6,717 matches
-
aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de Hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de Hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literlor H sau K (Calciu, Sodiu) ori D,etc. Mai tarziu s-a descoperit că unele clase se repetau
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
forma literlor H sau K (Calciu, Sodiu) ori D,etc. Mai tarziu s-a descoperit că unele clase se repetau și astfel acele grupe au fost scoase din clasificare. Mult timp mai tarziu s-a descoperit că puterea liniilor de Hidrogen era proporțională cu temperatură la suprafață stelei. Acest studiu a fost făcut de către fetele de la Observatorul Astronomic Harvard și anume de Annie Jump Cannon, Henrietta Swan Leavitt și Antonia Maury, studii efectiuate pe baza muncii lui Williamina Fleming. În anii
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în Hidrogen mai slabe decât la stelele din grupa F, dar alături de metale ionizate au și metale neutre. Clasificarea spectrala Yerkes sau MKK, acronim care provine de la numele autorilor săi, este un sistem de clasificare a spectrului stelar introdus în 1943 de
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
J. Cannon în 1900 și de Harvard College Observatory. Diagramă Hertzsprung-Russell arată clasificarea stelelor după magnitudine absolută, luminozitate, și temperatura de la suprafață. Literele din spectru au o ordine anume. Astronomii au observat că stelele sunt foarte diferite funcție de cantitatea de hidrogen de la suprafață în ordine de la ce a mai puternică A până la cea mai slabă Q. Alte linii cum ar fi cele ionizate sau neutre au fost înlăturate din specrtru pt că s-au dovedit a fi duplicate. Doar, foarte târziu
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
mai puternică A până la cea mai slabă Q. Alte linii cum ar fi cele ionizate sau neutre au fost înlăturate din specrtru pt că s-au dovedit a fi duplicate. Doar, foarte târziu s-a descoperit că intensitatea liniei de hidrogen este de fapt legată de temperatură de la suprafața stelei. Această lucrare a fost făcută de studenții de la Harvard College Observatory, Cannon și Antonia Maury, având la bază calculele Williamina Fleming. aceste clasificări sunt subdiviziuni notate cu numere arabe de la 0
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
clasa O sunt foarte fierbinți și foarte strălucitoare, având culoarea albastru intens.Naos (în Puppis) strălucește de un milion de ori mai tare decât Soarele. Aceste stele au linii predominant neutre și ionizate de heliu și linii foarte slabe de hidrogen.Aceste stele emit radiații sub formă de ultraviolete. Stelele din clasa B sunt și ele foarte luminoase, Rigel (în Orion) este o stea de tip B, supergigantă albastră. Spectrul acestora au linii de heliu și de hidrogen în cantități moderate
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
foarte slabe de hidrogen.Aceste stele emit radiații sub formă de ultraviolete. Stelele din clasa B sunt și ele foarte luminoase, Rigel (în Orion) este o stea de tip B, supergigantă albastră. Spectrul acestora au linii de heliu și de hidrogen în cantități moderate. Stelele de tip O și B sunt foarte puternice, cu o viață scurtă. Stelele din clasa A sunt stelele comune vizibile cu ochiul liber. Deneb în Cygnus este o altă stea cu o putere formidabilă, pe când Sirius
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
o altă stea cu o putere formidabilă, pe când Sirius este tot o stea de clasa A , dar nu atât de puternică. Toate stelele din clasa A sunt albe. Multe pitice albe sunt clasificate în această categorie. Au linii puternice de hidrogen și metale ionizate. Stelele din clasa F sunt tot puternice dar spre sfârșitul vieții, ca și Fomalhaut în Pisces Australis(constelație). Spectrul lor este caracterizat prin linii slabe de hidrogen și metale ionizate, culoarea este albă cu tentă de galben
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
albe sunt clasificate în această categorie. Au linii puternice de hidrogen și metale ionizate. Stelele din clasa F sunt tot puternice dar spre sfârșitul vieții, ca și Fomalhaut în Pisces Australis(constelație). Spectrul lor este caracterizat prin linii slabe de hidrogen și metale ionizate, culoarea este albă cu tentă de galben. Stelele din clasa G sunt probabil cele mai cunoscute tipuri, chiar și Soarele face parte din această clasă. Au linii slabe de hhidrogen și metale ionizate și au și linii
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
tentă de portocaliu fiind mai reci decât Soarele. Unele stele K sunt stele gigant sau supergigant că și Arcturus pe când altele că Alpha Centauri B sunt spre sfârșitul vieții. La aceste stele predomina liniile de metale neutre și foarte slab hidrogenul. Clasa M este cea mai comună clasa dacă luăm cifră stelelor care sunt în această clasă. Toate piticele roșii se află în acestă categorie, si mai mult de 90% din stele sunt pitice roșii, ca și Proxima Centauri. M este
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
mult de 90% din stele sunt pitice roșii, ca și Proxima Centauri. M este de asemenea clasa unor supergiganți că Antares și Betelgeuse, la fel si Miră, stea variabilă. Spectrul acestor stele arată linii de metale neutre și în general hidrogenul este absent. Oxidul de titaniu poate fii prezent în aceste stele. Culoarea lor este roșie dar totuși relativ neadevărata. Depinde de dimensiunile stelei. Dacă un obiect la fel de fierbinte, de exemplu un bec cu halogen (3000 K)care este un obiect
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
încadrează în nici unul din spectrele de mai sus, iar pentru asta a fost necesară o numire adiționala a stelelor după ordinea descoperirii. Stelele din clasa W sunt stele superluminoase Wolf- Rayet, fiind totuși diferite deoarece conțin mai mult heliu decât hidrogen. Sunt stele supergigant pe cale de a se stinge. Clasa W este la rândul ei subdivizata în clasa WN și WC în funcție de cantitatea de carbon sau nitrogen din atmosferă stelara. Stelele din clasa L au denumirea după litiul prezent în miezul
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
lungimea de undă sub 565 nm, adică este în domeniul arbastru-verzui. Iar particulele de carbon (funingine) sau alt material care se găsește în flacără emit radiații electromagnetice în funcție de temperatura flăcării conform legilor corpului negru. Și alți oxidanți pot produce flăcări. Hidrogenul arde în clor cu flacără producând acid clorhidric (HCl) gazos. Altă reacție care produce flăcări este reacția hidrazinei ( ) și a tetraoxidului de azot ( ), folosită pentru propulsia rachetelor. În funcție de modul în care componentele reactante sunt puse în contact flăcările se clasifică
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
simplă și una compusă cu obținerea altei substanțe simple și altei substanțe compuse prin mecanism de schimb se numește reacție de înlocuire sau substituție. Ecuația generală:A + BC = AC + B Reacția de înlocuire se aplică la obținerea unor gaze precum hidrogenul prin reacția dintre metalele situate în stânga hidrogenului în seria activității chimice a metalelor și acizi : Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2 De asemenea, prin acest tip de reacție chimică se pot obține metale mai puțin reactive conform seriei activității chimice a metalelor
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
substanțe simple și altei substanțe compuse prin mecanism de schimb se numește reacție de înlocuire sau substituție. Ecuația generală:A + BC = AC + B Reacția de înlocuire se aplică la obținerea unor gaze precum hidrogenul prin reacția dintre metalele situate în stânga hidrogenului în seria activității chimice a metalelor și acizi : Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2 De asemenea, prin acest tip de reacție chimică se pot obține metale mai puțin reactive conform seriei activității chimice a metalelor: Fe + CuSO4 = FeSO4 + Cu albastru verde brun-roșcat
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
spectrul stelar K sau M. Supergigantele roșii sunt, ca volum, cele mai mari stele din univers, dar nu sunt și cele mai mari în ceea ce privește masă lor. Cele mai cunoscute supergigante roșii sunt Betelgeuse și Antares. După ce își epuizează rezervele de hidrogen, stelele cu masa de peste 10 ori mai mare decât masă solară devin supergigante roșii, intrând în faza de ardere a resurselor de heliu. Aceste stele au o temperatură de suprafață foarte scăzută (3.500-4.000 K) și diametre enorme. Cinci
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
unele din problemele cu care lumea se confruntă azi, precum securitatea aprovizionării și surse de aprovizionare, la fel ca și introducerea de dispozitive inovante în domeniul energiei și transportului, inclusiv un avion cu propulsie electrică și celule de alimentare cu hidrogen. Alte idei au inclus centralizarea retelei europene de căi ferate, sateliți și tehnologie pentru a facilita transportul auto pe întreg cuprinsul Europei, un instrument capabil sa ajusteze într-o manieră autonoma nivelul de insulină pentru bolnavii cu diabet si un
Altran () [Corola-website/Science/314754_a_316083]
-
îndelung fracturată și era saturată de apă, ceea ce era surprinzător. Această apă, spre deosebire de apa de la suprafață, provenea din minerale și era incapabilă de a ajunge la suprafață din cauza unui strat de rocă impermeabilă. Altă descoperire neașteptată a fost masa de hidrogen, noroiul ce curgea din groapă fiind descris ca "clocotind" cu hidrogen. Locul este momentan controlat de "Întreprinderea Științifică de Stat pentru Foraje de Superadâncime și Investigații Complexe ale Interiorului Pământului" (GNPP Nedra) și de "Geolaboratorul de Adâncime". Din 2003, cea
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
apă, spre deosebire de apa de la suprafață, provenea din minerale și era incapabilă de a ajunge la suprafață din cauza unui strat de rocă impermeabilă. Altă descoperire neașteptată a fost masa de hidrogen, noroiul ce curgea din groapă fiind descris ca "clocotind" cu hidrogen. Locul este momentan controlat de "Întreprinderea Științifică de Stat pentru Foraje de Superadâncime și Investigații Complexe ale Interiorului Pământului" (GNPP Nedra) și de "Geolaboratorul de Adâncime". Din 2003, cea mai adâncă groapă de foraj este SG-5, la adâncime și în
Gaura de foraj de la Kola () [Corola-website/Science/313553_a_314882]
-
fost descoperită în anul 1895. Heliul are densitatea de 0,1785 g/l. Hidrocuție - Stare de șoc creată de trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la temperatura scazută a apei. Hidrocuția survine ca urmare a suprasolicitării mecanismelor de termoreglare ale organismului. Hidrogen (H) - Gaz neutru ce este folosit în locul heliului pentru scufundări la mare adâncime deoarece are un preț de cost mult mai mic. Prezintă marele inconvenient de a fi explozibil când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
ce este folosit în locul heliului pentru scufundări la mare adâncime deoarece are un preț de cost mult mai mic. Prezintă marele inconvenient de a fi explozibil când este amestecat cu aer în proporții ce includ prezența a 5,3% oxigen. Hidrogenul este un gaz biatomic, incolor, inodor și insipid. Are densitatea de 0,08987 g/l. Hidrolocație - Determinare a poziției unor obiecte aflate sub apă cu ajutorul undelor ultrasonore. Hidrolocația se utilizează în domeniul militar, navigația submarină, pescuitul industrial, cercetări oceanologice, operațiuni
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
la anestezie. Narcoza azotului apare în mod practic în timpul scufundării începând cu adâncimea de aproximativ 30 metri. Narcoza cu gaze neutre - Tulburări psiho-fiziologice ce apar atunci când se respiră un amestec respirator compus din oxigen și un gaz neutru (azot, heliu, hidrogen, neon). Simptomele sunt cauzate de acțiunea gazului neutru din amastecul respirator asupra sistemului nervos central. Mecanismul de producere a narcozei cu gaze neutre nu este pe deplin elucidat. Narghilea → Ombilical Navă de scafandri - Navă special amenajată pentru intervenții cu scafandri
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
purifice. Cu toate acestea, s-au obținut mostre pure ale acestei substanțe prin cristalizare fracțională. Este un acid puternic, cu proprietăți toxice și corozive, cu miros înțepător, fiind utilizat ca agent higroscopic, oxidant și clorinant. Solubil în halocarburile ce conțin hidrogen, precum cloroformul, diclormetanul și 1,1,2,2-tetracloroetanul, însă este parțial solubil în tetraclorură de carbon și disulfidul de carbon. Totodată, prezintă solubilitate în dioxiul de sulf lichid, clorura de sulfuril, acid acetiv, anhidrida acetică, acid trifluoroacetic, anhidrida trifluoroacetică și
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
pentru furnizarea de aer curat. Puritatea aerului este reglementată prin același standard că la compresoarele de înaltă presiune (SR EN 12021:2003). Compresoarele de joasă presiune pot fi și fără ungere, fără ulei. Compresoarele pentru oxigen sau gaze pure (heliu, hidrogen) se utilizează la fabricarea amestecurilor respiratorii (Nitrox, Trimix) și în sistemele de recuperare a gazelor pure din amestecurile respiratorii folosite în scufundarea de mare adâncime. Pot fi angrenate de pistoane sau de o membrana specială, acestea numindu-se compresoare cu
Compresor (scufundare) () [Corola-website/Science/313710_a_315039]
-
americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă adâncimea de 161 m. 1946: Jacques-Yves Cousteau pune la punct costumul cu volum constant. Fabricat din cauciuc vulcanizat, costumul a fost realizat special pentru scufundări cu durate mari de timp în ape cu temperatură
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]