6,831 matches
-
spun francezii, acest proiect gioccoso fusese unul dintre cele mai luminoase și mai senine momente ale celor zece montări pe care le-am realizat sub egida lui Hugues Gall la Opera din Paris. Dar acum, cu toată exuberanța și splendoarea infinită a stilului rossinian, nu puteam să mă las pătruns de bucuria muzicii. Forța ei benefică și sănătoasă nu reușea să ajungă la mine. Mă simțeam izolat de viață și chiar de mine Însumi, de parcă mă aflam Într-un tunel, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
creație. În universul fluidității și transparenței, teoria nu este decât o cârjă inutilă. Dar nu mă pot abține să nu remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În jos, pe marginea spațiului infinit, În timp ce gravitația terestră Încă mă ținea de călcâie, dar era gata să-mi dea drumul În orice clipă. Cu excepția a două ferestre de pe colț de la ultimul etaj (salonul mamei), casa era deja cufundată În Întuneric. Paznicul de noapte Îmi dădu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică. * Nichita era capabil, ca să citez dintr-un alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața Romană, în care plutesc nu puține amintiri din perioada tinereții mele literare (da, literare, căci despre literatură și muzică, despre moarte și Dumnezeu discutam noi acolo), a rostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Chinul cel mare rezulta însă din halul de duplicitate în care ajunsesem să trăiesc. Nopțile, mai ales, erau îngrozitoare: soția mea, față de care mă simțeam atât de vinovat, dormea neștiutoare alături de mine, îi auzeam respirația egală, ușoară, îmi era o infinită milă de ea și o iubeam, o iubeam - e purul adevăr - chiar în timp ce o trădam, mă îndepărtam de ea gândindu-mă la cealaltă. Mă consideram - și eram - un ticălos. Într-o asemenea noapte de insomnie, m-a fulgerat un gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
junglă, dar e o ispită a raționalului și a consecvenței imaginației ; Leonardo da Vinci i-a cedat nu o dată, cel mai de seamă exemplu fiind pictura plafonului boltit al unei săli din Palatul Sforza de la Milano. II Inima regelui ...What infinite heart’s ease. Must kings neglect that private men enjoy ! (Shakespeare, Henry V, act 4, I) Convorbirile lui Mircea Ciobanu cu regele Mihai I al României au avut loc în două etape scurte : prima, de opt zile, în luna iulie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acum am impresia că e mai generalizat, oarecum ca de la sine înțeles. Faptul ar fi destul de explicabil la cei crescuți în anii cincizeci, când Ibrăileanu era recomandat în calitate de „critic științific” și prezentat pe latura sa cea mai caducă. Analizele disociative, infinitele nuanțe de o finețe arahneeană, observațiile în lanț, acute, penetrante, cordialitatea complice în patima literaturii, formulările scânteietoare, toate acestea, care, laolaltă, constituie esența spiritului său, rămâneau secrete, știute doar de cei ce apucaseră să le știe. Între cele două războaie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
frunză pe apele infinitului! Mă întreb dacă „aventura” aparține mai degrabă creatorului vieții decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul să fie pesimist strigând: „O, deșertăciune, totul e deșertăciune”... Nimeni nu-și mai aduce aminte ce a fost mai înainte și ce va mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vine durerea și chiar teama de a-i pierde pentru totdeauna. Ascult Ceaikovski, Andante cantabile, parcă numai tonurile muzicii, intensitatea lor mă pot consola de „despărțirile” inevitabile. Septembrie Toamna a venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alt drum și am găsit apă. M-am trezit cu gustul bun al apei în gură. Aș vrea să trăiesc mai mult în vis - acolo sunt mari pericole, dar cele din realitate par mult mai amenințătoare. În vis, spațiul pare infinit și mă pot salva parcă într-o a patra sau a cincea dimensiune despre care nu știu nimic. 14 septembrie. Pax (P.A. Axelsson) m-a sunat. Se va filma pe 23-25 septembrie. Voi trăi intens tensiunea actorilor, visele lor diurne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
șef de bancă în Suedia) le păstrez cu o atenție specială - ele sunt locul în care eu m-aș putea întâlni cu el când dorul de el mă va strânge de gât. Acolo, în apa argintului e un spațiu, dimensiune infinită din care morții iubiți au curajul să apară, fără a trece peste regulile severe ale zonelor interzise. Așa că mă oglindesc în ele închipuindu-mi că sunt văzută de iubitul meu nevăzut, de câte ori trec prin cameră, destul de des, pentru că acolo se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ricin, Palma Christi, din Elveția, și mi-am pus comprese peste mâini. Uleiul de ricin cu acest nume are toate vitaminele și, ce minune, „palma” Domnului peste mâinile mele mi-a ridicat durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
respinge brutal, agățându-se de „iubirea defunctă”. Credincioșii vin la el ca să fie consolați, dar primesc în schimb numai gemetele neputinței sale, unul dintre ei se sinucide. Drumul către iubirea Domnului fiind un drum plin de morți, eșecuri și redresări infinite, a iubi nu se limitează la o singură persoană, fie ea și o soție, drumul iubirii nu e o bagatelă, ci un drum infinit de încercări până în clipa morții. A iubi este lucrul cel mai teribil al lumii, incluzând toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ei se sinucide. Drumul către iubirea Domnului fiind un drum plin de morți, eșecuri și redresări infinite, a iubi nu se limitează la o singură persoană, fie ea și o soție, drumul iubirii nu e o bagatelă, ci un drum infinit de încercări până în clipa morții. A iubi este lucrul cel mai teribil al lumii, incluzând toate încercările și umilințele posibile, sfâșietor traversate de intense momente de profundă revelație și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avea aici, pe lume. Că a fost o alegere esențială, care elimină total lipsurile omenești. Alegerea mea a fost judicioasă, spune Lionel, încurajându-mă la studiu pentru a mă apropia, cunoscându-l, pe cât posibil, pe Creatorul nostru și al lumilor infinite. Sunt cuvintele preotului și ale unei ființe care a primit de copil o revelație supremă, dar nu și cuvintele unui tată care a dat naștere a patru copii (prin soția sa care-i face viața un infern), bucurându-se și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mă în „bucătăreasă”, pentru că așa a fost educat: femeile trebuie să-l servească. Mai mult: cerându-mi să vină cu mine la întâlnirile cu prietenii mei. Și eu, din politețe, trebuie să mă port bine, exersându-mi prin asta capacitatea infinită a răbdării. Vorbește, bineînțeles, tot timpul rău despre părinții lui, mai ales despre Lionel, și eu trebuie să ascult fără să scot vreun cuvânt, pentru că eu sunt definitiv de partea tatălui său. Noroc că ne-am dus ca să uităm de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rece! Printre calitățile prețuite erau acestea: să nu fii înfricoșat, pentru că Domnul îngrijește de noi tot timpul! Citind, mi-am amintit de visul de azi-noapte: priveam o pictură veche și deodată am văzut ochii Domnului vii, mă privea cu o infinită bunătate. Toată ziua am fost fericită din cauza acestui vis. Paștele ortodox. Am primit telegrame și flori de la prietenii români. Am visat că eram în mare dragoste cu un bărbat. Cine era? Nu știu, dar îl iubeam mult, era parcă ultima
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
avut „viața mea secretă”; m-am sculat dis-de-dimineață, la ora deschiderii Grădinii botanice din Visby, cunoscută de mult, din timpul în care am fost de mai multe ori cu René în acest oraș superb și „am botanizat” cu o iubire infinită pe potecile grădinii în care, de-a lungul anilor, s-au strâns plante și arbori din toate colțurile pământului. Am căutat arborele meu zodiacal, cedrul, l-am salutat și îmbrățișat discret, i-am povestit despre mine, despre moartea fulgerătoare a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
A nins, se simte în aer ceva curat, o scrisoare din cer, zăpada, elementul meu natal, cea care a vrut să fiu, împiedicând-o pe mama să mă avorteze. Am primit de la ea „șansa” de a fi într-o aventură infinită. Nu încetez să iubesc - obișnuința de a iubi e tot ce am eu mai sfânt. Dar nu aștept „efectele” iubirii mele, fructele. Așa cum nu aștept nimic, exersând rugăciunea inimii. Sunt convinsă că toți oamenii au o natură divină în ei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este cunoașterea la care visez, este iubirea care nu cere nimic. Am visat din nou că René mă iubea. Eram și nu recunoșteam nimic din lumea în care mă aflam. Oare călătoresc în căutarea iubirii, a lui René, în spațiul infinit al oniricului? Cum? Cu ce mijloc? Nu știu nimic. Există în mine o altă ființă, dincolo de cunoștințe și sentimente. Citesc din nou, cu extremă melancolie, ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apare înconjurat de flora și mai ales de "fauna" de referință. Rezultatul n-o fi poate o capodoperă renascentistă, dar ceva gen picturile naive ale Vameșului Rousseau, cu arătări de pe altă lume, tot a ieșit! Valé! ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului albastru" de la câteva considerații de ordin general. "Cooperativa Ochiul și Timpanul", cum plastic a fost botezată la noi Securitatea lui Ceaușescu asociere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]