, n-a fost ucis nici un sfânt, nu vreau să cred asta, nu există sfinți, ci numai stăpâni răi prin care domnește adevărul cel necruțător. Da, numai idolul are puterea, el este singurul Dumnezeu al acestei lumi; ura este porunca lui, izvorul de viață dătător, apa răcoroasă ca izma care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stăpâni iară, oamenii își vor pierde iar timpul visând la un bine cu neputință de atins, istovindu-se în strădanii deșarte, în loc să grăbească venirea singurei împărății cu putință, și priveam la tăișul săbiei care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întotdeauna în felul acela al lor, vioi și totodată visător. Sunt ei! Pușca, hai, iute, să-i trag iute piedica! O, idole, Dumnezeul meu, fă ca puterea ta să rămână neatinsă și ca batjocura să fie înzecită, ca ura să domnească necruțătoare peste o lume de osândiți și ca răii să stăpânească de-a pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și de fier, în care negri tirani vor supune și vor pedepsi totul fără milă! Și acum, bum, bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nu sânt căpitan, spuse d'Arrast. - Nu-i nimic. Dar ești domn. Mi-a spus mie Socrate. - Eu, nu. Dar bunicul meu a fost. Și tatăl lui, și toți cei din care se trage tatăl lui. Azi nu mai există domni în'țara noastră. - Înțeleg, spuse negrul râzând, toți sunt domni. - Nu, n-ai înțeles. Nu mai există nici domni, nici oameni din popor. Celălalt chibzui o clipă, apoi spuse: - Nimeni nu muncește, nimeni nu suferă? - Ba da, milioane. - Atunci, ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ești domn. Mi-a spus mie Socrate. - Eu, nu. Dar bunicul meu a fost. Și tatăl lui, și toți cei din care se trage tatăl lui. Azi nu mai există domni în'țara noastră. - Înțeleg, spuse negrul râzând, toți sunt domni. - Nu, n-ai înțeles. Nu mai există nici domni, nici oameni din popor. Celălalt chibzui o clipă, apoi spuse: - Nimeni nu muncește, nimeni nu suferă? - Ba da, milioane. - Atunci, ăștia sunt oameni din popor. - Dacă vrei, da, poporul există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
anotimpurile se contopeau, iar timpul devenea lichid. Aici viața era una cu pământul, și, pentru a te integra, trebuia să te culci și să dormi, ani de-a rândul, de-a dreptul pe argila clisoasă sau uscată. Acolo, în Europa, domnea rușinea și mânia. Aici, exilul sau singurătatea, în mijlocul acestor nebuni lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
această antologie aparțin mai multor generații, unii fiind la început de drum în arta creației, alții deja consacrați prin numărul volumelor scrise și recunoașterea instituțiilor legitimate. Important este faptul că toți poeții își descătușează energiile creatoare, într-o lume unde domnește haosul, răutatea, lipsurile materiale, neputința, prostia. Originalitatea acestor autori constă în etalarea diferitelor stări sentimentale, în exprimarea necesității de a răspunde și corecta enormele greșeli ale politicienilor, satirizarea prostiei și incompetenței sau scoaterea la lumină a patriotismului îngropat. Fiecare Antologie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îndrăgostit de soare-2011Editura Gens LatinaAlba Iulia Descântec de rouă-versuri-Editura Armonii Culturale -2011 Inclus în: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume 2010ediție bilingvă românăengleză Antologia Culorilor-Expresia IdeiiPoezii pentru copii Premii literare: Premiul I - La concursul național -Pe Aripi de Dor Domnesc secțiunea poezie-2010 Premiul IV la concursul de Poezie pentru români de pretutindeni Starpressediția 2010 Premiul Asociației NaționaleCultul Eroilor-Filiala Argeș-în cadrul concursului Național -Pe Aripi de Dor Domnesc -2011 Colaborări: Reviste naționale și internaționale de cultură Diverse site-uri și rețele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pentru copii Premii literare: Premiul I - La concursul național -Pe Aripi de Dor Domnesc secțiunea poezie-2010 Premiul IV la concursul de Poezie pentru români de pretutindeni Starpressediția 2010 Premiul Asociației NaționaleCultul Eroilor-Filiala Argeș-în cadrul concursului Național -Pe Aripi de Dor Domnesc -2011 Colaborări: Reviste naționale și internaționale de cultură Diverse site-uri și rețele de literatură și artă pe internet Asociații cultural și cenacluri din țară Membru al Ligii Scriitorilor din Romania Satul meu Satul meu e amintirea mamei, Năframa împănată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte să-l scuipe, compania insistă să le dau asistenților o creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
domniei „Împăratului Galben” (Huang Di), părintele fondator al Chinei. Atât Lao Zi cât și Confucius îl venerau pe Împăratul Galben ca fiind strămoșul civilizației chineze și îl recunoșteau ca fiind practicianul cel mai de seamă al Căii. Împăratul Galben a domnit peste o confederație liberă de triburi chineze în jurul anului 2700 î.e.n. Lui i se atribuie descoperirea secretului nemuririi prin amestecarea subtilă a esenței masculine și feminine în timpul contactului sexual și prin transformarea „elixirului” rezultat în energie și spirit pur. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-vă la el. După cum spunea un înțelept, „un gram de practică pe zi este la fel de valoros ca o tonă de teorie!”. ANEXĂ Distribuția personajelor taoiste Huang Di (Împăratul Galben): părintele fondator al civilizației chineze și cel dintâi înțelept taoist; a domnit peste o confederație de triburi chineze în jurul anului 2700 î.e.n.; a practicat tao cu yin și yang și fitoterapia și se spune ca a atins nemurirea spirituală la vârsta de 111 ani. Peng Tze: adept legendar al taoismului cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]