6,471 matches
-
temperaturi nu puteau fi obținute în laboratoarele din acel moment. Pe de altă parte, măsurarea undelor aflate în zona infraroșu s-a putut realiza doar după ce au fost puse la punct tehnici experimentale noi. Până atunci, marea parte a spectrului electromagnetic nu era măsurabil și de aceea emisia corpurilor negre nu a putut fi descrisă în detaliu. Formula cuantică a radiației corpului negru, reprezentând prima piesă a mecanicii cuantice, a fost scrisă în seara zilei de Duminică 7 Octombrie 1900, în
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
ale fizicii, dar atunci nu aveau nici o semnificație. "Cuanta elementară de energie" este "hλ". Însă o asemenea unitate de măsură nu există în mod normal și nu este necesară pentru cuantificare. În timp ce cuantificarea a fost la început legată de radiația electromagnetică, ea descrie un aspect fundamental al energiei în general nu doar cel al energiei fotonilor. Din experimente, Planck a dedus valorea numerică a lui "h" și "k". Astfel el a putut anunța, în ședința Societății Germane de Fizică din 14
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
realizat de Prima Doamnă Nancy Reagan. Primul dintre cele două avioane ,desemnat VC-25A ,a fost livrat în 1990, în timpul administrației lui George H.W Bush. Întârzierile au apărut pentru a permite lucrări suplimentare pentru a proteja aeronavele de efectele impulsurilor electromagnetice (EMP). VC-25 este echipat atât cu un telefon securizat cât și nesecurizat, precum și sisteme computerizate de comunicații, care să permită președintelui să-și exercite atribuțiile în timp ce e în aer, în cazul unui atac asupra Statelor Unite. Air Force One, de obicei, nu
Air Force One () [Corola-website/Science/314665_a_315994]
-
optime de muncă și expunerea angajaților din industrie la riscuri de alterare a sănătății cât mai mici. Elementele specifice mediului sunt "apa", "aerul" și "solul", dar formele de poluare pot fi și de altă natură. Poluarea poate fi fonică, radiologică, electromagnetică etc. Tot în cadrul ingineriei mediului o importanță deosebită o au sursele regenerabile de energie. Aceste surse de energie sunt considerate surse alternative de energie. Tehnologiile de obținere a energiei regenerabile folosesc fenomenul fotovoltaic, preia căldura de la sursele de apa termice
Ingineria mediului () [Corola-website/Science/314045_a_315374]
-
comprimă aerul pîna la turația motorului de 2000 r/min. (min), după care o clapetă de reglare, reglează participarea turbocompresorului la comprimarea aerului și de la turația motorului de peste 3500 r/min. (min) acesta preia încărcarea iar compresorul mecanic este decuplat electromagnetic.
Supraalimentarea motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/314062_a_315391]
-
Un corp absolut negru (numit și corp negru) este în fizică un model pentru sistemele radiante de energie electromagnetică. Necesitatea intoducerii acestui concept a apărut în studiul proceselor de interacțiune a radiației cu materia (emisia și absorbția radiațiilor) Prin definiție, un corp absolut negru este un corp care absoarbe integral radiația , fără să reflecte sau să transmită nicio fracțiune
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
interacțiune a radiației cu materia (emisia și absorbția radiațiilor) Prin definiție, un corp absolut negru este un corp care absoarbe integral radiația , fără să reflecte sau să transmită nicio fracțiune din energia radiației incidente. El însă poate "emite" radiație. Spectrul electromagnetic al radiației emise de corpul negru depinde numai de temperatura sa absolută. În natură, un asemenea obiect nu există, el reprezentând o situație limită (absorptivitate completă) a proceselor de emisie-absorbție a radiațiilor. Conceptul a fost creat de către fizicianul german Kirchhoff
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
spectrală a radiației corpului negru este întâlnită în natură foarte des, ori de câte ori materia se află în echilibru energetic cu radiația. Aceast aspect explică de ce studiul "radiației corpului negru" a atras atenția fizicienilor. Cercetările teoretice asupra interacțiunii corpului negru cu radiațiile electromagnetice, culminând în descrierea completă a distribuției energetice în spectrul radiației corpului negru de către Max Planck(1900), au condus la ideea cuantificării schimbului de energie între radiație și materie, ceea ce a constituit fundamentul dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice. Din punct de
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
la ideea cuantificării schimbului de energie între radiație și materie, ceea ce a constituit fundamentul dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice. Din punct de vedre energetic, orice radiație emisă de un corp este însoțită de un consum de energie. În emisia radiațiilor electromagnetice, de exemplu a luminii în procesele de chemiluminescență, energia radiaței se dobândește din reacțiile chimice; în procesele de electroluminnescență, ea provine din energia electronilor care excită moleculele și atomii; în catodoluminiscență, din energia razelor catodice care ciocnesc substanța luminescentă. Prin
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
în catodoluminiscență, din energia razelor catodice care ciocnesc substanța luminescentă. Prin încălzirea lor, corpurile emit radiație: energia este luată de la corpurile înconjurătoare, sau în cazul încălzirii metalelor datorită trecerii curentului electric din energia electrică care se transformă în căldură.Radiațiile electromagnetice care se generează prin transformarea căldurii în energie radiantă se numesc "radiații termice". Când cantitatea de căldură absorbită de la corpurile înconjurătoare compensează energia radiată de corpul emisiv, atunci se realizează un proces de echilibru, care se menține la o temperatură
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
un proces de echilibru, care se menține la o temperatură constantă T. În acest caz radiația termică se mai numește și "radiație de temperatură" sau "de echilibru". Mecanismul producerii și absorbției radiațiilor termice se poate explica pe baza teoriei câmpului electromagnetic al lui Maxwell. Materia este formată din atomi și molecule, aranjate într-o structură spațială caracteristică fiecărui material și stare de agregare. Din punct de vedere dinamic, particulele constituente ale materiei (atomi, molecule, electroni, protoni) se află într-o perpetuă
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
termice este direct proporțională cu temperatura absolută a sistemului, anulându-se la zero absolut (temperatură la care încetează orice formă a mișcării). Atomii constituenți, datorită distribuției spațiale a sarcinii electrice formează dipoli oscilanți, care potrivit teoriei lui Maxwell generează radiații electromagnetice ce sunt emise în spațiul înconjurător. Atât punerea în evidență cât și descrierea cantitativă exactă a generării radiațiilor electromagnetice de către dipolii oscilanți a fost făcută de Heinrich Hertz. Calitativ, cu cât temperatura corpului este mai mare, cu atât crește și
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
formă a mișcării). Atomii constituenți, datorită distribuției spațiale a sarcinii electrice formează dipoli oscilanți, care potrivit teoriei lui Maxwell generează radiații electromagnetice ce sunt emise în spațiul înconjurător. Atât punerea în evidență cât și descrierea cantitativă exactă a generării radiațiilor electromagnetice de către dipolii oscilanți a fost făcută de Heinrich Hertz. Calitativ, cu cât temperatura corpului este mai mare, cu atât crește și intensitatea oscilațiilor dipolurilor hertz și ca urmare intensitatea radiațiilor emise va fi mai mare. Procesul invers, de absorbție a
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
de suprafață și de lungime de undă: Ea este dependentă de lungimea de undă λ și de temperatura de echilibru la care se află corpul. Prin emisivitatea (sau "puterea de emisie") E a corpului negru se înțelege cantitatea de energie electromagnetică radiată de corpul negru aflat în echilibru termic cu radiația având lungimile de undă cuprinse într-un interval (λ, λ+dλ), emisă în unitatea de timp de un element de suprafață dA al corpului cu normala n într-un unghi
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
au avertizat că dacă va fi imaginată o explicație a mecanicii cuantice care să aibă sens, atunci acea explicație e foarte probabil să fie imperfectă. Primii cercetători erau împărțiți în explicațiile lor despre natura fundamentală a ceea ce azi denumim radiația electromagnetică. Unii susțineau că lumina și alte frecvențe ale radiației electromagnetice sunt compuse din particule, în timp ce alții afirmau că radiația electromagnetică este un fenomen ondulator. În fizica clasică aceste idei sunt mutual contradictorii. Încă din primele zile ale mecanicii cuantice, oamenii
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mecanicii cuantice care să aibă sens, atunci acea explicație e foarte probabil să fie imperfectă. Primii cercetători erau împărțiți în explicațiile lor despre natura fundamentală a ceea ce azi denumim radiația electromagnetică. Unii susțineau că lumina și alte frecvențe ale radiației electromagnetice sunt compuse din particule, în timp ce alții afirmau că radiația electromagnetică este un fenomen ondulator. În fizica clasică aceste idei sunt mutual contradictorii. Încă din primele zile ale mecanicii cuantice, oamenii de știință au înțeles că nici una dintre concepții prin ea
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
foarte probabil să fie imperfectă. Primii cercetători erau împărțiți în explicațiile lor despre natura fundamentală a ceea ce azi denumim radiația electromagnetică. Unii susțineau că lumina și alte frecvențe ale radiației electromagnetice sunt compuse din particule, în timp ce alții afirmau că radiația electromagnetică este un fenomen ondulator. În fizica clasică aceste idei sunt mutual contradictorii. Încă din primele zile ale mecanicii cuantice, oamenii de știință au înțeles că nici una dintre concepții prin ea însăși nu poate explica radiația electromagnetică. În 1690, Christiaan Huygens
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
alții afirmau că radiația electromagnetică este un fenomen ondulator. În fizica clasică aceste idei sunt mutual contradictorii. Încă din primele zile ale mecanicii cuantice, oamenii de știință au înțeles că nici una dintre concepții prin ea însăși nu poate explica radiația electromagnetică. În 1690, Christiaan Huygens a explicat legile reflecției și refracției pe baza teoriei undelor. Sir Isaac Newton credea că lumina se compune din niște particule infinitezimale pe care el le-a denumit "corpusculi". În 1827 Thomas Young și Augustin Fresnel
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
efectuat câteva experimente asupra interferențelor care au arătat că o teorie prin care lumina este tratată ca și corpuscul este nepotrivită. Atunci în 1873 James Clerk Maxwell a demonstrat că făcând un circuit electric să oscileze este posibilă crearea de unde electromagnetice. Teoria sa face posibilă calcularea vitezei radiației electromagnetice bazându-se doar pe măsurători electrice și magnetice iar valoarea calculată este foarte asemănătoare cu măsurătorile empirice ale vitezei luminii. În 1888, Heinrich Hertz a construit un dispozitiv electric care produce ceea ce
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
că o teorie prin care lumina este tratată ca și corpuscul este nepotrivită. Atunci în 1873 James Clerk Maxwell a demonstrat că făcând un circuit electric să oscileze este posibilă crearea de unde electromagnetice. Teoria sa face posibilă calcularea vitezei radiației electromagnetice bazându-se doar pe măsurători electrice și magnetice iar valoarea calculată este foarte asemănătoare cu măsurătorile empirice ale vitezei luminii. În 1888, Heinrich Hertz a construit un dispozitiv electric care produce ceea ce azi denumim microunde — care sunt în esență radiație
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
bazându-se doar pe măsurători electrice și magnetice iar valoarea calculată este foarte asemănătoare cu măsurătorile empirice ale vitezei luminii. În 1888, Heinrich Hertz a construit un dispozitiv electric care produce ceea ce azi denumim microunde — care sunt în esență radiație electromagnetică la o frecvență mai mică decât cea a luminii vizibile. Totul până la acel moment sugera că Newton a greșit cu totul atunci când a presupus că lumina e formată din corpusculi. Experimente ulterioare au arătat că un model bazat pe pachete
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cele conforme seriilor de frecvențe care derivă din formula lui Balmer și care pot fi observate în linia spectrală. Cu alte cuvinte, a apărut întrebarea: de ce electronii nu produc un spectru continuu? Mecanica cuantică s-a dezvoltat din studiul undelor electromagnetice prin intermediul spectroscopiei care include lumina vizibilă care se descompune în culorile curcubeului, dar de asemenea și alte unde incluzând unde cu energie mai mare precum lumina ultravioletă, razele x sau gamma sau unde cu lungimea de undă mai mare precum
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ca pe o particulă. Aceste pachete de energie transportate de undă au fost numite cuante de către Planck. Mecanica cuantică a apărut cu decoperirea faptului că energia unei unde este transportată în pachete a căror mărime depinde de frecvența tuturor undelor electromagnetice ce o compun. Trebuie atrasă atenția că, această descriere ce folosesește termeni precum pachet, undă și particulă, concepte importate din descrierea universului la scara noastră de mărime și aplicate în lumea cuantică, au doar o relevanță aproximativă. În primele cercetări
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
o particulă. De aceea a enunțat principiul complementarității, care este o teoerie a perechilor, precum perechea particulă-undă sau perechea poziție-moment. Louis de Broglie a elaborat consecința matematică a acestor descoperiri. În mecanica cuantică, s-a descoperit că ceea ce denumim unde electromagnetice pot reacționa în anumite experimente ca și cum ar fi compuse din particule iar în altele ca și cum ele ar fi doar unde. S-a descoperit de asemenea că particulele subatomice pot uneori fi descrise ca particule iar alteori ca undă. Aceste descoperiri
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
diferită pentru m, care astfel va lua valorile +½ pentru un electron respectiv -½ pentru celălalt." În 1928, Paul Dirac a extins ecuația Pauli, care descria rotația electronilor, astfel încât să țină cont și de efectele teroriei relativității generalizate. Luând ca model interacțiunea electromagnetică simplă, a fost capabil să prezică valoarea momentului magnetic asociat rotației electronului și a determinat astfel valoarea experimentală găsită anterior, valoare care era prea mare pentru a fi datorată doar unei sfere încărcată electric care se rotește. Astfel el a
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]