6,409 matches
-
obține o matrice C=AB \in M {m, p} (\mathbb C). 2) Dacă matricele sunt pătrate formula 65 atunci are sens întotdeauna atât formula 60 cât și formula 67 iar în general, formula 68 adică înmulțirea matricelor nu este comutativă. formula 69 ("Asociativitatea înmulțirii"). Înmulțirea matricelor este asociativă, adică: formula 71 ("Distributivitatea înmulțirii față de adunare"). Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică: formula 73 Dacă formula 74 este matricea unitate, atunci: spunem că formula 76 este "element neutru" Dacă formula 77 este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
C). 2) Dacă matricele sunt pătrate formula 65 atunci are sens întotdeauna atât formula 60 cât și formula 67 iar în general, formula 68 adică înmulțirea matricelor nu este comutativă. formula 69 ("Asociativitatea înmulțirii"). Înmulțirea matricelor este asociativă, adică: formula 71 ("Distributivitatea înmulțirii față de adunare"). Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică: formula 73 Dacă formula 74 este matricea unitate, atunci: spunem că formula 76 este "element neutru" Dacă formula 77 este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci numărul: se numește determinantul lui A.
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
pătrate formula 65 atunci are sens întotdeauna atât formula 60 cât și formula 67 iar în general, formula 68 adică înmulțirea matricelor nu este comutativă. formula 69 ("Asociativitatea înmulțirii"). Înmulțirea matricelor este asociativă, adică: formula 71 ("Distributivitatea înmulțirii față de adunare"). Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică: formula 73 Dacă formula 74 este matricea unitate, atunci: spunem că formula 76 este "element neutru" Dacă formula 77 este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci numărul: se numește determinantul lui A.
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
atât formula 60 cât și formula 67 iar în general, formula 68 adică înmulțirea matricelor nu este comutativă. formula 69 ("Asociativitatea înmulțirii"). Înmulțirea matricelor este asociativă, adică: formula 71 ("Distributivitatea înmulțirii față de adunare"). Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică: formula 73 Dacă formula 74 este matricea unitate, atunci: spunem că formula 76 este "element neutru" Dacă formula 77 este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci numărul: se numește determinantul lui A.
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
este comutativă. formula 69 ("Asociativitatea înmulțirii"). Înmulțirea matricelor este asociativă, adică: formula 71 ("Distributivitatea înmulțirii față de adunare"). Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică: formula 73 Dacă formula 74 este matricea unitate, atunci: spunem că formula 76 este "element neutru" Dacă formula 77 este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci numărul: se numește determinantul lui A.
Matrice (matematică) () [Corola-website/Science/298202_a_299531]
-
anii 1843 și 1844. În 1843, William Rowan Hamilton (care a introdus termenul de "vector") a descoperit cuaternionii. În 1844, Hermann Grassmann și-a publicat cartea "Die lineare Ausdehnungslehre". Ceva mai tîrziu, în 1857, Arthur Cayley a introdus noțiunea de matrice, de o importanță fundamentală in algebra liniară. Algebra liniară își are începuturile în studiul vectorilor în spațiul bidimensional și tridimensional cartezian. În acestea un vector este un segment de dreaptă direcționat, caracterizat atât prin lungime, sau mărime, și direcție. Vectorii
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
de adunare și de înmulțire cu scalari definită pe respectivele spații. Mulțimea tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă spațiul vectorial are fixată o bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
cu scalari definită pe respectivele spații. Mulțimea tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă spațiul vectorial are fixată o bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
tuturor acestor transformări este ea însăși un spațiu vectorial. Dacă spațiul vectorial are fixată o bază, fiecare transformare liniară poate fi reprezentată printr-o tabelă de numere denumită matrice. Studiul detaliat al proprietăților matricelor și al algoritmilor ce lucrează pe matrice, cum ar fi determinanții sau vectorii proprii, se consideră a fi parte a algebrei liniare. Se poate spune, pe scurt, că pentru problemele matematice liniare - cele care manifestă liniaritate - probabilitatea de găsire a unei soluții este cea mai mare. De
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
de a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n", următoarele afirmații sunt echivalente (fie toate adevărate, fie toate false):
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
regatelor creștine din nord. Alături de fortăreață, mai la sud, se dezvoltă și o așezare umană. Această așezare primește numele de "Mayrīt", al cărui înțeles nu este clar, dar pare a fi un hibrid între două toponime foarte asemănătoare : unul mozarab, "matrice" (fântână), și celălalt arab, "majra", care înseamnă albia unui râu. Amândouă par să facă referire la abundența izvoarelor și apelor subterane din acel loc. Din această perioadă se păstrează unele ruine, cunoscute mulțumită muncii arheologilor de după 1975 : zidul arab de la
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
fibră de silice și rășina fenolica, iar stratul extern este făcut din fibră de carbon și rășina epoxidică. Rășina fenolica ranforsata cu fibră de silice pirolizează endoterm în pereții camerei de combustie, eliberând gaze că oxigen și hidrogen lăsând o matrice locală din carbon. Gazele se împrăștie prin matricea de carbon și ajung în suprafață internă a peretelui unde se întâlnesc cu gazele fierbinți de la ardere și acționează ca un agent de răcire. Mai mult de atât, motorul este echipat cu
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
extern este făcut din fibră de carbon și rășina epoxidică. Rășina fenolica ranforsata cu fibră de silice pirolizează endoterm în pereții camerei de combustie, eliberând gaze că oxigen și hidrogen lăsând o matrice locală din carbon. Gazele se împrăștie prin matricea de carbon și ajung în suprafață internă a peretelui unde se întâlnesc cu gazele fierbinți de la ardere și acționează ca un agent de răcire. Mai mult de atât, motorul este echipat cu un sistem de răcire care injectează pe pereții
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
acizilor tricarboxilici este utilizat ulterior în procesele de fosforilare oxidativă. Rezultatul net al acestor două căi strâns legate este oxidarea de substanțe nutritive pentru a produce energie sub formă de ATP. În celulele eucariote, ciclul acidului citric are loc în matricea mitocondriei. Bacteriile utilizează, de asemenea, ciclul TCA de generare a energiei dar, în lipsa mitocondriilor, secvența de reacție se efectuează în citosol. Componentele și reacțiile ciclului acidului citric au fost stabilite în 1930 de către laureații Premiului Nobel Albert Szent-Györgyi și Hans
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
om), mitocondria posedă două succinil-CoA sintetaze: una care produce GTP din GDP, și alta care produce ATP din ADP. Plantele au numai enzima care produce ATP. Unele dintre enzimele din ciclu pot fi slab-asociate într-un complex proteic multienzimatic din matricea mitocondrială. GTP-ul format poate fi utilizat de nucleozid-difosfat kinaza pentru a forma ATP (GTP + ADP → GDP + ATP).
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
conditie de compatibilitatea a sistemului Zaharov-Shabat: Setând formula 11 sau formula 12, se obține ecuația neliniară Schrödinger cu intercțiune atractivă sau repulsivă. O abordare alternativă folosește direct sistemul Zaharov-Shabat și următoarea transformare Darboux: care lasă invariant sistemul. Aici, formula 14 este o altă matrice inversabilă, soluție a sistemului Zakharov-Shabat (diferită de formula 15) având paramertul spectral formula 16: Începând cu soluția trivială formula 18, prin iterații succesive, se obțin soluții cu "n" solitoni. Soluțiile sistemului se găsesc printr-o varietate de metode, de exemplu metoda înmumătățirii intervalelor
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
și pentru interacțiunea dintre bosoni. Starea fundamentală este un nivel Fermi. Condițiile la limită periodice conduc la ecuația Bethe. Sub formă logaritmică, ecuația Bethe poate fi generată prin acțiune Yang. Pătratul normei funcției de undă Bethe este egal cu determinantul matricei derivatei de ordinul al doilea al acțiunii Yang (Vladimir Korepin). Soluția exactă a modelului numit s-d (dat de P.B. Wiegmann în 1980 și independent de N. Andrei, în 1980) și modelui Anderson (dat de P.B. Wiegmann în 1981, și
Bethe Ansatz () [Corola-website/Science/317747_a_319076]
-
bazează în totalitate pe energia cinetică. Dacă se consideră o mulțime Riemanniană sau o pseudo-mulțime Riemanniană, metrica Riemanniană induce un izomorfism liniar între fibrajul tangent și cel cotangent (vezi Izomorfism canonic). Folosind acest izomorfism, putem defini o cometrică. În coordonate, matricea care definește o cometrică este inversa unei matrici care definește o metrică. Soluțiile ecuațiilor Hamilton-Jacobi pentru acest Hamiltonian sunt aceleași ca ale geodezicelor unui mulțimi. În particular, fluxul Hamiltonian în acest caz este același ca al fluxului geodezic. Pentru detalii
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
consideră o mulțime Riemanniană sau o pseudo-mulțime Riemanniană, metrica Riemanniană induce un izomorfism liniar între fibrajul tangent și cel cotangent (vezi Izomorfism canonic). Folosind acest izomorfism, putem defini o cometrică. În coordonate, matricea care definește o cometrică este inversa unei matrici care definește o metrică. Soluțiile ecuațiilor Hamilton-Jacobi pentru acest Hamiltonian sunt aceleași ca ale geodezicelor unui mulțimi. În particular, fluxul Hamiltonian în acest caz este același ca al fluxului geodezic. Pentru detalii vezi articolele Geodezică și Geodezice ca flux Hamiltonian
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
aceeași formă ca și (2.12) de mai sus: în loc de z(x,y) căutăm în general o soluție "x(x...,x)" a ecuației Ω = 0. De asemenea forma simetrică (2.13) a condiției de integrabilitate nu poate fi generalizată, deoarece matricii antisimetrice asociată natural cu ∂a/∂x-∂a/∂x (aici am pus x ≡ z) nu îi corespunde un vector cu n componente, pentru n ≠ 3. Există însă un mod elegant, indicat de Frobenius , de a formula condițiile de integrabilitate pentru un
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
teoriile automatizării și comenzii sistemelor. Proiectarea axiomatică este o metodologie de proiectare a sistemelor care utilizează metode matriceale pentru analiza sistemelor și transformarea necesităților clienților în cerințe funcționale, parametri de proiectare și variabile de proces. Nam P.Suh introduce o matrice în care se încrucișează parametrii funcționali ("Functional Requirements") și parametrii de concepție (Design Parameters). Aceasta permite să se enunțe două axiome: TRIZ este un acronim pentru "Teoria Reșenia Izobretatelnîh Zadaci" -Теория решения изобретательских задач, în traducere : "Teoria rezolvării problemelor inventive
Dezvoltare de noi produse () [Corola-website/Science/319514_a_320843]
-
Un algoritm de demozaicare (după en. "demosaicing") este un proces de prelucrare a imaginilor digitale folosit la reconstrucția unei imagini complet color din eșantioanele de culoare incomplete, obținute dintr-un senzor de imagine suprapus cu o matrice de filtre de culoare (MFC). E cunoscut și ca interpolare MFC sau reconstrucție de culoare. Cele mai multe camere foto digitale moderne obțin imagini folosind un singur senzor de imagine suprapus cu o MFC, așa că demozaicarea este parte a conductei de procesare
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
încorporate ale camerei. Obiectivul unui algoritm de demozaicare este de a reconstrui o imagine complet color (i.e. un set întreg de culori triple) din canalele de culoare subeșantionate spațial rezultate din MFC. Algoritmul ar trebui să aibă următoarele trăsături: O matrice de filtre de culoare este un mozaic de filtre de culoare dinaintea unui senzor de imagine. Comercial, cea mai des folosită configurație MFC este filtrul Bayer ilustrat aici. Acesta are filtre de roșu (R) și verde (V) alternante pentru rânduri
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
este tipic plasat in drumul optic dintre senzorul de imagine și lentilă pentru a reduce artefactele de culoare falsă (dedublări/crenelaje cromatice) introduse de interpolare. Din moment ce fiecare pixel al senzorului se află în spatele unui filtru de culoare, rezultatul este o matrice de valori de culoare, fiecare indicând o intensitate brută a unuia dintre cele trei filtre de culoare. Prin urmare, este necesar un algoritm pentru a estima pentru fiecare pixel nivelurile de culoare al tuturor componentelor de culoare mai degrabă decât
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
de culoare. Prin urmare, este necesar un algoritm pentru a estima pentru fiecare pixel nivelurile de culoare al tuturor componentelor de culoare mai degrabă decât al unei singure componente. Pentru a reconstrui o imagine complet color din datele colectate de matricea de filtrare a culorii, este necesară o formă de interpolare pentru a umple golurile. Matematica de-aici este supusă implementării individuale și se numește demozaicare. În acest exemplu, este folosită interpolarea bicubică a Adobe Photoshop pentru a simula ansamblul de
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]