6,725 matches
-
critică actuală este incapabilă să cearnă valorile. În două decenii, nu s-au ivit mari scriitori și nici critici de anvergura celor interbelici. Literatura însăși pare să nu mai fie o valoare de interes național. Prin urmare, nu e de mirare că nici critici importanți nu se mai ivesc. A.B.Să ne întoarcem puțin în trecut: ați scris la diferite reviste, edituri. Sunteți autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate în "Tribuna Școli", "Cronica", "Astra", "Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înțelesul și valoarea acestora. Spectatorii unor asemenea manifestări devenite șabloane inestetice, ascultă răbdători, numai din bun-simț, o îngăleală care nu poate aduce nicio satisfacție artistică și pe care, să spunem adevărul, abia așteaptă să o vadă încheiată. Nu e de mirare că spectatorii acestor acțiuni sunt, de regulă, doar aceia care au vreo legătură de rudenie sau prietenie cu ofertanții sau trebuie musai să fie văzuți de profesorii lor în sală, ca să nu le scadă notele. Este de mirare în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e de mirare că spectatorii acestor acțiuni sunt, de regulă, doar aceia care au vreo legătură de rudenie sau prietenie cu ofertanții sau trebuie musai să fie văzuți de profesorii lor în sală, ca să nu le scadă notele. Este de mirare în acest context că n-am fost niciodată invitat să citesc la Maratonul de poezie de la Brașov? Pe parcurs am realizat că, de fapt, e mai bine așa pentru toată lumea. Nu numai pentru că sonetele mele nu se potrivesc cu maniera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
premiu al primei ediții a Târgului Internațional de Carte de la Milano, după o monitorizare proprie, fără să apeleze la recomandări din țară și fără să țină cont de ierarhiile stabilite la noi pe tot felul de criterii. Nu e de mirare, în acest caz, că supărarea a cuprins toate instituțiile noastre, pentru că nu au fost ele cele care să decidă cine să fie premiat, iar lipsa de reacție i-a nedumerit pe toți cei de bună credință. Când nu ți se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
porumbului? Cine e atent când trece cu trenul pe la Brănești (Ilfov), va observa porumbul răsărit pe fundul rigolelor deschise cu rarița. După ce s-au ridicat firele, rigolele sunt turtite cu tăvălugul. În ce privește sorgul, plantă admirabilă pentru regiunile secetoase, e de mirare cum țăranii noștri nu l-au Îmbrățisat. În SUA sunt patru grupe de sorg: a) mătura pe care o avem și noi; b) sorgul pentru nutreț; c) sorgul pentru zahăr; d) kafirul, cel mai răspândit, bun pentru grăunțe cât și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Shri Mataji! Geo a avut dreptate: aparent inofensiva apă vibrată a rezolvat problema căreia medicina nui găsise leacul! Erupția a dispărut ca prin minune și, bineînțeles, și mâncărimile. Iar eu am început s-o las mai moale cu nedumeririle și mirările și să accept că, într-adevăr, prin Sahaja Yoga, pot experimenta și... minuni! Întrucât, după câteva luni (puține luni), și soția, și fiica mea și-au primit Realizarea și au început să mă însoțească peste tot, armonia era deplină și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
discrepanța dintre satul și orașul românești. Reamintesc că peste patru mili‑ oane de români, aproape un sfert din populația țării, trăiesc și azi în case din chirpici, adică bordeie din paie amestecate cu bălegar. La așa rezidență, nu e de mirare inerția electoratului românesc, care l-a vrut pe domnul Iliescu, prezent în mai toate fotografiile, în toate afișele campaniei electorale - etern surâzător, omul menit să fie „un președinte pentru liniștea dumneavoastră“, un Rege Soare dâmbovițean : „Când Iliescu apare/ Soarele răsare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu le-au rămas decât... să tot verse lacrimi. * „... Cernăuți, capitala Bucovinei, al doilea oraș al țării, e situat pe dealul de lângă Prut... ... Centru e acaparat de către străini, oameni de afaceri. Elementul românesc se refugiază spre periferie. Nu-i de mirare că șin instituții se vorbește nemțește. În ce privește publicistica, nu există presă locală românească. La scoaterea de sub tipar a edițiilor, din gurile a sute de vânzători nu se aude decât „Alemaigner”. Pe stradă, la magazine, în tramvai, în restaurant ești întâmpinat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istoria religiilor la Universitatea din Copenhaga, ca să afle de călătoria dvs. Ar putea măcar să vă arate puțin Copenhaga; nu este un savant considerabil, dar e un om politicos și agreabil. Iar apoi vom sta de vorbă... Mă întrebați, nu fără mirare, dacă nu vreau să public la Paris. Cred că veți înțelege când veți fi aici că un renume la Paris nu înseamnă mare lucru sau aproape nimic în Suedia, și mai ales în mediile universitare. Dacă ai un examen Șfrancezț
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și când mergeam des la Stockholm pentru a colabora cu „siguranța” noastră. În fine, faptul a devenit public, iar individul a recunoscut că descifrările mele sunt juste. Își va primi condamnarea în această lună. Nu dezvăluim nici un secret observând cu mirare cât de răspândit este spionajul sovietic în țările scandinave; trebuie să adaug că admir mult vigilența și inteligența poliției noastre - nu are decât un cusur, este prea umană când are de-a face cu asemenea persoane. În același timp, s-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu mulți aniîn urmă, într-o formulă precisă care declina legătura directă dintre existența sau inexistența studiilor de istorie a religiilor în România și confesiunea dominantă, ortodoxia, bazându-se pe argumentul constituirii culturii române moderne pe baze laice: „E de mirare cum, într-o cultură cu atâtea rădăcini în viața țărănească, studiile religioase sunt încă prea puțin gustate. Să se datorească aceasta în primul rând structurii anistorice a ortodoxiei? Dar cultura românească modernă s-a organizat în bună parte pe temeiuri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
francezi. Dintre cei care au fost acum douăzeci și cinci de ani erau de față Madeleine și Georges Dumézil, Stig Wikander, Cioran, Jacqueline. La un moment dat, au apărut lăutarii. Și, evident, inevitabila horă în care a intrat și Paul Ricœur, spre mirarea Simonei, care, ne spune, l-a văzut pentru întâia oară jucând...” - cf. Jurnal II, 10 ianuarie 1975. 3. În septembrie 1975, la Teheran, a avut loc al II-lea Congres Internațional de Studii Mithraice, patronat onorific de H.E. Shojaeddin Shafa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nouă năpastă căzută pe capul dramaturgului român. De altfel, capitolul se intitulează sugestiv Românii deplasați. Nici tracomanul Iosif Constantin Drăgan, nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați, ci și deplasați. În Semnul mirării (1995), accentul este pus pe ceea ce criticul va numi marginalizații întru asumarea unui destin al adevărului, întemeiat pe o sintaxă etică: responsabilitatea. Criticul declarîndu-se un adept al "artei impure", al unei arte responsabile. Observatorul "actualității românești" va constata cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă în Dimpotrivă sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se manifestau, sînt marcate și așezate la locul ce li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
liniei în creația literară și putința cuiva de a-și dezvolta liber talentul în interesul poporului său și al înaltelor idealuri umanitare definite ca țeluri de atins de către comuniști, nu există contradicție, ci dimpotrivă o perfectă concordanță. Nu e de mirare că cei mai mulți și cei mai buni scriitori ai noștri au acceptat pentru orientarea lor în cîmpul activității literare linia partidului". Cei care nu au acceptat pentru orientare se înțelege, în totală libertate linia partidului n-au pierdut decît libertatea personală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar trebui eu să te întreb pe tine, mon cher ! Ce cauți dumneata aici ? A ? Toată lumea te-așteaptă la Răcaru, la repetiții. Ionel ți-a pregătit deja câteva piese. — Ionel Fernic ? ! — El însuși ! Doar l-ai cucerit aseară. Ce atâta mirare pe chipul dumitale ? M-au trimis să te caut și am înnebunit alergând și întrebând exact unde stai. Apoi de aproape un ceas te tot aștept. Hai să mergem ! Și Pribeagu îl trage de-o mână, dar Cristi se smucește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de lux ce se găsea între marea Piață a Victoriei, de unde începea Kiselefful, și aglomeratul Târg al Moșilor, la intersecția dintre Calea Dorobanților și Ștefan cel Mare. Aici își reia cu un elan nemaiîntâlnit cariera, la celebra Roata lumii, spre mirarea unora care îl văzuseră deja decăzut și disperarea patronilor, pentru că a golit din nou sălile marilor grădini și restaurante din oraș, furându-le publicul care îl urma pretutindeni. L-am văzut la Roata lumii, pe Calea Dorobanților. Era o forfotă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să se convingă că „Într-adevăr” pârghia esențială a unui sistem democratic - votul liber și universal - funcționează efectiv și În România și că „noii comuniști” nu s-au instalat Încă o dată la putere „pentru totdeauna”! Nu, nu e nicidecum de mirare faptul că masele de oameni au o „conștiință mai greoaie” și că nu iau imediat act de răsturnările zgomotoase politice; masele și straturile largi, mai ales cele țărănești sau de meseriași, mici funcționari și alții, sunt scepticizate profund de istoria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se ridică, cu mic-cu mare, se adună În jurul „bunului Despot” și Îl ajută să scape de necaz, iar mai marii lumii Îi strâng emoționat mâna. Nu ai cumva impresia, În fața unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și azi, În noua libertate, cohorte de oportuniști, se pare, mai ales tineri, sub treizeci de ani, dar nu puțini și din generația interesantă a „anilor optzeci”, care dau din coate pentru a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doar să supraviețuim, cu cât mai puține pierderi, cu cât mai puține reale sau false compromisuri -, acum, după ’89, ne-am simțit, obligați sau „chemați”!, unii dintre noi, de a conduce opinia publică și chiar treburile statului. Nu e de mirare că, alături de majoritatea noilor politicieni, improvizați cei mai mulți, s-au ițit, ca să zic așa, și câteva siluete „culturale”, unele dintre cele mai respectabile, de altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la urma-urmei, voluminosul text de față mi-a servit mie și Îmi servește În primul rând ca o infinită, aproape „stupidă” mirare față de ciudata, neașteptata evoluție a unui tinerel născut În Nordul țării și care și-a consumat o parte a copilăriei și a tinereții În Banat; o zonă geografică din care veneau Mama și bunicile sale care l-au crescut, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din țara Românească, de unde și numele țării, apoi denumirea s-a generalizat (interesant că „rumâni“ se numeau În țara Românească și țăranii dependenți, curios amalgam lingvistic Între starea socială cea mai de jos și numele poporului și al țării). Nu este de mirare că — Într-o primă fază — factura limbii române și Însuși numele de român i-au Îndreptat pe erudiții căutători ai originilor mai Întâi de toate, și chiar exclusiv, spre romani. Așa i-au văzut pe români istoricii din Renaștere: drept
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
numărul brut de cuvinte latine (diferit de altfel de la o „numărătoare“ la alta) cât — afirmă Hasdeu — valoarea lor de circulație. Prin teoria „circulației cuvintelor“ (frecvența cuvintelor, spunem astăzi), Hasdeu a adus o contribuție importantă În lingvistica generală. Nu este de mirare că tocmai un român a lansat ideea: În România se ducea o aprigă bătălie În jurul originilor și părea indispensabilă „cântărirea“ contribuției fiecăruia dintre elementele fondatoare. Soluția e simplă și de necontestat. Cine folosește toate cuvintele unei limbi? Pe cele mai multe, nici măcar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și perseverent; avea În cel mai Înalt grad simțul datoriei. Așa ceva românii nu mai cunoscuseră. Poate doar transilvănenii. Prin calitățile, ca și prin Îngustimile lui, Carol I se asemăna cu Împăratul Austriei (apoi al Austro-Ungariei) Franz Joseph. Nu este de mirare că soția lui, Elisabeta (cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva), a Încercat să evadeze — ca și Împărăteasa Elisabeta, faimoasa Sissi —, În ce o privește găsindu-și refugiul În literatură și În muzică. Poate că În alte vremuri li s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]