6,703 matches
-
pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor» (Mt 9,36
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dintre primele canonizări, voite în mod personal și prezidate de papa Francisc, să fie aceea a fratelui Charles de Foucauld. Desigur, nu pentru o slavă care l-ar jena pe micuțul frate universal, ci pentru a reînnoda firul acelei mari intuiții care a schimbat pentru totdeauna felul de a fi creștini și, în cazul nostru, de a fi dăruiți lui Dumnezeu prin viața consacrată sau prin intermediul ordinului sacru: să stai în mijlocul celorlalți precum drojdia în aluat, renunțând cu totul la atitudinea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cele mai multe ori, ele fiind rodul unor neînțelegeri sau deformări grave ale poziției filosofilor acuzați de acest "viciu" metodologic: Isaiah Berlin, John Rawls, Robert Nozick, Ronald Dworkin, G. A. Cohen, Will Kymlicka, Adam Swift ș.a.). În esență, cartea prezintă principalele observații, intuiții și argumente ce sprijină, în opinia mea, aceste concluzii. După cum se poate observa din cuprins, ea este organizată în cinci capitole, cărora li se adaugă un scurt cuvânt de încheiere. În primul capitol precizez principalele concepte - "moralism", "realism moderat" și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
politică 3 se află în afara ariei de interes a cărții. Prin "moralism" voi desemna, așadar, cu preponderență, 1) teza că filosofia este o ramură a eticii și 2) teza că întemeierea morală sau recursul la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică sunt practici legitime, fie că este vorba despre argumentarea pentru (sau împotriva) unor concepții referitoare la specificarea adecvată a conținutului anumitor valori sociale și politice fundamentale (precum libertatea, dreptatea sau legitimitatea), fie despre argumentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
doar în cazul societăților libere, de tip democratic 7. Unul dintre obiectivele mele este acela de a pleda pentru primul tip de moralism pe baza argumentării pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. De altfel, nu cred că spun nimic surprinzător - cel puțin pentru moraliști - dacă afirm că la baza convingerii că filosofia este o branșă a eticii se află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nici pe departe ideea că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică. Dimpotrivă. Cel mai bun rezumat al poziției sale în această privință este, cred, următorul: argumentarea de factură pur morală sau argumentarea bazată doar pe intuiții morale (indiferente față de fapte sau față de exigența fezabilității) este singurul tip de argumentare adecvat în cazul unei concepții despre specificarea corectă a conținutului conceptului de dreptate (sau, altfel spus, argumentarea de factură morală este singurul tip de argumentare adecvat în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofiei politice, cât acela de a infirma ideea că singurul ei obiectiv este obiectivul de a ghida și de a oferi recomandări pentru practica politică sau/și ideea că toate întrebările ei sunt întrebări practice. Invocarea unor principii, convingeri sau intuiții morale este o practică atât de utilizată în argumentarea din filosofia politică încât furnizarea de exemple este aproape superfluă 18. Nu mă pot abține, totuși, să nu invoc două dintre cele mai celebre exemplificări ale acestei practici: 1) rolul jucat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mă voi referi, în primul rând, la orice concepție care neagă legitimitatea tezei că filosofia politică este o diviziune a eticii. Pe de altă parte, prin "realism" voi desemna și 2) teza că recurgerea la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică (inclusiv în argumentarea pentru sau împotriva unei concepții referitoare la specificarea adecvată a conținutului conceptului de dreptate socială) este nejustificată ori indezirabilă (sau, în termeni pozitivi, teza că filosofii politici trebuie să-și întemeieze
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
derivată din "doar câteva principii generale" și (considerate a fi) "invariante istoric" și bazată, în mod uzual, pe "un anumit tip de individualism" (și anume pe ideea că "preceptele eticii ... sunt aplicabile direct și în primă instanță indivizilor umani"), pe "intuițiile morale" pe care "indivizii din societatea noastră [i.e., societatea nord-americană] se presupune că le împărtășesc" și pe convingerea că "un rol important al eticii constă în încercarea de a face consistente aceste intuiții"48. În ceea ce privește "aplicarea unei teorii etice ideale
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și în primă instanță indivizilor umani"), pe "intuițiile morale" pe care "indivizii din societatea noastră [i.e., societatea nord-americană] se presupune că le împărtășesc" și pe convingerea că "un rol important al eticii constă în încercarea de a face consistente aceste intuiții"48. În ceea ce privește "aplicarea unei teorii etice ideale acțiunii agenților politici", Geuss înțelege prin acest termen ideea că, din perspectiva abordării "mai întâi etica" a filosofiei politice, "un bun actor politic trebuie să-și ghideze comportamentul în funcție de cerințele teoriei etice ideale
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
teze ce pot fi identificate, într-adevăr, în lucrările filosofilor politici acuzați de obicei de acest "viciu": 1) teza că filosofia este o ramură a eticii; și 2) teza că întemeierea morală sau recursul la principii (și/sau convingeri ori intuiții) morale în argumentarea din filosofia politică este justificat. Mai mult, nu cred că greșesc dacă afirm că, chiar și atunci când par să fie interesați de critica altor forme de "moralism" decât cele surprinse în definițiile mele, realiștii radicali au, de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
analog, suntem scandalizați de utilizarea torturii de către stat nu în primul rând - sau nu exclusiv - pentru că ea reprezintă o provocare la adresa precondițiilor ordinii politice (de vreme ce în unele rare cazuri tragice, ea poate sprijini ordinea), ci pentru că ea este discordantă cu intuițiile noastre morale fundamentale despre ceea ce înseamnă să fii o ființă umană: nu există nimic intern condiției politice care să ne ceară să detestăm tortura sau celelalte crime politice oribile"10. Edward Hall crede că poate combate scepticismul față de distincția realistă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să fie în același timp atât completă și suficient de umanitară pentru a satisface exigențele morale, cât și suficient de riguroasă pentru a răspunde exigențelor raționale ale celor care caută [într-o lucrare de filosofie politică] mai mult decât câteva intuiții fără legătură între ele"2. Spre deosebire de cei mai mulți realiști, foarte supărați - și critici față - de înaltul grad de abstractizare și idealizare al afirmațiilor și teoriilor moraliștilor, Williams recunoaște despre demersul lui Rawls din A Theory of Justice că "orice întreprindere de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de urmat în viață", ci ideea că ea este o disciplină normativă, una care abordează probleme de natură morală (sau probleme care comportă și o dimensiune morală) referitoare la sfera politicului și - ca atare - o disciplină ce utilizează și produce intuiții, judecăți, argumente sau teorii de natură morală cu privire la politic (și - în foarte rare ocazii - cu privire la politică). Nimic din ceea ce ne spune Waldron nu infirmă această idee. Mai mult, Waldron pare să recunoască el însuși acest specific al filosofiei politice, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
împotriva ideii că filosofia politică este o diviziune a eticii sau o "etică aplicată". Mă refer aici la sugestiile din Law and Disagreement 20 potrivit cărora, în condițiile dezacordului rezonabil generalizat, filosofii politici nu sunt tocmai îndreptățiți să recurgă la intuiții, principii, argumente sau concepții de natură morală atunci când tratează probleme din cea de a doua categorie de interese ale disciplinei. Aceste probleme - i.e., ce instituții, proceduri, mecanisme de decizie etc. trebuie să fie adoptate în condițiile dezacordului generalizat dintre cetățenii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
poate fi descrisă în mod legitim ca reprezentând o ramură a eticii. Nu în ultimul rând, nu trebuie să ezităm să-i adresăm lui Waldron și întrebări precum: care este temeiul ideii că filosofii nu sunt îndreptățiți să recurgă la intuiții, principii, argumente sau concepții controversate (așa cum sunt cele de natură morală) atunci când tratează probleme din cea de a doua categorie de interese ale disciplinei? De ce sunt ei obligați să încerce să ofere soluții sau justificări acceptabile pentru toți cetățenii în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofiei, nu probleme explorabile doar prin utilizarea metodelor științelor politice empirice. Or, cele mai multe dintre întrebările filosofice referitoare la sfera politicului sunt întrebări de natură morală, întrebări care nu pot fi tratate, ca atare, decât prin recurs la principii, convingeri sau intuiții morale. Există - iar filosofii moraliști au investigat -, bineînțeles, mai multe astfel de probleme. John Rawls, Ronald Dworkin sau G. A. Cohen, spre exemplu, au insistat asupra problemei specificării conceptului de dreptate socială, Isaiah Berlin și Robert Nozick au optat în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
probleme fac parte din categoria celor mai importante probleme ale filosofiei politice, mi se pare evident că ea constituie, într-adevăr, în linii mari, o ramură a eticii, că nu poate fi izolată de etică și că valorile, principiile și intuițiile sau convingerile morale nu pot fi alungate din metodologia sa, așa cum și-ar dori realiștii radicali. Nu cred că strică să repetăm parțial acest argument fundamental pentru moralism, de data aceasta cu referire exclusivă la dreptatea socială (una dintre temele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a dreptății iar dreptatea este o valoare morală. De aici, concluzia că, în măsura în care își propune să investigheze și să specifice conținutul conceptului de dreptate socială, filosofia politică este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să utilizeze, pentru realizarea acestui obiectiv, principii, intuiții sau convingeri morale. În cadrul investigațiilor mele, am putut descoperi doar patru categorii de contra-argumente realiste la argumentul fundamental pentru moralism. O primă categorie neagă prima premisă. În această categorie includ, spre exemplu, mult citata afirmație a lui John Dunn potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
legitime care, într-un context particular sau altul, pot contribui la realizarea obiectivelor fundamentale ale politicii. Iar această transformare a înțelegerii dreptății este necesară, în opinia sa, pentru că teoriile moraliste nu sunt capabile să ne ofere mai mult decât câteva intuiții conflictuale și ireconciliabile cu privire la obiectul preferabil al dreptății (i.e., instituțiile a căror reglementare politică este prioritară din perspectiva dreptății). Mai mult, consideră Rossi, această trăsătură face teoriile moraliste ale dreptății incapabile să ghideze acțiunea politică 39. Ca multe alte "argumente
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Dworkin, Roemer, Barry sau alți moraliști s-au aplecat asupra implicațiilor în termeni de politici publice ale concepției despre dreptate pe care o împărtășesc sau/și au sprijinit-o argumentativ 40. E adevărat, teoriile moraliste ale dreptății se bazează pe intuiții diferite, uneori chiar conflictuale, și pot genera, din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în concepțiile filosofice care vor să definească dreptatea - filosofii nu vor ajunge niciodată la un
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și) intuiții diferite cu privire la ce constituie și ce nu constituie o nedreptate - și dat fiind că astfel de intuiții nu pot decât să joace un rol fundamental în concepțiile filosofice care vor să definească dreptatea - filosofii nu vor ajunge niciodată la un acord în privința răspunsului adecvat din punct de vedere epistemic la această întrebare. Întotdeauna vor exista filosofi egalitarieni
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
deficitar, dacă nu unul de-a dreptul eronat. Din nou: departe de a sprijini realismul, propunerea lui Rossi este mai curând un argument împotriva acestuia. Argumentul fundamental pentru moralism concluzionează, printre altele, că filosofia politică este îndreptățită să recurgă la intuițiile morale. Raymond Geuss nu este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii ideologice", au un caracter contingent și parohial și de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a sprijini realismul, propunerea lui Rossi este mai curând un argument împotriva acestuia. Argumentul fundamental pentru moralism concluzionează, printre altele, că filosofia politică este îndreptățită să recurgă la intuițiile morale. Raymond Geuss nu este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii ideologice", au un caracter contingent și parohial și de multe ori nu constituie decât simple prejudecăți. De altfel, pentru Geuss, toate aceste neajunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]