7,151 matches
-
de atunci unul dintre prietenii săi, îi va născoci numele literar. În 1897 pleacă la București, având drept bagaj, așa cum mărturisea mai târziu, un caiet cu versuri. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și începe să publice versuri prin reviste și gazete,semnându-le mai întâi I. Ivaciuc sau I.V. Ivaciuc. De prin 1903 se alătură un timp grupului de tineri care colaborau la „Sămănătorul”, unde îi apar mai multe poezii, modeste sub toate aspectele. Primele schițe și povestiri i le tipărește
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Glasul Sucevei”, „publicație de propagandă culturală și cetățenească”. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Scriitorilor Români. În personajul Pitarcă, din romanul Mângâierile panterei de Mihail Sorbul, D. poate fi recunoscut cu întregul său cortegiu de ciudățenii. Revistele și gazetele la care a colaborat sau care l-au republicat sunt numeroase. Proza lui, schițe, povestiri, nuvele, fragmente memorialistice închinate copilăriei, dar și versuri sau o serie de articole politice, datând din preajma intrării noastre în primul război mondial, au apărut în
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
versuri sau o serie de articole politice, datând din preajma intrării noastre în primul război mondial, au apărut în „Telegraful român”, „Arta” (Iași; semnează I. Ivaciuc), „Ramuri”, „Convorbiri critice”, „Opinia” (Iași), „Deșteptarea” (Brașov), „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Sibiu), „Dobrogea jună”, „Universul literar”, „Gazeta poporului” (Suceava), „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Glasul Bucovinei”, precum și în multe altele. Și-a strâns, începând cu volumul La han La trei ulcele (1908), scrierile în proză, încercări de resuscitare a atmosferei pe de o parte rurală, pe de
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Emil Costinescu, Barbu Delavrancea, C. Dimitrescu-Iași, Petre Grădișteanu, G. Dem. Teodorescu, V.A. Urechia, Andrei Vizanti, N. Xenopol, reprezintă o orientare specifică, aproape o disidență. Acesta este, de altfel, motivul pentru care „aurelianiștii” editează D. la concurență cu „Voința națională”, gazeta liberală oficioasă. Noul periodic va avea o structură modernă, variată, rubricile politice fiind într-un echilibru judicios cu acelea culturale și literare. Dintre redactori, alături de câțiva ziariști profesioniști (Vasile Cristopol, Nicolae Barzon), fac parte mai mulți scriitori tineri (Dimitrie Nanu
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
scutite de unele exagerări, de unele interpretări subiective, este C. Dimitrescu-Iași, care le semnează cu pseudonimul Faust. Spre sfârșitul anului 1897, la D. va colabora și I.L. Caragiale. Această colaborare are două explicații. Prima este aceea că unul dintre conducătorii gazetei este prietenul său C. Dimitrescu-Iași. Apoi, retrăgându-se la sfârșitul lunii septembrie din redacția cotidianului „Epoca” (așa cum anunță și D. în 8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
are două explicații. Prima este aceea că unul dintre conducătorii gazetei este prietenul său C. Dimitrescu-Iași. Apoi, retrăgându-se la sfârșitul lunii septembrie din redacția cotidianului „Epoca” (așa cum anunță și D. în 8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru un scurt răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din provincie, se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
aceea că unul dintre conducătorii gazetei este prietenul său C. Dimitrescu-Iași. Apoi, retrăgându-se la sfârșitul lunii septembrie din redacția cotidianului „Epoca” (așa cum anunță și D. în 8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru un scurt răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din provincie, se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul de foi ce va trebui
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
și producător delegat la Studioul Cinematografic București și la Casa de Filme 1 (1970-1987). După stabilirea în Israel, în 1988, este bibliotecar la Tel Aviv și redactor la ziarele de limba română „Viața noastră” și „Ultima oră”. D. debutează în „Gazeta literară” cu schița Un sentiment, în 1964, iar în volum, în 1967, cu Povestiri din provincie, culegere de schițe și nuvele axate pe reconstituirea, din trăiri mai mult decât din evenimente, a lumii copilăriei, tentativă susținută de capacitatea autorului de
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul de joi”, „Adevărul literar și artistic”, „Analele Academiei Române”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Arhivele Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri literare”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta săteanului”, „Graiul nostru”, „Izvorașul”, „Însemnări literare”, „Junimea literară”, „Literatură și artă română”, „Lumea”, „Lupta literară”, „Noua revistă română”, „Opinia”, „Pagini literare”, „Păstorul Tutovei”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista idealistă”, „Revista literară”, „Românul”, „Steaua Dunării”, „Viața românească” ș.a. I s-a acordat
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
din grecește o lucrare a lui Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală (1827). Fondează, la București, Societatea Literară (1827), unde împreună cu Heliade a inițiat multe din înfăptuirile culturale din epocă (învățământ, presă, teatru). A sprijinit și a subvenționat apariția primei gazete în limba română, „Fama Lipschii pentru Dația” (1827), a impulsionat efortul lui Heliade și a obținut autorizația pentru „Curierul românesc” (1829), cea dintâi publicație periodică românească apărută în țară. O Adunare de tractaturile ce s-au urmat între prea puternica
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Editura Militară din București este redactor-șef între 1956 și 1981, urmând concomitent și o carieră de ofițer (ajunge la gradul de colonel), calitate în care inițiază și conduce Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea să
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice”. A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele (1925), La poarta din urmă (1934), Săracă țară bogată
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu” la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară” și „Luceafărul”, lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului”, dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. G. urmează o
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
Evenimentul”), aduce clarificări ale obscurului interval 1904-1908 (atenția cu care „Dimineața” lui C. Mille urmărește noile creații ale scriitorului), (re)discută legende precum „lenea” lui Caragiale ș.a.m.d. Comentariul dens, exact, echilibrat este decupat de citate bogate din aceste gazete, cele mai importante fiind, desigur, cele extrase din scrisorile lui Caragiale, nu puține, neincluse încă în edițiile existente (ca și traducerea studiului lui E. Rod despre Giosuè Carducci, din „Constituționalul”, și pe care G. o atribuie scriitorului). Contribuțiile la Dicționar
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Voința națională”, „Universul literar”, „Revista literară”), lucrează în redacția altora („Amicul familiei”, „Amicul științei”, „Dâmbovița”, „Pressa”, „Curierul Bucureștilor”, „Timpul”, „Resboiul”). Jurnalist mânat de ambiții, editează el însuși o serie de gazete:„Albina Pindului” (1868-1871, 1875-1876), „Liceul român” (1870), „Steaua Daciei” (1871), „Tribuna” (1873), „Bucegiu” (1879), „Noua bibliotecă populară” (1889-1891). Scoate în 1884 mai multe foi, toate efemere („Ciocoiul”, „Ciomagul”, „Conservatorul”, „Grivița”, „Ișlicarul”, „Opincarul”, „Opiniunea țărei”, „Stindardul”, „Topuzul” și „Toroipanul”), iar în
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
poezii), Symposion (eseuri) și Recea (roman). În perioada următoare, informațiile asupra lui C. sunt puține și contradictorii. În 1941 era student la Academia de Înalte Studii Comerciale, și în plin război, timp de un an (1943) este redactor responsabil al gazetei „Gând și slovă oltenească”. Mai colaborează la „Gândirea”, „Ramuri” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obscure rămân și circumstanțele în care și-a sfârșit, în chip voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
România”, „Revista noastră” și „Viața literară”. Cu proză, versuri, articole, C. - care semnează Florian Cristescu de prin 1904 - va mai colabora la „Prezentul”, „Viața literară și artistică”, „Șezătoarea săteanului”, „Evenimentul”, „Lupta”, „Trebnicul”, „Tribuna poporului”, „Veselia”, „Foaia interesantă”, „Cosinzeana”, „Amicul școalelor”, „Gazeta țăranilor”, „Lumea copiilor”, „Cele trei Crișuri pentru popor”, „Dimineața copiilor”, „Lumina poporului”, „Țăranul” „Crizantema”, „Flori de crâng”, „Duminica copiilor”, „Cuvântul moldovenesc”, „Muguri”, „Viața salariaților publici”, „Flacăra”, „Graiul copiilor”, „Muncitorul național român” ș.a. A fost secretar de redacție la „Ideea” (1921
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
din Turnu Măgurele: „Victoria”, „Îndreptarea”, „Secerea”, „Scânteia”, „Drum nou”, „Oltul”. A editat o revistă ilustrată pentru copii, „Fluierașul” (1910, 1912-1913), împreună cu Ion Jelea și Teodor Castrișanu, precum și „Cimpoiul fermecat”. A mai înființat foile „Îndrumarea” (Turnu Măgurele, 1913-1914), pentru săteni, și „Gazeta noastră” (Turnu Măgurele, 1925-1935), destinată institutorilor. Împărtășind convingeri sămănătoriste, care îi țin treaz interesul pentru viața de la țară, unde se conservă obiceiurile din străbuni, C., care a fost un pedagog strălucit, se definește mai ales ca un afectuos prieten al
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
fiul Anei (n. Isăilă) și al lui Aron Cotruș, preot. C. face liceul la Blaj și Brașov și, din 1911, un an la Facultatea de Litere din Viena. Întors în țară, e redactor la „Românul” din Arad (1913) și la „Gazeta Transilvaniei” (1915). Înrolat, își face stagiul în armata imperială, e trimis pe frontul italian (1916), apoi se integrează în Legiunea Română; la încheierea păcii obține un post în cadrul Legației României la Roma (1919). În 1920 vine la Arad, unde reintră
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Înrolat, își face stagiul în armata imperială, e trimis pe frontul italian (1916), apoi se integrează în Legiunea Română; la încheierea păcii obține un post în cadrul Legației României la Roma (1919). În 1920 vine la Arad, unde reintră în redacția gazetei „Românul”, apoi la Timișoara, unde unde în 1927-1928 e director al revistei „Banatul”. În 1928 este angajat stagiar la Ministerul de Externe, ulterior atașat de presă la Milano (1929), iar din 1931, în aceeași calitate, în cadrul Legației României la Varșovia
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Varșovia. Rechemat la București, în minister (1937), după trei ani e promovat consilier de presă pe lângă Legația României la Madrid (1940-1945); după al doilea război mondial, oponent al regimului din țară, rămâne în Spania, unde în 1954 editează, la Madrid, gazeta „Carpații”. Se autoexilează în Canada (1957) și de acolo în Statele Unite ale Americii, în California. Individualitate intens retorică, la C. ideile, entuziasmele și reprezentările se manifestă în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
septembrie 1936 până la 29 aprilie 1941. Redactor responsabil: Gheorghe Crișan. Articolul-program redacțional, intitulat Câteva precizări, e plin de entuziasme și de idealuri enorme: „Suntem români în primul rând și credem în noblețea sufletului românesc” etc. Rubrici: „Locale”, „Cronica sportivă”, „Săptămâna”. Gazeta inserează vagi comentarii pe marginea stării politice și sociale a vremii, informații de interes local sau despre vecini (Sălajul, spre exemplu, revine uneori în atenție), comentarii sportive, mică publicitate. Literatura este o chestiune „de casă”, sub atenția redactorului revistei. Poezie
CRONICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286531_a_287860]
-
și un timp a lucrat ca învățător. După ce urmează o școală militară, termină și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1958). Secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, a fost și redactor-șef al revistei „Octombrie” (1949- 1951) și al gazetei „Cultura Moldovei” (1957-1967). Prima plachetă, În razele vieții, îi apare în 1939. În 1942 tipărește în limba rusă Poezii de pe front. Revine la limba română cu Brazde proaspete (1948). De aici încolo C. publică enorm, fără discernământ valoric, peste 50
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
vedere intelectual prin literatura și știință. Interesante și noi sunt ideile dintr-un articol semnat C. Ghe-n (C. Gheorghian), Teatrul la noi, în care se cere înființarea de teatre „populare”, cu un repertoriu de calitate, „naturalist și contemporan”. Literatura oferită gazetei provine în bună parte de la autori botoșăneni. Versuri dau Corneliu Botez, Râul Stavri, I. Păun-Pincio și A. Smelț. Tot Smelț scrie proza, reușită îmbinare de sentimentalism și ironie, alături de V. G. Morțun, Corneliu Botez și Victor Miclescu. Un W. S.
CUGETAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]