7,204 matches
-
dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiască prezența prin vreo mișcare. Căci cine știe de ce-ar fi fost capabili rușii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
220 * într-o seară, în urma unei întruniri anunțată, ținută la sediul Societății Unirea, studenții, în număr de câteva sute, porniră pe străzi pe la orele 11 din noapte, trecură pe la legația austro-ungară unde huiduiră și aruncară cu pietre. Poliția alergă în grabă, în cap cu prefectul Radu Mihai. Prefectul intră în mijlocul studențimii căutând s-o potolească cu vorbe bune. Spre a se putea face înțelegerea prefectul intră cu tot alaiul după el în grădina de petrecere Souvenir, pe strada Colții colț cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
o duminică dimineața, am sosit și eu la Paris. Ieșind din gara Lyon, m-am îndreptat spre un taxi. Erau taxiurile celebre, vopsite în roșu și negru, cu locul pentru șofer în afara cupeului, cu care s-au transportat trupe, în grabă, pe front, în timpul grelelor lupte de la Marna din primul război mondial. Le-am recunoscut după pozele din diferite reviste. Am cerut șoferului să mă conducă la hotelul Chic. Hotelul Chic, îmi răspunde șoferul, dar ce stradă și ce număr? Mă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
septembrie 1940, a fost de ajuns ca o mînă de inși să manifesteze în fața palatului regal, ca regele Carol să intre în panică. Generalul Coroamă, devenit omul său devotat, în locul lui Gavrilă Marinescu, care fusese înlăturat de Urdăreanu, chemat în grabă la palat, nereușind să se sustragă, a raportat că situația e gravă și nu-și ia răspunderea unei represiuni. Regele nemaiavînd altă soluție, l-a adus pe generalul Ion Antonescu de la Bistrița, unde era închis, și i-a încredințat puterea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și lui Daniel (Corbu n. red.) și lui Sava (Nicolae n. red.). Lui Adrian (Alui Gheorghe n. red.) i le duc miercuri, în drum spre Iași. Eu voi răspunde după ce mă întorc de la București. Nu pot vorbi despre cultură în grabă. Azi la prînz a plecat... Luca Pițu de la mine. A stat numai trei zile, din păcate. Pe unde nu am fost?! Am primit o scrisoare "senzațională" de la... Florin Mugur, pe care-l cunosc vag, din vedere. Îți citez doar începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
epifanie care trebuie menținută (sînteți tare frumoși amîndoi; poate nu veți fugi unul de altul!); la Iași am înțeles că o mînă de suflet este, de fapt, un templu. Siguranța că nu scriu porcării, chiar dacă sîntem măcinați de o inexplicabilă grabă, mă aducea cu gîndul indiferenței pentru ce se va spune despre poezia mea. Dar cred că-mi place să fiu "jumulit", să pun probleme auditoriului. Cînd se va face vară voi reveni. În primul rînd de dragul tău. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și dacă ceilalți au fel de fel de obligații și nu puteți veni împreună, de ce nu iei o fată cu tine și să fugi pînă aici?! Asta, măcar tu, ai putea s-o faci! Zic asta, cu un fel de grabă, pentru că cine știe pe unde voi mai hoinări în vara aceasta și mereu amîni trecerea ta și pe aici. Dacă ați fi venit pînă-n 20 mai am fi avut parte și de miei după această dată iole fiind urcate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bine cu urechile. La lumina lămpii îți scriu. Ore în șir, seară de seară, e întuneric! N-o mai aplaud! Ce să aplaud!? Bucurie și sănătate! Și să vină căldura! Te îmbrățișez, Aurel 27 martie 1986 Dragule, Îți scriu în grabă, destul de împrăștiat de venirea spre Iași. M-am înscris la șase examene, însă la patru dintre ele nu am citit absolut nimic. Chiar așa nu mi s-a mai întîmplat. Încerc să recuperez în aceste ultime zece zile. Am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
roșie; generalul Antonescu. Funcționarii de la radio se aferau așezând microfoanele. După oarecare forfoteală dezordonată se anunță sosirea regelui”. După ce fusese anunțat că trebuie să depună jurământul de încoronare, „încă amețit, Mihai sări din pat, se spălă și se îmbracă în grabă. Ieșind din Casa Nouă, traversă pajiștea din fața Palatului și intră în Sala Tronului, unde Antonescu îl aștepta în tăcere alături de patriarhul Nicodim, un bătrân gârbov și cu barbă, amabilul domn Lupu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, și alți
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
foșneau câțiva raci cu cleștele larg deschise și niște pești de mărimea unei palme. M-am minunat și i-am zis tatei c-aveam destui pentru astăzi, să vină să-i frigem. A ieșit din apă, s-a îmbrăcat în grabă și m-a pus și pe mine la curățat peștii de solzi și de măruntaiele din burtă. Mi-a arătat cum se curăță racii și apoi i-a pus pe jarul încins. Ce mai sfârâiau! S-a împrăștiat un miros
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îmbrățișat. În acel moment, Verona, mama sa, a venit să-i cheme (pe el și pe Vasile) la prânz. Când ne-a văzut în brațele lui Iliuță a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă și i-a explicat cum am alunecat, arătându-i scara de jos. Mie mi-a fost așa de rușine, că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea. Nici când o salutam. Căutam mereu să o evit, până într-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
copt. Ce mai sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii, familia Ciubotarului (celui orb) au venit în grabă să ne compătimească și să ne încurajeze, spunându-ne că: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe Hera, cățelușa noastră, care parcă prevestind ceva rău, se lipise de noi. În drumul nostru spre gară, îmi amintesc că deseori eram opriți de tot felul de oameni, unii erau speriați, care întrebau despre ruși, alții păreau mai de grabă niște provocatori care voiau să ne împiedice ca să mergem mai departe. La gară am găsit o garnitură de tren deja formată, care din lipsa locomotivei nu a reușit să plece. Lipsa locomotivei a fost și norocul nostru că am putut
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
și doi copii, a trecut prin două refugii, părinții fiind salariați de stat. Împreună, am cunoscut momente de tensiune și nedreptăți care ne-au marcat pentru toată viața. Iunie 1940. Luați prin surprindere, pregătirile de plecare s-au făcut în grabă, sub imperiul agitației generale. Oameni de bună credință, colegi ai mamei mele, ne-au venit în ajutor. Căruțele, șase la număr, s-au prezentat fără a fi apelate. S-a încărcat la întâmplare. Despărțirea, cu plânsete și pocnete de bice
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Eu și frații mei mai mari am plecat în orașul Bălți pentru studii liceale, însă legătura cu familia a fost permanentă. În ziua de 27 iunie 1940, tata a venit agitat acasă și ne-a spus să ne luăm în grabă câteva lucruri strict necesare și să mergem cu el la primărie unde staționa o coloană militară română care mergea la Botoșani. Mama a hotărât să rămână cu cele două surori mici. După multe rugăminți am reușit să ne îmbarcăm într-
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată cu puținul folositor ce-a încăput pentru lunga pribegie spre necunoscut, în care plecam
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin florii de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Vor fi... doar un vis printre șoapte! Numele meu în kanji este „Hana”, adică Floare(a). Buddha Pe 8 aprilie este celebrată nașterea celui căruia i se mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Iubesc acel „ceva” al Japoniei și tânjesc după acel „ceva” al României pe care l-am pierdut, cu precădere, după `90. Am găsit în Țara Soarelui Răsare, atmosfera anilor copilăriei mele, oameni blânzi, copii cu respect față de maturi, trăind fără grabă și înghesuială deși am fost într una din cele mai aglomerate capitale ale lumii-Tokyo. E drept, trec și japonezii prin „criză”, dar lucrul acesta nu le-a întunecat chipurile, dimpotrivă... Japonia și-a deschis larg porțile pentru turiștii ce vin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric În pădure, Încât nu-ți puteai da seama când era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nouă, Bodo nu ajunsese. Tânăra nu știa, firește, de conspirația urzită Împotriva ei, atunci când, după ce scăpase de la moarte, nesocotise sfa tul cuminte al Berthei de a se Întoarce. Își continuă așadar drumul. Orice altă tânără s-ar fi Îndreptat În grabă către casă, dar Adelheid moștenise sângele neînfricat al tatălui ei și Încăpățânarea neamului Zähringer, așa că galopă neîntrerupt, silindu-și calul pe cărări pe care puțini le cunoșteau, și ajunse curând la chilia prietenului ei. Nu mică Îi fu spaima când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părintele Constantius e un om foarte Înțelept, a priceput că cea mai bună doctorie ar fi să veniți Înălțimea Voastră la căpătâ iul lui. De aceea mi-a poruncit să las veșmintele pentru Säckingen și să vă caut cu mare grabă la sihastrul cel nebun, unde aveam să vă Întâlnesc cu siguranță. Să vă spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât toate celelalte, și se minună că toate geamurile erau luminate. Bancherul dădu pinteni calului și, odată ajuns la poarta cea mare, văzu În curte forfota de slugi. O agitație neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În casă. În sala cea mare, care servea de sufragerie și de sală de primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mânăstire la Sfântul Petru. — Nu pricep de ce treaba asta trebuie să rămână se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ce treaba asta trebuie să rămână se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el i-a Întins cursa băiatului? De ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]