9,562 matches
-
cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă, Aștept o zi cu marea calmă, Să nu mai miște-n larguri apele Și nici un vânt să nu le-atingă clapele. Aștept un loc pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună Pe litoral scăldat de lună, Să mângâi chipuri dragi cu mâinile, Precum dezmierd cuvintele și câinele. - Ce dorești mata?! Încercai să articulez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată - probabil la Londra, Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nor. Se auzeau păsările cântând. Pe urmă, la cinci jumate, s-a dezlănțuit iadul și artileria noastră a deschis focul asupra linilor germane. Ideea era că focul de baraj avea să le distrugă apărarea, să-i omoare În tranșee și gropi personale, să le Întrerupă comunicațiile, iar noi n-o să mai avem altceva de făcut decât s-o rupem la fugă peste țara nimănui și... să-i terminăm. Țara nimănui n-avea mai mult de trei sute de metri. Cât trei terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci de genuflexiuni făcea fără să obosească. Să doboare recorduri la orice fel de competiții ar fi fost ușor pentru el. Nimic, nici o mustrare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
capătul unei prăjini lungi a latrinelor trupei, în care colcăiau viermii, o pedeapsă care în jargonul militar se numea „centrifuga de miere“, el o îndeplinea ore întregi temeinic, fără să crâcnească, scoțând, înconjurat de un nor de muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună mâna pe carabină: parcă filmată cu încetinitorul, văd arma cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre Marea Neagră, pâlcuri de oaste înarmate conform vremii lor îmi populau visele cu ochii deschiși și mă ajutau să nu las să crească în mine frica de partizani. În afara de asta, fortificarea taberei făcea parte din serviciu. Au fost săpate gropi, au fost create baraje de mine. Trebuia instalat un complicat sistem de alarmă. Dar nu s-a petrecut nimic în măsură să ne alarmeze, în afară de faptul că, într-o duminică, fără nici un motiv aparent, a trebuit să ne aliniem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
combinat Pompa neagră. Curând, blocul de hârtie Ingres - de douăzeci de foi - era plin. Am desenat, de asemenea, benzi transportoare dezafectate, care arătau ca niște gulere încrețite. Mai apropiate sau mai îndepărtate, buldozerele care stăteau ca niște insecte la marginea gropilor îmi ofereau motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte care, mai târziu, în romanul O câmpie vastă, propuneau perspectiva estificării Vestului și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vânătoare cu țeava pe direcția de mers - trebuiau să se întoarcă într-o parte ca să ajungă în poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu cai în groapa de exploatare: le aruncau acolo ca pe niște vechituri. Acum văd un locotenent frumos foc cum gesticulează din turela deschisă ca și când ar vrea, cu mâinile goale, să facă loc pe direcția de tragere, văd țărani silezieni care nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestit despre Breslau, pe când orașul era încă întreg, apoi până la urmă disputat în lupte grele și distrus. În acest timp, el îi deplângea mai puțin pe nenumărații morți care zăceau pe străzi și erau aruncați de comandouri de debarasare în gropi comune, ci mult mai mult faptul că nu putuse să ridice o piatră funerară pentru nici unul dintre cadavrele adunate-n mormane. Frații silezieni erau iubitori de literatură. Știau să recite epigrame de-ale lui Angelus Silesius și să le cioplească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit și ne pândea din urmă rămânea neinvocat. Trecutul și peisajul deluros care se formase din cauza gropilor comune era netezit de sâmbătă până duminică pe podeaua plană pentru dans. Abia atunci când, peste ani, am reușit să iau distanță și i-am pus pe pacienții de mai târziu ai clinicii să danseze în numita Löwenburg din Grafenberg un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri pietre de unul până la trei locuri, pe care eram obișnuiți să le livrăm cu camioneta firmei. Alături de noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o criză, dacă nu existențială, atunci una materială. Pe urmă, însă, când Ute și cu mine am vizitat Madridul - acolo mi-a fost acordat, de către cel mai bătrân dintre Gitanos, care erau organizați și trăiau în afara orașului, nu departe de groapa de gunoi, ca ofrandă onorifică, hidalgo-ul sub forma unui baston de bambus, pe care, fiindcă merg tot mai greu pe jos, sunt sigur că am să-l folosesc în curând - niște tineri care citiseră în ziar un articol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să rad două porțioaie ca dă obeji, de-or să mă bage la groapă cu ele În burdihan, și-am rămas ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
testamentari, să publicăm manuscrisul in toto, cu toate lacunele și ștersăturile. Lucrul acesta Îl vom realiza prin subscripție și plăți anticipate, care vor deveni efective de cum Își va da autorul ultima suflare. Rămâne deschisă și subscripția pentru un bust la groapa comună de la Chacarita, operă a sculptorului Zanoni, care va consta, aplicând sculpturii modulele regretatului poligraf, dintr-o ureche, o frunte și o pereche de pantofi. Un multilateral: Vilaseco E de la sine Înțeles că cele mai Înaripate pene, frișca și caimacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu e zi În care câte-un servici administrativ să nu Înceteze lucrul? La loterii nu sunt bilete. Cutiile poștale nu au fantă. Mama María nu face minuni. În zilele noastre, singurul serviciu care fonționează e cel al tomberoanelor la gropile de gunoi. N-o lua razna, l-am Împlorat. Roata Mare dân Parcu Japon continuă să să Învârtească. Pujato, 12 noiembrie 1969 Formele gloriei La Plata, 29 mai 1970 Domnului Jorge Linares University of New York New York, N.Y. U.S.A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuia s-o fac, doar sînt scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil kamikaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Național de Sănătate/1997). Ideea fiind să-i scoți pe bărbați la pensie și să n-o mai apuce, chiar dacă-i mărită. Și la Dachau li se promitea deținuților la difuzor că vor fi eliberați de Îndată ce vor isprăvi de săpat groapa comună. Naziști au fost, naziști sînt Încă, fost-a socialism, e capitalism, și mîine vom rîde la soare. Despre vîrsta de pensionare a femeilor, nimic de comentat, a venit primăvara, ele trăiesc mai mult și poartă tanga. Manuela Ciucur, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru Pintilie, scriind un scenariu sintactic ca o găletușă. Filmul Începe cu o Înmormîntare de douăsprezece minute. Nu-i iertat nici un amănunt, vedem tot, inclusiv mortul, pe Mihăiță. SÎntem inundați cu tradițiile noastre populare de Înmormîntare la bloc. Doar la groapă, simțind pericolul ca atîtea minute să fie totuși prea mult fără nimic altceva decît ce este de obicei un astfel de eveniment ce poate băga spectatorul la idei reci, cum ar fi să plece să cumpere jerbe, se adaugă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al planării. Cele ce fac asemenea confuzii sînt de obicei unele mamifere, deosebite de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrea numai adevărul faptic și mi s-a precizat mereu că măsuri Împotriva celor cu opinii neortodoxe nu se vor lua.” S-au luat numai măsuri pentru coșciuge. Ortodoxe. Sau nu s-au luat nici ele, În definitiv existau creștineștile gropi comune. Unde se depozita adevărul faptic. Pe timpul iernii. Cum ne informează o revistă de specialitate: „Primul tratat de medicină tradițională ne sfătuiește ca sperma să fie păstrată pe tot timpul iernii”. La frigider. Printre cîrnați, ce grozăvie, mai rău ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dureros, dar acum, cînd există copii care mor de foame pe stradă, să te masezi cu miere pe penis pare o operație lipsită de delicatețe. Sau să ți-l bagi În lapte. În aceeași notă underground scrie și autorul romanului Groapa: „...noi, prizonierii din Est, siliți să murim prin Închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești...” A murit Eugen Barbu! Prin Închisori. În trei orașe diferite. (O fi fost o premoniție. Peste doi ani avea să moară de-adevăratelea.) A apărut În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și biserica, În epoca de gheață, să ne mai punem o haină pe noi, În morții mă-sii, c-așa a și murit, cu paltonul pe el, galoșii pe care am refuzat să-i port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]