8,009 matches
-
-și sublinieze expresivitatea figurii. Mulți regizori, când montează Faust de Goethe, cer grimerului un machiaj special pentru Mefistofeles: o sprânceană bine ridicată, arcadele bine marcate, sugerând șiretenia malefică a demonului. în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
sprânceană bine ridicată, arcadele bine marcate, sugerând șiretenia malefică a demonului. în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
a demonului. în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă, masca dezvăluie. Masca modernă poate reprezenta un fel de dezumanizare a personajului redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
luam adesea în avion, când nu trebuia să depășesc 1000-1500 m altitudine. Îi făcusem un sac unde intra și simțeam întotdeauna cât de fericit era. La înălțime mai mare nu-l puteam lua; ar fi trebuit să-i improvizez o mască de oxigen, ceea ce nu se putea. Cu greu servanții îl coborau de pe aripa avionului. Cât de impresionat eram de dezolarea în care îl lăsam! Nu se mișca, rămânea și ore întregi să mă aștepte în același loc unde știa că
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
un suflu stihial, iar alteori se comprimă, primind relieful de cristal al unor aforisme sau conturul grațios al unor mici poeme. După cum comparatismul său imprevizibil, de sorginte artistică, aparține unui intelectual rafinat din stirpea lui Balduin de Tyaormin (una dintre măștile sale epice), pentru care frumosul este paradox și care caută cu obstinație exhibiția, dar numai pe aceea mai plină de sens estetic și cu repercusiuni axiologice. Straja prințeselor. Lucrând la începutul anilor ’90 în echipa Pleșu la Ministerul Culturii, am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
semnificativă pentru piedicile puse inițiativei private în materie de construcții, dar indică în același timp și faptul că municipalitatea nu putea decât să întârzie, nu să interzică ridicarea unor locuințe ieftine pe teritoriul său. Construirea locuințelor sociale este însoțită, sub masca filantropiei, de intenția de control social, control greu acceptat de către populația zonei. O persoană însărcinată cu supravegherea într-o uzină a fost desemnată să conducă un Centru social. Acest Centru a fost la început o "întreprindere ambițioasă, care viza să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că, la început, moșul i-a confiscat pașaportul, apoi i l-a dat doar când ea se obișnuise cu păcătoșenia. Era sigur că nu putea pleca fără acte de la el, pentru că ar fi înhățat o carabinierii. Acum râdea. Avea o mască așa cum am descoperit apoi că trebuie să ai ca să reziști. E ca și cum ai fi un balerin sau un actor. Probleme în viață apar mereu, dar n-ai voie să fii trist când muncești. A face companie e o muncă. Mi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
s-a oprit. Eu așa simt, că viața mea s-a oprit. Și mai cred că cel care a muncit în străinătate nu mai e niciodată el însuși. Nu mai știe nimeni ce gândește cu adevărat, pentru că a folosit o mască prea mult timp, pentru a rezista. Masca s-a lipit de suflet. Nu va mai fi el însuși niciodată? Scrisoarea 10 Leila era de zece ani în Italia. Mi-a spus: — E periculos să stai mult. Trebuie să muncești, să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
viața mea s-a oprit. Și mai cred că cel care a muncit în străinătate nu mai e niciodată el însuși. Nu mai știe nimeni ce gândește cu adevărat, pentru că a folosit o mască prea mult timp, pentru a rezista. Masca s-a lipit de suflet. Nu va mai fi el însuși niciodată? Scrisoarea 10 Leila era de zece ani în Italia. Mi-a spus: — E periculos să stai mult. Trebuie să muncești, să strângi bani și să te întorci cât
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
când am cunoscut-o, a zis că sunt ca mama ei și m-a întrebat cum se face ciorba de fasole. Era plecată de ani buni din țară, cred că i lipseau mama și copilăria, dar între timp folosea acea mască de indiferență despre care am vorbit mai devreme. I-am făcut eu mâncare, i-am văruit camera în care stătea... Toate aceste personaje trăiau de azi pe mâine. Cred că nu mai cunoscuseră de mult un om normal și nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Da! Eu sunt aici cu trupul meu, cu puterea mea de muncă. Fața mea e impenetrabilă, nu poți citi supărare sau tristețe (ar fi neplăcut pentru ei să aibă permanent alături un om mohorât). Reușesc să zâmbesc câteodată. Am o mască perfectă. Vorbesc italiană, văd filme și jurnalul de știri în italiană, mă amuz la emisiunile lor de varietăți, comentăm împreună falsitatea politicienilor, citesc cărți în italiană, răsfoiesc revistele și ziarele lor, le dau mâncare pisicilor și le vorbesc în italiană
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Simfonia V de Beethoven, știi că-mi place frumosul. Nu am pregătirea profesională să interpretez arta, dar am suflet și vibrez. Au fost perioade grele în viața mea când m-am temut de această vibrație. Îmi ascundeam inima sub o mască, sub o piatră, și nu mai citeam, nu mai ascultam muzică de teamă că s-ar putea rupe această mască și ar ieși la iveală toată durerea mea. Ții minte când mi-ai dăruit un pick-up cu vreo sută de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vibrez. Au fost perioade grele în viața mea când m-am temut de această vibrație. Îmi ascundeam inima sub o mască, sub o piatră, și nu mai citeam, nu mai ascultam muzică de teamă că s-ar putea rupe această mască și ar ieși la iveală toată durerea mea. Ții minte când mi-ai dăruit un pick-up cu vreo sută de discuri, toate rarități? Concerte pentru chitară, Vivaldi, Lacul lebedelor... Timp de doi ani nu am putut asculta nimic, emoția frumosului
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă simțeam iar slabă: de ce-s atât de multe praguri? Scrisoarea 57 Ascult Enya. Și mă întreb din nou ce caut aici. Și nu știu de ce îți scriu. Probabil că nu se va întâmpla nimic, faptul că mă dezvălui fără mască în fața ta nu va schimba lumea și nici sufletul meu. Am întâlnit o româncă micuță, uscată, cu fața ca o stafidă... Era rujată țipător, avea în jur de 60 de ani și un aer înțepat de atotștiutoare. Voia să pară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe care calci te respinge. Eram la aeroport. Deja respiram același aer cu copiii mei. Nu conta că sunt la trei ore distanță, eram în același cerc, între aceleași granițe. Nu pot încă povesti emoțiile. Am folosit cea mai tare mască din arsenalul meu. Nu trebuia să par o mamă disperată din cauza depărtării, trebuia să par sigură pe mine, imaginea mea să coincidă cu ideea pe care o au românii despre cei care muncesc în Italia. Ei cred că vin plictisiți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doar o săptă mână. Trebuia să-i salut cu respect și cu oarecare indi ferență pe vecini și pe cunoscuți, ca și cum viața mea ar fi luat între timp o binemeritată turnură. Trebuia să par bogată și echilibrată. Nu eram. Dar masca am purtat-o. Scrisoarea 59 Mi-am adus foarte repede aminte din ce cauză am plecat. Sărăcie și neobrăzare. Trenul spre casă era plin de golani și de bețivi. Drumurile erau doar gropi, mă și mir cum a învățat nepoțelul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a tăiat odată, mi-a tăiat o roșie pe o farfurie și m-a invitat la cină. E un pericol afecțiunea asta. Nu și pentru mine, pentru că nu e clipă să nu mă gândesc la viața mea adevărată, cea fără mască, și la copiii mei. Scrisoarea 64 Cu inima plină de frumusețea Vaticanului am luat calea Perugiei. Poate sunt lucruri mărunte ce-ți povestesc, dar totul e diferit, chiar și o biată călătorie cu trenul e o aventură. În pri mul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a devenit acum; îl frecventa și lumea bună, iar femeile cele mai res pectabile ale Curții și ale orașului nu-și refuzau plăcerea de a se duce acolo, mascate până-n dinți, cum se spunea; numai că pentru Domnul d’Espinchal măștile nu ascundeau nimic; recunoștea pe oricine la prima vedere: toate dominourile fugeau de el ca de ciumă. Se plimba prin sală când a observat pe cineva pe care nu-l cunoștea, și care tot mergea grăbit de ici-colo, palid, buimăcit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu e tocmai o idee strălucită. * Imaginea turistică a unei țări comuniste văzute ca un infern pitoresc: Rates of Exchange de Bradbury, Honey for the Bears de Burgess, scurta sclipire chinezească din Staring at the Sun de Barnes, descriu haosul, masca hilară a răului comunist la nivel social, politic, economic, rău pe care eroii vestici nu-l pot înțelege, fiindcă nu l-au trăit. Acești eroi călători în estul comunist se sperie ușor și o iau la fugă. Nu există tragedie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin decât atât) în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amuțească". Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei". Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Cu forța
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]