12,690 matches
-
care responsabilitatea editorului este angajată în mod semnificativ nu sînt luate în seamă decît foarte puțin. Astfel, la originea proiectului nostru se află și explorarea acestui aspect al paratextului, diferit de paratextul auctorial, care pune în discuție și importanța rolului editorului. De fapt, este vorba de a acorda atenție paratextului (prin studierea logicii sale), dar și de a fi atenți la paratext (să nu ne încredem în puterea lui). Implicit, formula "Atenție la paratext" se adresează: specialiștilor (istorici literari, critici, lingviști
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată că acest tip de discurs este mai "restrictiv" decît s-ar crede și că autorul și editorul sînt mai puțin "inovatori" decît și-ar putea imagina chiar ei. Domeniul "comunicare, editare" ne furnizează contextul global în care se manifestă social elementele paratextului editorial. El ne clarifică, în egală măsură, orizontul teoretic ce permite construirea instrumentelor de analiză
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a paratextului și insistă asupra cadrului de analiză și a domeniului de studiu. Cel de-al doilea capitol tratează paratextul autorului prin abordarea diferitelor elemente, precum: numele autorului, titlurile, epigrafele, prefețele și dedicațiile. Al treilea capitol este focalizat pe paratextul editorului, fiind vorba înainte de toate de problematica impusă de cataloage, coperte și supracoperte, campanii publicitare. Capitolul 1 Definiția paratextului 1. Elemente de definiție La originea acestui studiu plasăm definiția dată de Gérard Genette termenului de "paratext": Opera literară constă, în mod
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cuprinde mobilitatea textuală infinită din secolul al XVI-lea, perigrafia stabilește un cadru, o închidere; după cum remarcă L. Mailhot (1985), ea reglementează proprietatea literară. Cartea clasică, compactă, închisă în sine, este o lucrare cu intrări limitate: numele autorului și al editorului, colecția, titlul, dedicația, epigraful, prefața, cuprinsul, bibliografia, notele, textul de prezentare. "Între acești piloni reprezentați de epigraf și bibliografie, textul este o punte suspendată deasupra unui gol de care se teme", scrie A. Compagnon (1979, p. 339). Chiar dacă frontierele cărții
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
constă în relația, în general mai puțin explicită și mai distantă, pe care, în ansamblul format de o operă literară, de textul propriu-zis, o întreține cu ceea ce nu putem numi altfel decît paratextul său: titlul, subtitlul, intertitlul, prefața, postfața, nota editorului, cuvîntul înainte etc.; notele marginale, cele de subsol, finale; epigraful; ilustrația, textul de prezentare, banda, supracoperta, [...] (1982, p. 9). După cum însuși G. Genette indică, studiul trebuia să apară, căci "paratextualitatea, după cum se observă foarte bine, este în primul rînd o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de a acționa asupra cititorului (cititorilor) și de a încerca să le modifice, într-o anumită direcție, reprezentările sau sistemele de așteptări. Această direcție sau intenție este și o trăsătură comună mesajelor paratextuale. Ele țin de responsabilitatea autorului și a editorului (și chiar de alți "aliați" care îndeplinesc o funcție socială, ziariști, atașați de presă...): Este necesar ca, în definiția unui paratext, să existe o responsabilitate din partea autorului sau a unuia dintre asociații lui, dar această necesitate se manifestă gradual (1987
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest caz, responsabilitatea autorului va fi angajată la maxim: este vorba de elementele de paratext pe care G. Genette le studiază mai ales în Seuils. Această responsabilitate poate fi însă foarte limitată și atunci ea se confruntă cu cea a editorului: acestea sînt elementele de paratext pe care le vom studia mai îndeaproape. Tabelul următor recapitulează diversele componente ale paratextului auctorial: PERITEXT EPITEXT PUBLIC PRIVAT Numele autorului Titluri-intertitluri Dedicații Epigrafe Prefețe Note Meditații Interviuri Dialoguri Colocvii Corespondențe Confesiuni Jurnale intime Preambuluri
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
termen definim reunirea a două tipuri de genuri discursive: peritextul editorial (coperte, supracoperte, texte de prezentare) și epitextul editorial (reclame, cataloage ale ediției). Dacă peritextul editorial angajează, în parte, responsabilitatea autorului, epitextul editorial o angajează aproape exclusiv pe cea a editorului. În măsura în care analizele lui G. Genette vizează mai ales elementele de paratext, în care se manifestă o intenție și o responsabilitate a autorului, nu este surprinzător că studiul acestor două tipuri de mesaje este, în mod voluntar, foarte limitat. 3.1
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paratextul editorial tipic încalcă, în mod evident, prerogativele autorului (1987, p. 26). Forma paratextuală editorială, prin excelență, este identificarea generică a operei, care se regăsește, de exemplu, pe coperta a patra de la colecția "Points" a Editurii Seuil. Prin urmare, responsabilitatea editorului (în sens larg) se leagă de un puternic angajament. Ea nu reprezintă obiectul fundamental al analizelor lui G. Genette; de altfel, autorul explică motivele care l-au determinat să ia în calcul mai degrabă elementele de paratext, în care responsabilitatea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
opri asupra aspectelor menționate în opera lui G. Génette, dar prea puțin explorate. Reluăm definiția pe care acesta o dă peritextului editorial: Numesc peritext editorial orice zonă a paratextului care ține de responsabilitatea directă și principală (dar nu exclusivă) a editorului, sau poate, mai abstract, de editură, adică de faptul că o carte este editată, și eventual reeditată și propusă publicului, sub una sau mai multe prezentări diferite (1987, p. 20). Dacă vorbim despre peritextul cel mai îndepărtat, vom studia copertele
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
autorului, care se limitează cel mai adesea la a închide ochii în fața hiperbolelor valorizante legate de necesitățile comerțului. Este vorba aici de afișe sau de panouri publicitare, de comunicate și de alte prospecte [...] (1987, pp. 318-319). Relația dintre autor și editor este esențială, dar importanța editorului crește și autorul rămîne un simplu auxiliar al editurii, "redactînd texte pe care ar refuza fără îndoială să și le asume și care-i exprimă nu atît părerea, cît ideea despre ceea ce ar trebui să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mai adesea la a închide ochii în fața hiperbolelor valorizante legate de necesitățile comerțului. Este vorba aici de afișe sau de panouri publicitare, de comunicate și de alte prospecte [...] (1987, pp. 318-319). Relația dintre autor și editor este esențială, dar importanța editorului crește și autorul rămîne un simplu auxiliar al editurii, "redactînd texte pe care ar refuza fără îndoială să și le asume și care-i exprimă nu atît părerea, cît ideea despre ceea ce ar trebui să însemne discursul editorial" (1987, p.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
atrage atenția pentru că vrem să arătăm că o carte este prinsă într-o dublă rețea: o rețea de texte, compusă din reclame, rezumate și editoriale în cataloage, buletine periodice ale editurilor și o rețea de agenți, în care intră autorul, editorul, critica, publicul. Să reamintim, în această privință, definiția generică pe care G. Genette o dă epitextului: Criteriul distinctiv al epitextului, față de peritext, este, în principiu, pur spațial. Constituie epitext orice element paratextual care nu este anexat concret textului aceluiași volum
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asupra ediției. Analiza corpusului constituit din textele publicitare va scoate în evidență diferite trăsături ale strategiilor comerciale editoriale; există legături între strategiile enunțiative și strategiile de "marketing" ale serviciilor de la edituri? Catalogul ne va permite să formulăm ipoteze despre discursul editorului, formă de paratextualitate care dezvăluie imaginea unei politici editoriale: din acest punct de vedere, analiza cuvîntului înainte se dovedește foarte instructivă. Cît despre nota asupra ediției, caracterul său periodic facilitează studiul adaptării epitextului editorial la necesitățile momentului. Fiind o practică
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceva bun." Ce poți găsi în general pe spatele unei cărți? Primele rînduri, ca aici, numele personajelor, începutul poveștii pe care o vor trăi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Descoperim aici un amestec savant de intenții ale autorului, încrederea editorului, pe scurt, tot ceea ce, în principiu, trebuie să trezească interesul pentru a intra, a întoarce cartea cu pricina și a o deschide. Numai că ar trebui să intrăm în acest scurt roman fără să ne dăm seama prea bine de ce
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
blues este primul ei roman. Acest text de prezentare de pe coperta a patra ne permite să reunim observațiile precedente într-un studiu al caracterului parodic al unui astfel de gen discursiv: cei doi poli ai relației editoriale, "intențiile autorului", "încrederea editorului", sînt înscriși direct în paratext. Putem să-l intitulăm astfel: rețetă pentru redactarea sau citirea unui element de paratext editorial. Parodia este o formă a transtextualității studiată de G. Genette (1982), transcendența textuală definindu-se ca "tot ceea ce pune textul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Ce se găsește ÎN GENERAL pe spatele unei cărți? Răspuns: Primele sale rînduri, CA AICI, numele personajelor, începutul poveștii pe care o vor trăi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Descoperim aici un amestec savant de intenții ale autorului, încrederea editorului, PE SCURT, tot ceea ce, ÎN PRINCIPIU, trebuie să trezească interesul pentru a intra, a întoarce cartea cu pricina și a o deschide. Folosirea sintagmei PE SCURT marchează închiderea răspunsului dat la întrebarea inițială, dar, în același timp, reformulează la nivel
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o funcție de structurare, deoarece "pe scurt" indică sfîrșitul unei desfășurări discursive (finalul unei secvențe conturate ca un întreg de sintagma "pe scurt") (1986, p. 53). PE SCURT intervine aici la sfîrșitul unei serii: "numele personajelor", "începutul poveștii", "intențiile autorului", "încrederea editorului" ceea ce se regăsește, în general, pe coperta a patra. "Pe scurt" marchează sfîrșitul unei secvențe descriptive (diferitele părți ale obiectului descris, "spatele cărții") și "se permite astfel o dezvoltare a reformulării" (J.-M. Adam și F. Revaz, 1989, p. 86
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Noțiunea de efect contextual este fundamentală în definirea pertinenței. [...] Pentru ca o informație să fie pertinentă, ea trebuie să aibă efecte contextuale [...] cu cît efectele sînt mai mari, cu atît pertinența este mai mare (1989, p. 182). Cu alte cuvinte, pentru editor este important să cunoască spațiul publicului său de cititori pentru a prevedea ipotezele de interpretare de la care acesta ar putea efectiv să plece. Mai mult, pentru ca o nouă copertă sau o nouă campanie publicitară să fie pertinentă, este obligatoriu ca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pragmatică și textuală a paratextului trebuie să integreze și contextul de producere/receptare a diferitelor genuri discursive. Exerciții 1. Alegeți o operă și realizați o analiză paratextuală, identificînd elementele ce țin de responsabilitatea autorului și cele care depind de autoritatea editorului. Propuneți o tipologie a paratextului pentru o carte sau o colecție și elaborați tabele recapitulative. 2. Propuneți o parodie sau o pastișă a paratextului unui autor. Puteți să vă inspirați din lucrarea lui Umberto Eco, Pastiches et postiches (Grasset, 1987
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
trata în capitolul "Cheia exercițiilor"; ne propunem aici să sensibilizăm simbolic cititorul față de două serii de titluri. 1. Titlurile lui Georges Perec diferă unele de altele: analizați structura lor. 2. Studiați titlurile din opera scriitoarei Marguerite Duras. Capitolul 3 Paratextul editorului 1. Perspective teoretice: exemplul catalogului 1.1. Descrierea, modul dominant al textualității Plecăm de la ipoteza următoare: vrem să aflăm dacă, dincolo de extraordinara eterogenitate textuală a paratextului editorial, nu există totuși și o formă de regularizare secvențială care ar face ca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dacă, dincolo de extraordinara eterogenitate textuală a paratextului editorial, nu există totuși și o formă de regularizare secvențială care ar face ca, în fiecare element al paratextului, să distingem, în operă, moduri specifice de legătură: legăturile descriptive. Cu alte cuvinte, orice editor, atunci cînd are de prezentat și de promovat cărțile pe care le editează, nu ar avea de descris aceste lucrări. Descrierea, orientată din punct de vedere argumentativ, ar avea următorul efect perlocuționar asupra cititorului: de ce îmi descrie atît de bine
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
volumelor din colecția sa denotă că Robert Laffont vrea să evidențieze întocmai acest aspect. Schema 1 Schema 2 1.3. Cuvîntul înainte la catalogul de la Éditions de Minuit Acest cuvînt înainte la catalog (iarna anului 1988) este semnat "Jérôme Lindon, Editor". Titlul pe care îl folosește este "Și cărțile au nevoie de liniște". Și cărțile au nevoie de liniște Consacrarea unui "best-seller" se măsoară astăzi prin cifra de vînzări pe care o afișează în hipermarketuri, în colecția de buzunar sau în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Este copacul care ascunde pădurea. Cu toate acestea, în pădure vom descoperi majoritatea clasicilor de mîine. Trebuie să intrăm și acolo. Acum patruzeci de ani, puțini erau cei care citiseră Murphy, Coarda întinsă sau Viață liniștită. Or, fără acești cititori, editorul nu i-ar fi publicat niciodată pe Samuel Beckett, Claude Simon sau Marguerite Duras. Fără îndoială, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Locuri în care poți vorbi oamenilor despre cărțile pe care le-ai citit, unde poți fi informat, chiar sfătuit. Unde fiecare este în măsură să-și alcătuiască o bibliotecă pe viață. Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. Jérôme Lindon Editor În ce fel orientarea argumentativă globală a cuvîntului înainte este concepută pentru a fi rezumată în titlu? Acesta conține un implicit al discursului bazat pe o presupunere. Am putea parafraza titlul în felul următor: Dacă și cărțile au nevoie de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]