7,156 matches
-
Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma (Pal. lat. 50). Coperțile 1 și 4, lucrate în plăcuțe de fildeș, se află la
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament) Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma (Pal. lat. 50). Coperțile 1 și 4, lucrate în plăcuțe de fildeș, se află la Londra și Roma. Așadar acest manuscris, de o valoare științifică
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
Galați care dispunea de servicii medicale în localitate . Existau și societăți cultural-sportive (o filială a Ligii Culturale, 2 biblioteci publice, o societate muzicală și 3 societăți sportive), biserici (3 biserici ortodoxe, una lipovenească, una baptistă și una a creștinilor după Evanghelie) sau instituții de binefacere (un azil de bătrâni). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
societăți cultural-sportive (2 biblioteci publice, o societate muzicală, un cinematograf și 3 societăți sportive), religioase (reședința Episcopiei Cetății Albe și a Ismailului, un protopopiat ortodox, 2 mănăstiri ortodoxe, 3 biserici ortodoxe, una lipovenească, una baptistă și una a creștinilor după Evanghelie) sau instituții de binefacere (Oficiul I.O.V., o filială a Societății "Crucea Roșie", o filială a Societății Ortodoxe a femeilor române, un azil de bătrâni și o societate pentru ajutorarea săracilor). La 22 iunie 1922, Sfântul Sinod al Bisericii
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
reforme pentru îmbunătățirea sorții celor asupriți. În această perioadă scrie romanul "„Învierea”" și dramele "„Puterea întunericului”" și "„Cadavrul viu”". Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: “Critica Teologiei Dogmatice” (1880), “Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), “În Ce Constă Credința Mea” (1884) și “Împărăția Lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (1893); din cauza cenzurii, nici una nu va putea să fie publicată în Rusia vremii lui Ideile scriitorului derivau din experiența sa de viață, dar și din cercetarea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
la moșii și la viața mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obține grațierea, îi cere, spre a-și ispăși greșeala față de ea, să se căsătorească cu el. Ea refuză, iar Nehliudov rămâne să mediteze asupra adevărurilor Evangheliei. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Astfel, scriitorul a primit cu furie știrea cu privire la excomunicarea sa din sânul Bisericii în februarie 1901. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre operele sale numărându-se "„Confesiunile”", "„Critica teologiei dogmatice”", "„Scurtă expunere a Evangheliei”" și "„În ce constă credința mea”", lucrări unde autorul își prezintă propriile interpretări religioase. În această perioadă a publicat și "„Cu ce trăiesc oamenii”", o serie de povești populare, incluzând "„Ivan cel prost”". În 1882, în urma participării la recensământul din
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
și milostenia Domnului la slujba de duminică, pentru ca în restul săptămânii să accepte crima. Astfel, Tolstoi a întreprins propriile cercetări, și a descoperit Scripturile, fără să creadă însă în învierea lui Iisus, în Sfânta Treime sau în profeții. Din întreaga Evanghelie, singurul lucru pe care l-a găsit demn de reținut a fost "Predica de pe Munte", și porunca lui Iisus Hristos de a ne împotrivi răului. În urma cercetărilor, în 1879, Tolstoi a scris o serie de lucrări unde își concentrează eforturile
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
lucru e imposibil. De aceea pentru demoni nu mai există șansă de mântuire, și de aceea ei sunt invidioși pe oameni. Anselm a trăit în perioada schismei celei mari, pentru care problema principală a fost filioque. Bizantinii păstrau formula din "Evanghelia după Ioan, 15:26", potrivit căreia Duhul Sfânt «de la Tatăl purcede». O parte din latini au adoptat formula: «de la Tatăl și de la Fiul purcede». Anselm încearcă să le împace pe cele două, pledând totuși pentru prima, dar considerând că a
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
într-o zi de tâlhari. Unul dintre hoți l-a întrebat dacă îi este teamă. Martin i-a răspuns că n-a avut niciodată atâta curaj ca atunci și că-i compătimește pe hoți. El a început să le explice Evanghelia. Hoții l-au lăsat să plece, iar unul dintre ei chiar i-a cerut lui Martin să se roage pentru el. Pe atunci, creștinătatea era sfâșiată de niște curente de gândire care se confruntau violent inclusiv la nivel fizic; arienii
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
sărăcia, pocăința și rugăciunea. Călugării trebuie să se îmbrace în haine aspre, după modelul Sf. Ioan Botezătorul care purta haine din păr de cămilă. Ei copiază manuscrise, pescuiesc din Loara; viața lor este foarte apropiată de ceea ce putem citi în Evanghelii despre viața primilor apostoli: călugări ermiți adăpostindu-se, troglodiți, în peșteri săpate în malurile abrupte ale Loarei. Mănăstirea Marmoutier este construită în pădure; Martin trăiește într-o colibă de lemn în care respinge ˝aparițiile diavolești și vorbește cu îngerii și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
nimeni altul realitățile cotidiene; utilizează parabole simple așa cum proceda însuși Hristos pentru a se face înțeles mai ales de oamenii de rând: astfel despre o oaie tunsă el spune că aceasta nu face altceva decât să ducă la îndeplinire cuvântul evangheliei: din ceea ce ai, trebuie să dai și celuilalt. Martin înlocuiește sanctuarele păgâne cu biserici și schituri și, înțelegând extrem de bine omul de la sat și nevoile sale, el caută mijloacele de a-l converti, deși la vremea respectivă credința creștină era
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Tours. Acest fenomen uimitor va da naștere expresiei ˝Vara Sfântului Martin˝. Succesorul Sf. Martin este Brice, unul dintre discipolii săi. Deși minunile lui Martin de Tours erau deja cunoscute încă din timpul vieții sale, dincolo de frontierele diecezei, deși el predica Evanghelia prin sate și cu toate că Sulpiciu Sever îl consideră egal cu apostolii, el nu pare să-și fi organizat activitatea. La scurt timp după moarte, pe locul unde a fost înmormântat, a apărut un mic paraclis, care în anul 818 a
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Pe teritoriul Flandrei istorice (în principal în Westhoek, pe valea râului Dender și la Beveren), Sf. Martin este sărbătorit în seara zilei de 10 noiembrie (11 noiembrie înaintea celui de-al Doilea Război Mondial). Într-adevăr, potrivit legendei, în timp ce vestea evanghelia pe coastele flamande, Sf. Martin și-ar fi pierdut măgarul plecat la păscut altundeva, pe când el încerca să le propovăduiască păcătoșilor dintr-un mic sat, viitorul Dunkerque. La căderea nopții, copiii din sat plecând în căutarea măgarului, fiecare fiind înarmat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
a primit titlul de "Botezătorul" din pricină că boteza lumea. Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului și presupunea o mărturisire a păcatelor și o pocăință interioară având ca scop iertarea păcatelor. Iisus s-a botezat de către Ioan, după cum mărturisesc evangheliile. Chiar și unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezați de către Ioan care i-a făcut atenți asupra "mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii". În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia după Ioan () atât Ioan
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
de către Ioan, după cum mărturisesc evangheliile. Chiar și unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezați de către Ioan care i-a făcut atenți asupra "mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii". În perioada următoare au botezat, după cum relatează Evanghelia după Ioan () atât Ioan, cât și o parte din ucenicii lui Iisus. În Faptele Apostolilor () ni se relatează că Pavel din Tars întâlnește în Efes pe ucenicii lui Ioan Botezătorul. După ce aceștia i-au relatat despre botezul săvârșit de ei
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
că Ioan a botezat cu un botez al pocăinței și că a arătat tuturora "să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos." Iar acei ucenici ai lui Ioan "s-au botezat în numele Domnului Iisus." Evanghelia Sfântului Matei se termină cu porunca de a propovădui și răspândi credința creștină în toată lumea. Încununarea acestei activități fiind botezul în numele Sfintei Treimi: Formula după care trebuie efectuat botezul apare doar în acest citat al Noului Testament. În pofida numeroaselor convertiri
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
pe Iisus Hristos și cei care au crezut s-au lăsat botezați. (FAp 8,12). Faptele Apostolilor ne relatează că marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei a fost întrebat despre despre înțelegerea corectă a scripturilor, iar după ce îi este propovăduită Evanghelia despre Iisus Hristos este botezat de către Filip. (Fa 8,27-39). În Epistola către Romani, Sfântul Pavel ne prezintă botezul ca fiind îngropare și înnoire a vieții. Botezul este în învățătura lui o retrăire a îngropării și învierii lui Hristos. În
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
o dovadă clară a ritualului inițial al botezului săvârșit prin scufundare. (Romani 6). Botezul este strâns legat de harul Sfântului Duh. Ioan Botezătorul l-a indicat pe Iisus Hristos ca fiind cel care botează cu Duhul Sfânt și cu foc: Evanghelia Sfântului Matei 3,11. Sfântul Apostol Petru a propovăduit primirea Sfântului Duh ca urmare a botezului. (FAp 2,38-39). Iar pogorârea Sfântului Duh peste Cornelius și a altor neiudei i-a convins pe pe creștinii proveniți dintre iudei că și
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
aceștia botezul este doar un simplu simbol al legământului pe care în încheie Dumnezeu cu omul și omul cu Dumnezeu. După înțelegerea lor, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor - în persoana lui Iisus Hristos cel răstignit și înviat - "Noul Legământ". Prin predicarea evangheliei este răspândită printre oameni această ofertă. Botezul este, în conformitate cu această teologie, un semn extern instituit de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări care s-au opus anabaptiștilor ca cea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
practica lor și dispoziția de a propovădui și boteza „în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” ( Matei 28). Aceste grupări argumentează cu practica creștinismului primar (de ex. Faptele Apostolilor 2, 36; 4, 12) și cu argumentul că în Evanghelia după Matei expresia „în numele” este folosită la singular. Spre deosebire de majoritatea creștinilor, Martorii lui Iehova botează în numele lui Iehova. Botezul este, în mod normal, săvârșit de un preot, în cazuri de urgență, el poate fi făcut în caz de urgență - în
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
de Alexandria și pe împăratul Teodosie, care convoacă un sinod care dispune depunerea lui Flavian. Acesta se adresează Papei Leon, care, într-o scrisoare rămasă celebră, Epistola dogmatica ad Flavianum, expune limpede și pe larg învățătura ortodoxă, adevărată, conformă Sfintei Evanghelii și sinoadelor anterioare. Împăratul convocă un nou sinod, la Calcedon - localitate pe malul Bosforului -, și 600 de episcopi, în frunte cu delegații papiei Leon, ascultă și aprobă scrisoarea dogmatică a Marelui Păstor; se afirmă solemn învățătura că în Hristos coexistă
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
49,19%), români (40,86%) și maghiari (2,04%). Pentru 7,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (49,14%), penticostali (31,51%) și creștini după evanghelie (6,56%). Pentru 8,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. "Augustin" este atestat documentar din anul 1606, dar dovezile arheologice împing existența localității cu mult timp în urmă (este vorba despre un document invocat de autorul maghiar Szabo
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
Botezătorul, și a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Conform tradiției creștine, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște despre Isus, principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: , Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]