KorAP: Find »[drukola/base=eră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...244 245 246 247 >

6,175 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

și alți opozanți, ea funcționa ca o frână atât pragmatică, dar și etică Împotriva unor „aventuri” periculoase și fără sens. Realizările noii opoziții erau de altă natură. În Est, ca și În Vest, anii ’70 și ’80 au reprezentat o eră a cinismului. Energia anilor ’60 se risipise, idealurile politice Își pierduseră credibilitatea morală, iar angajamentul În folosul interesului public cedase locul calculelor ce vizau avantajul personal. Lansând o conversație despre drepturi, atrăgând atenția asupra conceptului confuz de „societate civilă”, vorbind

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
valoarea - și, prin urmare, profiturile. Stagnarea economică era În sine o palmă pe obrazul comunismului, care se pretindea superior capitalismului. și, chiar dacă nu stimula opoziția, era În orice caz o sursă de nemulțumire. Pentru majoritatea celor care au trăit În era Brejnev, de la sfârșitul anilor ’60 până la Începutul anilor ’80, viața În comunism nu mai era marcată de teroare sau represiune. Dar era anostă și cenușie. Adulții aveau din ce În ce mai puțini copii, beau mai mult (În acești ani, consumul anual de băuturi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
regimului”. Reformele economice, chiar locale și cu impact precis, puteau avea ramificații politice imediate. Ordinea economică a socialismului nu era de sine stătătoare; era integrată regimului politic. Nu Întâmplător statele-satelit est-europene erau toate conduse de bătrâni oportuniști conservatori. În noua eră a realismului, Edward Gierek la Varșovia (n. 1913), Gustáv Husák la Praga (n. 1913), Erich Honecker la Berlin (n. 1912), János Kádár la Budapesta (n. 1912) și Todor Jivkov la Sofia (n. 1911) - ca să nu mai vorbim de Enver Hoxha

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ani; devenise arhiepiscopul Cracoviei Înainte de a Împlini 40 de ani), dar deja un veteran al Conciliului Vatican II. Energic și charismatic, el urma să continue opera pontifilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, conducând Biserica Într-o eră nouă: un pastor, nu un birocrat curial. Catolicii conservatori, pe de altă parte, se consolau cu reputația lui Wojty³a de fermitate teologică neclintită și de absolutism politic și moral născut din experiența sa de preot și prelat sub comunism. Deși

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o vizită la Kosovo În semn de simpatie față de doleanțele sârbilor cu privire la „naționalismul” albanez, calculele lui nu erau diferite de ale altor lideri comuniști est-europeni din acea perioadă. Cum legitimitatea ideologică a comunismului și a partidului se evapora rapid În era Gorbaciov, o modalitate alternativă de a pune mâna pe putere era patriotismul. Dar, dacă În restul Europei de Est apelul la naționalism și invocarea aferentă a amintirilor naționale puteau stârni cel mult neliniștea străinilor, În Iugoslavia riscul era mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
piața Însemna privatizare. Vânzarea contra cronometru a proprietății publice În Europa de Est după 1989 nu are precedent În istorie. Cultul privatizării care luase avânt În Occident de la sfârșitul anilor ’70 (vezi capitolul XVI) a fost doar modelul pentru ieșirea haotică din era proprietății de stat În Est; În rest, cele două procese nu aveau prea multe În comun. Capitalismul, așa cum se dezvoltase el de-a lungul a patru secole În zona atlantică și În vestul Europei, era acompaniat de legi, instituții, reglementări

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
că va face publice numele tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus În anul 2001 eforturilor de a-l inculpa pe fostul președinte comunist Jaruzelski (În vârstă de 78 de ani la acea dată) pentru că ordonase În 1970 să

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de fapt irlandezi, mulți dintre corifeii gândirii sociale și politice de limbă engleză din secolul al XVIII-lea Încoace (David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
doilea război mondial era neschimbat. Divizarea accidentală a Europei, cu toate consecințele ei, ajunsese să pară un dat firesc. Apoi, deodată, totul s-a spulberat. Deceniile postbelice au căpătat retrospectiv o cu totul altă semnificație. Considerate cândva Începutul unei noi ere de polarizare ideologică permanentă, ele se revelau acum drept un amplu epilog la războiul civil european care Începuse În 1914: un interregn de 40 de ani Între Înfrângerea lui Adolf Hitler și rezolvarea finală a sechelelor războiului. Când lumea anilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1914-1945, după care ratele creșterii economice s-au stabilizat la un nivel comparabil, În mare, cu cel de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nu era o realizare neglijabilă, dar nici nu Însemna, cum crezuseră plini de speranță contemporanii, Începutul unei ere de prosperitate perpetuă. Mai mult, renașterea economică s-a produs nu În ciuda Războiului Rece, ci din cauza lui. Precum amenințarea otomană altădată, umbra imperiului sovietic a redus ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
destul de prestigioasă. Dar, deși o anumită „idee” de Europă (reiterată În varii convenții și tratate) ghidează Uniunea din care fac parte acum europenii, ea nu oferă decât o imagine parțială a vieții pe care o duc ei aici. Într-o eră a tranziției și reconfigurărilor demografice, europenii de astăzi sunt mai numeroși și mai eterogeni ca oricând. Orice descriere a situației lor de ansamblu la Începutul secolului XXI trebuie să constate În primul rând această varietate și să cartografieze contururile și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni a fost exacerbat de politici publice prost gândite, dar era și efectul previzibil al sfârșitului erei industriale. În acest sens, el era, ca să spunem așa, organic. În Germania, inegalități similare au apărut Însă ca o consecință directă, deși neintenționată, a unei decizii politice. Absorbția landurilor estice Într-o Germanie unificată costase Republica Federală Între 1991 și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
trăiască În Malmö (Suedia) și să lucreze În Copenhaga (Danemarca), să facă naveta de la Freiburg (Germania) la Strasbourg (Franța) sau chiar peste mare, de la Londra la Rotterdam; ori de la Bratislava (Slovacia) la Viena (Austria), refăcând astfel o conexiune banală În era habsburgică. Se Înfiripa o Europă realmente integrată. Din ce În ce mai mobili, europenii se cunoșteau unii pe alții mai bine decât oricând. Puteau să călătorească și să comunice pe picior de egalitate. Unii europeni rămâneau, evident, mai egali decât alții. La două secole

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
patrimoniale, reconstrucții, reconstituiri, renovări și memoriale. Desigur, „marea epocă a mitologiei istorice”, cum o numea Eric Hobsbawm În 1995, nu era fără precedent - Hobsbawm Însuși a scris cu măiestrie despre „inventarea tradiției” În Europa secolului al XIX-lea, În zorii erei națiunilor: genul de ersatz cultural la care se referea Edwin Muir când spunea (În Scotland 1941, vorbind despre Burns și Scott) „barzi falși pentru o națiune falsă”. Dar reimaginarea creativă a trecutului național În Franța și Marea Britanie la sfârșitul secolului

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
această anxietate. Însă, odată cu prosperitatea economică, pacea socială și stabilitatea internațională, această nevoie s-a evaporat treptat. În locul ei s-a instalat suspiciunea față de intruziunile autorităților publice: oamenii Își doreau acum autonomie individuală și libertatea inițiativei private. Mai mult, În era superputerilor, destinul Europei era aparent În mâinile altora. Statele-națiuni au Început, prin urmare, să pară de prisos. Însă din 1990 (și a fortiori din 2001), statele au redevenit importante. Statul modern timpuriu avea două funcții, strâns legate: să perceapă taxe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Italia 381-383; În blocul sovietic 389-413; muzica pop 366; partide politice franceze 377; politici 367-368; realizări practice 411-412; revoluția intelectualilor 376; revoluția sexuală 366; revoluția Teoriei 368-370, 442-443; sfârșitul iluziilor 439; Uniunea Sovietică 389-392; viziunea lumii 365 generația ’70; ca eră post439; cinismul 442-443; crize economice 417-426; cultura 439-440; cultura pop 442-443; legătura dintre represiunea socială și cea sexuală 440; provocări sociale 426-439; punk rock 442-443; terorism - vezi terorism genocid - vezi Holocaust Genscher, Hans-Dietrich 608, 656 Georgia; declararea independenței 600; mișcarea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
efectul războaielor croat și bosniac 624; epurarea etnică a sârbilor 619; epurarea etnică realizată de sârbi 616-618; Miloševiæ, președinte al 612-622; privatizarea 628; văzută ca outsider 688 Sereni, Emilio 197 Serge, Victor 514 Serres, Michel 694 Seydoux, Jacques 270 sfârșitul erei ideologiilor 356 Sharett, Moshe 252 Shtern, Lina 177 Siegfried, André 328 Șik, Ota 394, 402, 404 Silone, Ignazio 189, 198, 207-208, 210-212, 515 Silva, Aníbal Cavaço 473 simbolurile contra-culturii 367 Șimečka, Milan 393 Simone, André 202 sindicate 308-310; britanice 333

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481

alegerea Israelului. Mutarea simbolică a viței de vie de pe pământul faraonilor în Pământul Făgăduinței era, într-adevăr, percepută de evrei ca prefigurarea Împărăției lui Dumnezeu care, după cum spune Evanghelia după Matei (20:1) este "asemenea viței de vie". La începuturile erei creștine, speranța mesianică a iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1

by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
mai ales, falernul au rezistat invaziei vinurilor galice. Dar vița de vie a împiedicat din ce în ce mai mult dezvoltarea grâului, pâinea devenind în scurt timp rară. A urmat o criză economică gravă, care a zdruncinat Imperiul Roman începând cu deceniul 9 al erei noastre. În Viața celor doisprezece cezari, împărați romani, istoricul Suetonius scrie că în anul 92 împăratul Domițian "văzând că o mare abundență a vinului coincidea cu o lipsă a grâului a tras concluzia că viile erau îngrijite în dauna lanurilor

by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
lui Dionisos". Pe scurt, putem vedea istoria prin intermediul unei sticle de vin. I. O băutură istorică De la împărații romani la împărații carolingieni, de la capețieni la burboni, monarhii au protejat întotdeauna vinul cultivând diferite podgorii. Sub conducerea împăratului Probus, la începutul erei creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui oraș să comercializeze vinurile în tot imperiul

by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765

vetre. (Părinții) (Blaga, 2010 : 350) Leș parents s'étendent doucement sous leș pierres, cependant qu'en lumière nous attendons, cependant qu'au bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
cependant qu'en lumière nous attendons, cependant qu'au bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous toutes leș sphères Ne cesse de germer. Par toutes leș ères Délices et

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous toutes leș sphères Ne cesse de germer. Par toutes leș ères Délices et lys, rêve *cannibal. Sous toutes leș sphères Extase de sèves, vertical. (Par toutes leș ères

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497) La répétition de la consonne [s] du roumain suggère le sifflement du vent dans leș branches des sapins. Le jeu phonique est récupéré partiellement par la traduction littérale. Îndreptățire cât vârtejurilor, vântului. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Je cherche à justifier leș tourbillons des airs. (Par toutes leș ères) (Miclău, 1978 : 533) Je comprends leș raisons/ Des tourbillons qui errent. (Par toutes leș ères) (Romanescu, 1998 : 88) Leș traducteurs compensent la perte de l

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
apparemment non-poétique, fait pârtie du code poétique de Blaga. Ce nom est traduit soit par " cailloux ", soit par " gravier " : " negru prundiș " " cailloux noirs " (Sat natal/Village natal) (Miclău, 1978 : 367) ; " ce prund fierbinte, turmentat " " quel gravier brûlant, agité " (Prin toate erele/Par toutes leș ères) (Miclău, 1978 : 533) ; " prund de suflet " " le gravier de l'âme " (Poveri/Lourdes charges) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 243). Leș races Leș collectivités humaines șont désignées dans la poésie de Blaga par le terme " seminție ", traduit en français

[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]