6,379 matches
-
la țară, are o idee proprie, aceea a inconfortului rural, și o plastică personală: Când te duci pe drumul mare Trec, mișcând domol din coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. Dascălul de la școală întreabă pe copilul Ramses dacă nu se trage din Ramses al doilea și, văzîndu-l cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tari în minciuni și plăsmuiri iar demența voastră nu are limite. Chiar dacă spuneți că aceste falsuri sînt scrise într-o limbă necunoscută, totuși susțineți ,,că textele de acolo nu cuprind decît perioada Bure- bista - Decebal”. Huoo! Spuneți parcă pătrunși de fiorul morții, că dacă aceste tăblițe nu ar fi false asta ar însemna o revoluție în istoria limbii române. Gura păcătosului adevăr grăiește! Cît privește demența lui Densușianu, la noi hulitul a ajuns o meserie pentru liftele ce au în gușă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Ospiciu. Scrierea e ca de obicei liniștită, trăsăturile regulate. Le dau în vileag ca să se vază că Eminescu era poet chiar atunci când nu era Eminescu: Toamna pomii înfloresc Și se scutură toți pomii de flori, Iar inimile noastre Le prinde fiori. Veniți în lumină Copii drăgălași Și faceți cu mine-mpreună Sălaș. Valurile viforă Com tutte le forme. Pe cealaltă parte a acestei file e ,,Deșteaptă-te, Române.” Ne interesează, deocamdată, că poetul avea scris imnul „Deșteaptăte Române” în zilele când
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fost femeia asta pe capul lui Mihai și se vede că s-a pus să-l scoată la capete. El o crede și plânge. Mi-a adunat în casă niște nespălați, cunoștințe de ale ei, de m-au luat fiori de soarta bietului Mihai, el care are trebuință de o femeie statornică și cuminte ca să-l conducă, dar nu de o cochetă....” Aceasta este una dintre scrisorile cele mai cunoscute ale Heriettei. Menționăm că Eminescu o chema pe Veronica Micle
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din funcție Trebuie amintit, totuși, pentru (mica?) glorie a acestei lumi scriitoricești în bulversare, că Victor Eftimiu va rămâne președinte de onoare al S.S.R. și apoi al Uniunii Scriitorilor din România până la moarte (1972). Exista o onoare scriitoricească ce străbătea fiorii apropierii acesteia forțate de proletcultism, de direcțiile și canalele iminentei reviste „Flacăra” (seria 1948 1951), de ghețarii estului victorios. Când spune că în privința lui Eminescu lucrurile sunt discutabile (subliniat în text), blândul Perpessicius își face iluzii că asemenea lucruri mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și ea trăiește în fiecare om, de la primul om. Dacă am cântat moartea în cântecele noastre, ne-am axat pe linia creștină. Pentru noi nu există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.” Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman S-a mai adăugat și țărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia. Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fața țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri, sfărâmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
folclorică, o „poezie necesară, simplă, în formele miniaturii, crochiului, sonetului și rugii, cuvintele sunând tare, patetic, agitatoric chiar, sau stingându-se în murmure susurate și în frăgezimi de otavă” (Mihai Cimpoi). Permanenta afirmare a apartenenței naționale, patosul atitudinii sociale nutresc fiorul liric. Motive constante sunt înstrăinarea, casa părintească, mama rămasă mereu în așteptarea fiului. De asemenea, apar frecvent imaginile prietenilor de drum sau ale „marilor dascăli”: creatorul baladei Miorița, Aron Pumnul, Mihai Eminescu. În poezia anilor din urmă T. pare să
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
de la volumul de debut, critica descoperă în versurile lui T. un autor având cultura imaginii intelectuale, pasionat al extazului și al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni, titlurile concentrează discursul și au menirea de a stimula fiorul întâlnirii cu o imaginație ținută totuși sub controlul numeroaselor simboluri livrești, pe care poetul le evocă învăluindu-le în nostalgia unor timpuri imemoriale. Scrise pe gustul și după moda anilor ’70 din secolul al XX-lea, când poezia se elibera
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
și, mai rău, în scorneală. În fond, T.-R. trăiește complexele unui narator cu o modestă înzestrare literară. El caută să suplinească o atare insuficiență printr-o aglomerare de peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de fiori (contactul cu „antropofagii”, strania istorie a „omului-maimuță” ș.a.). O partidă de vânătoare devine, în această umflată viziune, o orgie cinegetică, un măcel, un masacru soldat cu „hecatombe” de jivine și de zburătoare doborâte. În peisajul „sălbatec”, „misterios”, în savana fierbinte
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
alt semn... Privind în jur, m-a impresionat figura lui Nicu Nicolescu: plîngea fără reținere, ca un fiu. Sta într-o atitudine smerită, palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aplicare justă a criteriului estetic. La noi, o asemenea disociere e rareori posibilă. *Ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lena și Gică îl scot „țap ispășitor” pentru îmbolnăvirea ei. N-am să-i fac nimănui hatîrul de a-l dușmăni. Dat fiind prestigiul „modelului chinez” la noi, următoarea afirmație a lui Hu Yaobang ar trebui, dacă nu să dea fiori, barem să ne pună pe gînduri. Primul secretar al Partidului Comunist Chinez a spus că scriitorii care răspîndesc „otrava burgheză” trebuie mai întîi criticați, apoi izolați, iar în cele din urmă disciplinați. Cea de-a doua măsură, izolarea, înseamnă, desigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Voluptatea, „nebunia”, „abandonul total” cu care „omul modern” se aruncă în petrecerea lui țin de o anume modă și maschează, conștient sau inconștient, o frică obscură față de un viitor parcă din ce în ce mai plin de riscuri. Cine nu simte în asemenea momente fiori de neliniște și mușcăturile îndoielii e, fără vorbă, ori beat ori imbecil. Cum să atenuez această stare anxioasă? încerc să întîmpin Anul Nou cu mînecile suflecate a treabă: e singura atitudine care-mi dă un sentiment confortabil de continuitate. *Prima
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încheie scriitorul francez - ce face un pic de absență din amorul cel mai banal. Ce colorant!” *Costică mi-a zis: „Mă întreb nu o dată cu ce să-mi umplu mai bine restul de viață care mi-a rămas”. M-au trecut fiori: el e doar cu un an și o lună mai mare decît mine. Vrînd-nevrînd, vorbele sale mă obligă să mă gîndesc la propriul meu „rest”. În privința materialului cu care s-ar cuveni să-l „umplem” nu există diferențe de păreri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Domnule Norman Manea, Abea am expediat scrisoarea când am aflat În nr. 1 al Luceafărului pasionantul Dumneavoastră Interviu 1. Decantarea la care ați supus materia scrisului și tensiunea care trece de la Începutul până la sfârșitul paginii m-au entuziasmat, la fel fiorul sublim și amar (dar cât de salubru!) al finalului. Se face mult caz de literatura de actualitate, se cere o astfel de literatură cu insistența cu care se cerea și acum douăzeci și cinci și acum cincisprezece ani, uitându-se cu desăvârșire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și original sculptată. Roman al generației, ca și Captivi, implicit, Într-o măsură, Înrudit cu romanul englez de colegiu, meditație asupra efortului liber și al celui obligat să se miște În perimetrul omorâtor al meschinei parveniri, deschidere spre un neașteptat fior istoric, În sensul În care În romancier se poate trezi un Tacit (fără să facă ce se cheamă „roman istoric”!). În această ultimă direcție, victoria Dumneavoastră, În Atrium, este categorică și cred că nu va fi fără urmări asupra cititorilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu atenție pagina 95. Poet este cel care vede adevărul, până acolo unde el se densifică până la inefabil, esențele. Ce este un prozator care nu este poet? Primele porți, carte de poezie, este În același timp și cartea unui intens fior epic. Trăirea unui spațiu În devenire, a unui timp care se face, Înaintează, primește În acest proces alte culori, reverberații ale devenirii naratorului, iată senzația pe care o are cititorul. Sunt infinit bucuros, ca cititor și ca prieten, pentru apariția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aproape că o Înghițea.” Nu Întâmplător, adversarul temut al Profetului Clovn este tocmai Adela, Însărcinată cu ordinea domestică. „Măturatul camerei era pentru el o importantă ceremonie, la care nu uita niciodată să asiste, urmărind cu un amestec de teamă și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului și a Legiunii. Această trăire s-a înfipt ca niște fiori reci în ucigașii de toate categoriile. Ei au crezut că amintirea lui va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare au căutat să-i distrugă trupul și să-l facă pentru totdeauna ascuns oamenilor. în vederea acestui plan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]