6,649 matches
-
a spus Clody odată, când am Întrebat-o despre toți „bărbații ei“ (primul ei soț a fost pictorul Ștefan Constantinescu): „Ștefan mi-a fost ca un tată, Liviu ca un frate, iar Lucian ca un copil. Bărbat nu am avut“. Intuiția mea adolescentină despre muză s-a adeverit... Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să iasă din el Însuși. N-avea timp să fie logic, rațional, psihologic, era dintr-odată un trup chinuit și o voce care urlă. Și era foarte just. După ce am terminat spectacolul, am descoperit o carte ale cărei idei confirmau intuițiile mele despre Măsură pentru măsură: pe planul alegoriei și al moralității simbolice medievale, de care Shakespeare era profund influențat, pare să fie o piesă despre diferite niveluri de umanitate, diferite aspecte ale sufletului. Dacă actorii finlandezi credeau În Shakespeare, contemporanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și profund interesat de teatralizarea spectacolului de operă, fiind unul dintre primii directori care au avut inițiativa să colaboreze cu regizori de teatru, cum ar fi, printre alții, Peter Stein sau Pintilie. „Vă urmăresc de mult spectacolele și aveam o intuiție că trebuie să regizați operă, dar, văzând acum Umbrelele, sunt convins că așa e! Aveți un simț muzical deosebit. V-ar interesa Evgheni Oneghin ?“ În ceea ce privește simțul meu muzical, observația lui avea un sâmbure de adevăr, deși nu am studiat niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și echilibrului. În astfel de clipe uităm să ne exprimăm doar pe noi Înșine „ca artiști“ și căutăm o comuniune esențială Între noi și spectatori. Cum evenimente catastrofice ne amenință din ce În ce mai mult viața curentă, găsesc și mai justificată credința În intuiția care m-a ghidat Încă din copilărie, aceea a teatrului ca loc al speranței, ca antidot Împotriva pesimismului. Pe Aeroportul JFK Îmi regăsisem calmul, dar fără nici un merit personal. Într-o secundă, asigurările pe care le primisem la telefon, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
apelez la Sally Jacobs, autoarea scenografiei care revoluționase teatrul anilor ’70 - acea cutie albă cu trapeze suspendate din Visul unei nopți de vară al lui Peter Brook. Uneori e avantajos să te afli sub presiune, pentru că ajungi să-ți canalizezi intuiția să lucreze În direcția esențială, fără prea multe ocolișuri inutile. Ideea noastră a fost să Înlocuim obișnuitele panouri tradiționale pictate, prin care adesea se sugera la operă o Chină fantezistă (acțiunea având loc la Pekin), cu o structură solidă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pasăre“. La fel e și În teatru: să ilustrezi Înseamnă să repeți ce spune textul, să faci un drum pe orizontală: e atitudinea leneșului, care rămâne pasiv și nu-și exersează imaginația. Să sugerezi e mult mai greu, cere o intuiție activă. Este meritul lui Julie Taymor că la noi cerbul era doar sugerat, era o siluetă decupată În hârtie de mătase, care, animată de un păpușar-actor, părea că plutește printre copaci, că se apleacă la izvor să bea apă: Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Finalul În noua versiune era mult mai simplu, nu s-a mai râs, dar piesa-miracol, fără alegoria medievală, a suferit, intrând Într-un realism plat. Deci, să fi fost Într-adevăr aceasta „calea“? Deși am pus atunci la Îndoială justețea intuițiilor mele, Fidelio rămâne un insucces pe care Îl iubesc Încă și azi. Iar de câte ori ascult finalul operei, În imaginație continuă să mi se arate heruvimii În lupta cu diabolicul liliac... Luciile mele Lucia de Lamermoor a fost un adevărat „scandal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au fost gazdele conferinței, iar Corina {uteu [i Asociația ECUMEST au f\cut posibil\ venirea mea În Rom^nia. Lor le mulțumesc [i cu aceast\ ocazie (n.a.). * {i sunt bucuros c\, dup\ zece ani de carier\ profesoral\ eminent\ la Columbia, intuiția mea de a‑l invita pe Niky a fost confirmat\ [i de distincția de mare onoare care i‑a fost decernat\: Premiul Pre[edintelui Universit\ții Columbia pentru Excelenț\ `n Pedagogie, acordat `n urma unui proces de selecție foarte riguros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cam morbid din partea criticilor. În aceeași măsură În care publiciștii marxiști din anii optzeci din vechea Rusie ar fi demascat lipsa lui de preocupare față de structura economică a societății, În mod similar, mistagogii literaturii emigrației au deplâns lipsa lui de intuiție religioasă și de preocupări morale. La el totul era sortit să ofenseze convențiile rusești și Îndeosebi acel simț rusesc al etichetei, pe care, un american, de pildă, Îl jignește atât de periculos astăzi, când, În prezența unor distinși militari sovietici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prezentă, dar trupul și inima au rămas istorie. Respectând "adevărul istoric" ce nu este absolut nu mi-am permis să "fantazez" decât în zona petelor albe ale istoriei, unde glasul cronicarilor s-a stins în negura vremurilor, dând aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu condiția să nu mint, să nu falsific logica personajului, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția sa excepțională de prozator, Fănuș Neagu indicase, fără greș, cinul regretatului nostru coleg și prieten. * După parastasul de un an, pe care l-am făcut la Snagov, într-o zi de aprilie friguroasă, în care a și nins, cu toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la toaletă unde am, în fine, un scaun normal. Cele două coarne de rinocer erau, așadar, numai finalul unui alt proces. Am să revin asupra acestei probleme de interes primordial (...) azi dimineață, pe când mă aflam la closet, am avut o intuiție de geniu. Scaunul era, de altfel, neverosimil de unic, de fluid și de nemirositor. Mă gândeam la problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era, de altfel, neverosimil de unic, de fluid și de nemirositor. Mă gândeam la problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase roșie. Intuiția e că, dacă am izbuti să facem ca excrementele umane să aibă fluiditatea mierii, viața omului s-ar prelungi, căci (după Paracelsus) excrementul nu e altceva decât firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de puțin siguranța eșafodajului lor științific. Dar noi aceștilalți, „umaniștii”, cum ni se zice și cum ne place să ne zicem, nu putem în mod onest pretinde că știm ceva cât de cât riguros demonstrabil. Noi suntem oamenii aproximativului, ai intuiției, ai așa-numitului talent, despre care nu prea știm în ce constă, dar pe care contăm poate prea mult. Dv. sunteți oamenii unei discipline obiective, sancționabilă și verificatorie, pentru care eu am un imens respect. Imens respect întemeiat pe o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în perpetuă atenție, și, solicitat cu deferență, dar fără cruțare și insistent de Mircea Ciobanu, emite nenumărate precepte, observații, intuiții, ipoteze, sentințe, în formulări memorabile, de o frumusețe pe măsura sincerității sale absolute. Ciobanu îi pune întrebări dificile, indiscrete (respectuoase, dar indiscrete, mai mult decât îndrăznețe) și nu l iartă, nu-l lasă să se derobeze, iar regele acceptă, admite
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește cu atât, în anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența lucrurilor. Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie să opereze cu luciditate maximă. Nu există luciditate pentru cine nu suportă lumina orbitoare. Pentru cine nu mai vede nimic la această lumină. Explicația realistă a puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se numise nici o comisie și nici o ediție ca lumea nu se dăduse încă, erau deja de câțiva ani apărute cele cinci volume ale lui G. Călinescu, prin care fusese revelată toată amplitudinea continentului eminescian. Totuși, încă în 1903, Iorga, omul intuițiilor extraordinare, rostise acest strigăt superb : „Un nou Eminescu apăru ! ”, vestire profetică, fiindcă, de fapt, acel nou Eminescu nu apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire ideea că antumele ar însemna abaterea poetului de la marea sa intuiție inițială, anume aprehendarea vizionară a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
decât suntem dispuși să credem. Nu că am fi toți niște genii care ne ignorăm, nici că am putea deveni genii printr-un anumit exercițiu, dar potențialitatea genială e probabil mai mare decât s-ar părea. Foarte multe soluții geniale, intuiții, descoperiri, revelații trec neobservate. E totuși posibilă detectarea și cultivarea personalității, valoare substanțială, noocrată, benefică și, în fond, creație în sine : „Personalitatea, care e tocmai depășirea subiectivității, își are farmecul imens tocmai în această uimitoare stăpânire de sine a conștiinței
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să înțeleagă că „patria” mea intimă e la fel de privată ca și sexualitatea mea și nevoia mea de exersare a artei. Dar, cum am mai scris: încerc să nu critic pe nimeni. Încerc pe cât e cu putință să-i înțeleg cu intuiția mea, un fel de iubire superioară. Învăț de la Vaslav, mă simt bine în cartea lui Vaslav Nijinski, în jurnalul lui, singurul spațiu în care era cu adevărat un om liber - toți, inclusiv soția lui care-l înșela cu doctorul, fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nebun, că mi-am pierdut capul... Sunt în situația teribilă de a înțelege pe toată lumea, fără rațiune, care m-ar face să-i critic și să-i condamn pe toți”. Sunt satisfăcută de cuvintele lui Vaslav, de încrederea lui în intuiție, ceva care depășește cu mult înțelegerea rațională și sentimentele. Sunt pe altă parte a timpului și pot citi din nou scrisorile lui René - trăiesc invers acum, ca în artă, unde se trăiește altfel decât în viață - trecutul e început, geneză
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care vor să mă tragă în partidele lor politice cu iluzia că pot face ceva pentru țara pe care au părăsit-o și negat-o. Caut în prieteni, fie ei chiar numai colegi, acel „feeling” al lui Vaslav Nijinski, acea intuiție cognitivă care face posibil imposibilul - comunicarea spontană între oameni de diferite niveluri culturale și temperamente. „Admiratorii” mei suedezi sunt interesanți, dar numai împreună, și un gând răutăcios mă face să compun în vise o singură persoană din trei, o persoană
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
distribuit-o, cu grijă, mai întâi în Pajul din Rigoletto, apoi în rolul Kate din Butterfly, după care în roluri principale din Văduva veselă și Silvia. Având siguranță muzicală, ambitus extins, un glas calitativ egal în toate registrele, experiență și intuiție scenică, toate o *) În cazul de față este vorba de Doina Dimitriu pe care am remarcat-o recomandau pentru roluri mai importante. Abia atunci urmărindu-i evoluțiile anterioare am început să lucrez cu ea rolul Margareta din opera Faust, rol
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]