6,318 matches
-
fost cea mai mare, cu cenușă vulcanică care a acoperit regiunea Kyūshū și chiar s-a extins până la Prefectura Yamaguchi. Muntele Taka, Muntele Naka, Muntele Eboshi și Muntele Kishima sunt conuri care s-au format în urma celei de a patra erupții. Muntele Naka rămâne activ astăzi. Se presupune că Muntele Neko este mai vechi decât erupția a patra a calderei imense. Depozitele piroclastice (tuf sudat) de la Aso au fost utilizate pentru construirea podului din regiune. Există aproximativ 320 de poduri arcuite
Muntele Aso () [Corola-website/Science/321843_a_323172]
-
a extins până la Prefectura Yamaguchi. Muntele Taka, Muntele Naka, Muntele Eboshi și Muntele Kishima sunt conuri care s-au format în urma celei de a patra erupții. Muntele Naka rămâne activ astăzi. Se presupune că Muntele Neko este mai vechi decât erupția a patra a calderei imense. Depozitele piroclastice (tuf sudat) de la Aso au fost utilizate pentru construirea podului din regiune. Există aproximativ 320 de poduri arcuite din piatră în Prefectura Kumamoto, inclusiv podurile Tsujun-kyo și Reidai-kyo care sunt poduri peste Râul
Muntele Aso () [Corola-website/Science/321843_a_323172]
-
este un subset al celei din India. Populațiile fondatoare sunt esențiale pentru studiul biogeografiei și ecologiei insulare. Cu toate că o "„tabula rasa”" naturală nu este ușor de identificat, o serie de studii clasice privind efectele populațiilor fondatoare au fost realizate în urma erupției catastrofale a vulcanului Krakatau în 1883, erupție ce a eliminat toate urmele de viață de pe ceea ce mai rămăsese din insulă. Un alt studiu îl constituie urmărirea biocolonizării insulei Surtsey din Islanda, o nouă insulă vulcanică care a apărut în lagul
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
Populațiile fondatoare sunt esențiale pentru studiul biogeografiei și ecologiei insulare. Cu toate că o "„tabula rasa”" naturală nu este ușor de identificat, o serie de studii clasice privind efectele populațiilor fondatoare au fost realizate în urma erupției catastrofale a vulcanului Krakatau în 1883, erupție ce a eliminat toate urmele de viață de pe ceea ce mai rămăsese din insulă. Un alt studiu îl constituie urmărirea biocolonizării insulei Surtsey din Islanda, o nouă insulă vulcanică care a apărut în lagul oceanului între 1963 și 1967. Un eveniment
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
viață de pe ceea ce mai rămăsese din insulă. Un alt studiu îl constituie urmărirea biocolonizării insulei Surtsey din Islanda, o nouă insulă vulcanică care a apărut în lagul oceanului între 1963 și 1967. Un eveniment cu mult mai vechi îl reprezintă erupția vulcanului Toba din Sumatra acum aproximativ 73.000 de ani în urmă. Erupția, ce a acoperit unele regiuni din India cu 3-6 metri de cenușă, a acoperit foarte probabil și insulele Nicobar și Andaman, situate mult mai aproape de conul de
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
biocolonizării insulei Surtsey din Islanda, o nouă insulă vulcanică care a apărut în lagul oceanului între 1963 și 1967. Un eveniment cu mult mai vechi îl reprezintă erupția vulcanului Toba din Sumatra acum aproximativ 73.000 de ani în urmă. Erupția, ce a acoperit unele regiuni din India cu 3-6 metri de cenușă, a acoperit foarte probabil și insulele Nicobar și Andaman, situate mult mai aproape de conul de emisie a cenușii, straturile de cenușă sufocând viața și practic repornind biodiversitea insulelor
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
fost observat ca fiind continuu activ din anul 1972. El este locul unde se află un observator vulcanic condus de Institutul de Minerit și Tehnologie din New Mexico. Muntele Erebus a fost descoperit pe 27 ianuarie 1841 (atunci era în erupție) de către exploratorul polar James Clark Ross, care l-a numit Muntele Erebus după navele sale, "Erebus" și "Terror" (care au fost, de asemenea, utilizate de către John Franklin în dezastroasa sa expediție arctică). "Erebus" primordial a fost un zeu grec al
Muntele Erebus () [Corola-website/Science/321892_a_323221]
-
șaptesprezece ore. Muntele Erebus este în prezent cel mai activ vulcan din Antarctida. Vârful său conține un lac persistent de lavă "phonolitică", unul dintre cele cinci lacuri de lavă de lungă durată de pe Pământ. Activitatea eruptivă caracteristică este formată din erupții "stromboliane" din lacul cu lavă sau de la una din gurile vulcanice subsidiare, toate situate în craterul vulcanului interior. Vulcanul este remarcabil din punct de vedere științific. Activitatea sa eruptivă de nivel relativ scăzut și neobișnuit de persistentă permite studiul pe
Muntele Erebus () [Corola-website/Science/321892_a_323221]
-
Tambora este un sat pierdut și o cultură pierdută pe insula Sumbawa, din Indonezia. El a fost îngropat de cenușă și curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora. Satul a avut aproximativ 10.000 de locuitori. Oamenii de știință care au dezgropat situl au descoperit îngropate în cenușă vase de ceramică, vase de bronz, sticle de sticlă, case și săteni, într-o manieră
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
Universitatea din Carolina de Nord la Wilmington, și Direcția Indoneziană de Vulcanologie, condusă de Haraldur Sigurdsson, a început o săpătură arheologică în Tambora. Peste șase săptămâni, echipa a dezgropat prima dovadă a unei culturi pierdute care a fost ștearsă de erupția vulcanului Tambora. Situl este situat la aproximativ 25 km vest de calderă, adânc în junglă, la 5 km de țărm. Echipa a trebuit să sape printr-un depozit de 3 m grosime de cenușă vulcanică și piatră ponce. Echipa a
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
producerea colorantului roșu, și lemnul de santal utilizat pentru tămâie și medicamente. Zona a fost considerată a fi extrem de productivă din punct de vedere agricol. Descoperirile arheologice sugerează că a existat o cultură pe Sumbawa, care a fost distrusă de erupția din 1815. Titlul de „Regatul Pierdut al Tamborei” a fost inventat de mass-media. Cu această descoperire, Sigurdsson a planificat să se întoarcă la Tambora în 2007, pentru a căuta restul de sate, și, în speranța că va găsi un palat
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
000 de ani in urma, se extinde spre est în Argentina, înconjurând stratovulcanul Cerro Rosado la 17 km est și se termină în depozitul de sare Salar del Llullaillaco. Acest depozit nu a fost încă bine studiat. Există rapoarte de erupții în 1854, 1868 și 1877. Aceste erupții probabil au format cele mai noi curgeri de lavă din zonă, care sunt ușor de recunoscut din cauza aspectului lor foarte închis.
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
spre est în Argentina, înconjurând stratovulcanul Cerro Rosado la 17 km est și se termină în depozitul de sare Salar del Llullaillaco. Acest depozit nu a fost încă bine studiat. Există rapoarte de erupții în 1854, 1868 și 1877. Aceste erupții probabil au format cele mai noi curgeri de lavă din zonă, care sunt ușor de recunoscut din cauza aspectului lor foarte închis.
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
Chimborazo este un vulcan inactiv de tip stratovulcan și este cel mai înalt vârf din Ecuador. Ultima sa erupție se crede că a avut loc un moment dat în primul mileniu din era noastră. Vârful său este în general considerat ca fiind locul cel mai îndepărtat de pe suprafața Pământului față de centrul Pământului, el se află la o distanță de
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
Este unul dintre cei mai activi vulcani din Japonia, din insula sudica Kyushu, are altitudinea de 1117 m și este un stratovulcan. Este un vulcan activ din puncte de vedere eruptiv, ultima sa erupție fiind în 15 octombrie 2011 și încă continuă. Sakura-jima este un con formant în caldeira Aira, aceasta caldeira s-a format acum circa 22.000 de ani când a erupt Ito si are un diametru de 20 km, construcția acestui
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
are un diametru de 20 km, construcția acestui vulcan a început acum circa 13.000 pe marginea de sud a caldeirei la 8 km de centrul acesteia și a construit o insula care s-a alipit de peninsula Osumi la erupția din 1914. Vulcanul in sine are trei vârfuri: Kitadake (de Nord) , Minamidake (de Sud) si Nakadake (Central), prin urmare nu are o forma perfecta precum Fuji, iar pantele sale abrupte sunt greu accesibile. Activitatea sa vulcanica este de tip plinian
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
are trei vârfuri: Kitadake (de Nord) , Minamidake (de Sud) si Nakadake (Central), prin urmare nu are o forma perfecta precum Fuji, iar pantele sale abrupte sunt greu accesibile. Activitatea sa vulcanica este de tip plinian și strombolian. Primul tip de erupție este mult mai distructiva producând cele mai mari eruptei și cu cele mai multe pagube, memorabile fiind cele din anii 1471-1476, 1779-1782 și 1914. Fiecare dintre aceste erupții a dus la cantitati mari de lava andezitică care a modificat coasta acestui vulcan
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
greu accesibile. Activitatea sa vulcanica este de tip plinian și strombolian. Primul tip de erupție este mult mai distructiva producând cele mai mari eruptei și cu cele mai multe pagube, memorabile fiind cele din anii 1471-1476, 1779-1782 și 1914. Fiecare dintre aceste erupții a dus la cantitati mari de lava andezitică care a modificat coasta acestui vulcan. Erupțiile andezitice rezultă din amestecarea a doua surse de magmă într-o cameră din SV a caldeirei la o adâncime de 5,6 km. Sursa de
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
este mult mai distructiva producând cele mai mari eruptei și cu cele mai multe pagube, memorabile fiind cele din anii 1471-1476, 1779-1782 și 1914. Fiecare dintre aceste erupții a dus la cantitati mari de lava andezitică care a modificat coasta acestui vulcan. Erupțiile andezitice rezultă din amestecarea a doua surse de magmă într-o cameră din SV a caldeirei la o adâncime de 5,6 km. Sursa de curent dacitic este considerată a sta în centrul caldeirei, în timp ce sursa bazaltice se află mult
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
de curent dacitic este considerată a sta în centrul caldeirei, în timp ce sursa bazaltice se află mult mai profund. Asta poate fi dedusă din faptul că se reduce progresiv nivelul silicaților și lava de 66% la Bunmei la 59% la Showa. Erupția din 1779 a fost precedată de cutremure violente și apoi o erupție violentă a început pe conul din partea de sud apoi a început și pe un orificiu din partea de nord a vulcanului. Erupțiile violente au continuat timp de o zi
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
bazaltice se află mult mai profund. Asta poate fi dedusă din faptul că se reduce progresiv nivelul silicaților și lava de 66% la Bunmei la 59% la Showa. Erupția din 1779 a fost precedată de cutremure violente și apoi o erupție violentă a început pe conul din partea de sud apoi a început și pe un orificiu din partea de nord a vulcanului. Erupțiile violente au continuat timp de o zi cu scurgeri masive de lava care au ajuns până în mare. După această
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
66% la Bunmei la 59% la Showa. Erupția din 1779 a fost precedată de cutremure violente și apoi o erupție violentă a început pe conul din partea de sud apoi a început și pe un orificiu din partea de nord a vulcanului. Erupțiile violente au continuat timp de o zi cu scurgeri masive de lava care au ajuns până în mare. După această erupție au mai avut loc altele 10, una dintre ele provocând și un tsunami. Dar una dintre cele mai devastatoare erupții
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
violentă a început pe conul din partea de sud apoi a început și pe un orificiu din partea de nord a vulcanului. Erupțiile violente au continuat timp de o zi cu scurgeri masive de lava care au ajuns până în mare. După această erupție au mai avut loc altele 10, una dintre ele provocând și un tsunami. Dar una dintre cele mai devastatoare erupții, de când sunt monitorizate aceste, a fost cea din 1914. Cutremurele de pământ au început pe 10 ianuarie 1914, iar frecvența
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
Erupțiile violente au continuat timp de o zi cu scurgeri masive de lava care au ajuns până în mare. După această erupție au mai avut loc altele 10, una dintre ele provocând și un tsunami. Dar una dintre cele mai devastatoare erupții, de când sunt monitorizate aceste, a fost cea din 1914. Cutremurele de pământ au început pe 10 ianuarie 1914, iar frecvența lor și puterea lor a crescut în următoarele zile. Aceste cutremure au fost luate ca un fel de avertisment și
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
de 11 ianuarie, folosindu-se toate bărcile care puteau fi utilizate. Pe data de 12 ianuarie vulcanul a început să emită gaze vulcanice, iar după câteva ore va erupe mai întâi pe flancul vestic apoi pe cel estic, coloana de erupție s-a ridicat in atmosfera la 10 km, au fost semnalate căderi de material piroclastic, iar pe distanta de 20 km în orice direcție s-a depus un strat de cenușa de 1 m grosime. Datorită cutremurelor de mare amploare
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]