6,588 matches
-
rang înalt de la curtea milaneză. În ianuarie 1474, când Bianca avea doi ani, ea a fost căsătorită cu verișorul ei primar Filiberto I, Duce de Savoia, fiul unchiului ei Amadeus al IX-lea de Savoia și a Yolandei de Franța. Ducele Filiberto a murit în primăvara anului 1482, lăsând-o pe Bianca văduvă la vârsta de zece ani. Ea s-a întors la Milano. Nu a primit multă educație, a fost lăsată să facă ce-i place. Trei ani mai târziu
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
de la moartea tragică a mult-iubitei lui soții, Maria de Burgundia, la 27 martie 1482, când a fost rănită fatal după ce a căzut de pe cal. Al doilea ei mariaj a fost aranjat de unchiul ei, care voia recunoașterea și titlul de Duce confirmat de împărat; în schimb împăratul a primit o zestre mare împreună cu Bianca. Căsătoria are loc prin procură la Milano iar celebrarea ei este organizată de un pictor, sculptor, arhitect, inginer și teoretician, care are în jur de 40 de
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
primit o zestre mare împreună cu Bianca. Căsătoria are loc prin procură la Milano iar celebrarea ei este organizată de un pictor, sculptor, arhitect, inginer și teoretician, care are în jur de 40 de ani Leonardo da Vinci, care lucra pentru ducele de Milano din 1482. În iarna anului 1493, alaiul ei magnific în drum spre nunta ei din Austria a stârnit multă atenție. Maximilian va merge în întâmpinarea soției sale însă fără să se grăbească. În ajunul Crăciunului mireasa a ajuns
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
Iacob. Mariajul Biancăi cu Maximilian a fost unul nefericit. El ar fi dorit să aibe copii cu ea, însă toate încercările lor au eșuat: în ciuda câtorva sarcini, niciuna nu a produs un copil în viață. Într-o scrisoare trimisă ambasadorului ducelui de Milano, Maximilian se plânge că desigur Bianca este la fel de frumoasă ca prima lui soție totuși îi este acesteia "cu mult inferioară atât ca înțlepciune, cât și ca bun simț". Speră însă că, "odată cu timpul, va face poate progrese". Maximilian
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
Channel 5 din 16 iulie 2009 s-a afirmat că germanii doreau să restaureze domnia lui [[Eduard al VIII-lea al Regatului Unit|Eduard al VIII-lea]] în cazul în care ar fi ocupat Anglia. Numeroși lideri naziști consideratu că Ducele de Windsor era un simpatizant al guvernului naziste, credință susținută de comportamentul lui și al amantei sale [[Wallis Simpson]] în timpul vizitei din 1937 din Germania. Totuși, documentarul a demonstrat că ,în ciuda [[Operațiunea Willi|planurilor germane]], fostul rege a fost de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
unei nave de război britanice în [[Bahamas]], unde a preluat funcția de guvernator. În acest fel, el nu putea în nicun fel să servească intereselor naziste. În ciuda oricăror zvonuri, Ministerul de Externe Britanic a dat o declarație conform căreia loialitatea Ducelui nu a fost pusă niciodată la îndoială în timpul războiului. [[Image:Six-franz-nuremberg.jpg|thumb|Dr. Franz Alfred Six la Nürnberg (1948)]] În cazul în care Operațiunea Leul de Marea ar fi fost încununată de succes, [[Einsatzgruppe]] de sub comanda lui [[Franz Six
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
format din baroni proeminenți și de mama sa, regina văduvă Ingeborg. După ce Eric a ajuns la vârsta majoratului în 1282, acest consiliu regal încă avea influența majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i s-a dat în 1273 titlul de Duce al Norvegiei, și din 1280 a condus o zonă mare din jurul orașului Oslo în Norvegia de est și Stavanger, în sud-vest, fiind subordonat regelui Eric. Reședința principală a regelui a fost în Bergen în Norvegia de vest. O caracteristică importantă
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
-lea al Danemarcei și a soției sale, Berengaria de Portugalia, și fratele lui Abel și Christopher I. Domnia sa a fost marcată de conflictele armate și războaiele civile împotriva fraților săi. El s-a luptat în special cu fratele său, Abel, Ducele de Schleswig, care pare să fi dorit o poziție independentă și care a fost susținută de conții de Holsten. Eric s-a luptat și cu taranii din Scania, care s-au răzvrătit din cauza taxelor sale dure. Eric era rege de
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
a putut fi rezolvată. Între timp, conflictul dintre regele Eric și frații lui a izbucnit din nou în 1246. Conflictul a început atunci când Eric l-a invitat pe Holsten, într-o încercare de a restabili controlul tatălui său în țară. Ducele Abel s-a căsătorit cu fiica lui Adolf al IV-lea, Contele de Holsten, forțându-l pe regele Eric să renunțe la cucerirea sa. În anul următor, Abel și Holsten au luat cu asalt Iutlanda și Funen, arzând și jefuind
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
un armistițiu de către sora lui Eric, Sophie de Brandenburg, lăsându-l pe Eric în control total în toată Danemarca. În 1249, țăranii din Scania s-au răzvrătit împotriva taxei de plug. Regele a restaurat ordinea cu ajutorul orașului Zeeland, însă biserica, Ducele Abel și germanii din suful Iutlandei au format o alianță împotriva regelui. Eric a ridicat o armată și a navigat spre Estonia pentru a-și securiza țara în 1249. În drumul de întoarere spre Danemarca, în 1250, și-a dus
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
a-și securiza țara în 1249. În drumul de întoarere spre Danemarca, în 1250, și-a dus armata la Holsten pentru a preveni capturarea cetății frontieră din Rendsburg și pentru a le arata conților germani cine este regele. Fratele său, Ducele Abel i-a oferit ospitalitatea sa în casa de la Gottorp, în Schleswig. Într-o seară în care regele juca cărți cu unul dintre cavalerii germani, șambelanul ducelui și un grup de oameni l-au luat prizonier. L-au legat și
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
Rendsburg și pentru a le arata conților germani cine este regele. Fratele său, Ducele Abel i-a oferit ospitalitatea sa în casa de la Gottorp, în Schleswig. Într-o seară în care regele juca cărți cu unul dintre cavalerii germani, șambelanul ducelui și un grup de oameni l-au luat prizonier. L-au legat și l-au târât afară, până la o barcă și au vâslit până au ieșit din Schlien. Când Eric a auzit vocea dușmanului său, Lave Gudmundsen, a realizat că
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
Knut. Eskil și majoritatea susținătorilor lui Svend l-au părăsit și au plecat în exil în Germania. Svend a petrecut trei ani în căutarea unui sprijin pentru a recuceri tronul și s-a întors în Danemarca în 1157, cu sprijitul ducelui german, Henric Leul. Acest lucru i-a determinat pe magnații danezi să împartă în trei regatul, în Iutlanda, Zeelanda și Scania. Svend a primit Iutlanda și a fost făcut conducătorul Scaniei. La banchetul de pace de la Roskilde din 9 august
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns la nici un rezultat. Când Ducele Valdemar a murit, regele Christopher a încercat să-l impiedice pe fratele lui Valdemar, Eric Abelson, să preia titlul de duce. Văduva lui Valdemar a încurajat câțiva conți din nordul Germaniei să se răzvrătească. Christopher fiind în confuzie, a fugit
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns la nici un rezultat. Când Ducele Valdemar a murit, regele Christopher a încercat să-l impiedice pe fratele lui Valdemar, Eric Abelson, să preia titlul de duce. Văduva lui Valdemar a încurajat câțiva conți din nordul Germaniei să se răzvrătească. Christopher fiind în confuzie, a fugit în Iutlanda de sud la Episcopul de Ribe. Regele a murit pe neașteptate, după Sfânta Împărtășanie. Potrivit unor surse contemporane, Christopher
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord de la Elbe Ducelui Valdemar în 1203. La moartea sa, Knut a condus din nordul Elbei până la nordul Cercului Arctic și de Est până în Estonia și Suedia. Danemarca ajunsese aproape la cea mai mare dimensiune a sa. Apoi, fără nici un advertisment, prietenul și consilierul
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
canalul având efectul de a usca apa potabilă care era furnizată în orașul Arkona, forțând orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după luptă de la Konungahela, (în prezent în Kungälv, Suedia) a devalizat și acest oraș. L-a însoțit pe Magnus într-o campanie de succes în Norvegia, unde
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
Zeeland împotriva sa, Eric a plecat în nord pentru a înfrunta rebeliunea care se răspândea cu rapiditate în întregul Funen și Iutlanda, amendându-l puternic pe Eskil. În anul 1130, Eric s-a căsătorit cu Malmfred de Kiev, fiica Marelui Duce Mstislav I de Kiev și a Cristinei Ingesdotter al Suediei. Malmfrid a fost soția anterioară a regelui Sigurd I al Norvegiei. Împreună cu amanta sa, Thunna, Eric l-a avut pe fiul nelegitim Svend, care mai târziu avea să ajungă regele
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru a construi o cetate. Regele nu a putut tolera acest lucru și a ordonat arestarea episcopului, ducându-l pe acesta în lanțuri la Ducele Christopher unde a fost închis în turn, pe întuneric. După câteva luni în condiții îngrozitoare, regele a trimis un mesager la Episcopul Jens pentru a vedea dacă jura din nou credință și să promită că nu o să caute răzbunare pentru
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
și cu magnații. În timpul unei rebeliuni în 1326, el a fost răsturnat de a alianță între magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Până în 1329 Christopher trăit în exil, însă haosul în creștere în republica magnaților din Danemarca și fricțiunile dintre Gerhard și vărul său
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger, Magnus Birgersson, ca succesor la tron. Torgils Knutsson, care a fost socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
a izbucnit din nou. Birger a rămas rege doar cu numele, a fost nevoit să renunțe la domeniul Regal, schimbându-l pentru estul regiunii Uppland, Närke, fostul ducat al fratelui său Eric, Södermanland, Östergötland, Gotland și Castelul Viborg. În 1312, Ducele Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei. Ducele Eric a deținut și Bohuslän din Norvegia, precum și nordul Hallandului și a creat un regat separat centrat în jurul regiunii Göta Älv. În 1317, Birger i-a capturat pe frații săi în timpul banchetului din Nyköping. Conform cronicii lui Eric, cei doi
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
în 1318 și a plecat în exil la cumnatul său, regele Eric al VI-lea al Danemarcei, luând arhivele roaile cu el. Fiul său, prințul Magnus Birgesson, a fost executat la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca rege sub numele de Magnus al IV-lea al Suediei, sub regența bunicii sale, regina Helvig și a mamei sale, regina Ingeborg.
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]