6,868 matches
-
de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât, ca lovit de trăsnet parcă fiind, el își vorbi în sinea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar un fleac ce se poate trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în cantități tot mai mari, încât mai că ajunsese să stârnească mirarea până și-n rândurile celor deja îndelung versați. De fapt, singurul și cel mai important criteriu, pe care ajunsese tânărul să se bizuie în alegerea și în consumarea drogurilor, era: mult bine, puțin-rău. Alte criterii, în privința aceasta, nu mai avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria-i piele așa ceva, o spaimă mare are, de cele mai multe ori, forța miraculoasă de a te face să uiți atunci, pe loc, de orice fel de durere trupească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai apărut nou prin magazine), despre inele, cercei, despre dantele și volănașe, despre desuurile la modă atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și al altora ajunși rapid cu pâinea și cuțitul în mână, pentru obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc în piept și se uită la mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi văd sfârșitul, de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l privesc pe tovarășul Contabil-șef insistent în ochi. Mă așteptam ca citatul meu să facă impresie. Omul bine din fața mea, lărgi doar pupilele ochilor a mirare, fără să exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea cea însemna că-i acceptam liniștit afirmațiile, dar nu animam prin dialog, discuția. Mai clipeam din când în când ușor din pleoape sau strângeam din buze a mirare. Nu vedeam binevenit acuma numele lui Sima, în toată povestea aceasta pe care eu mi-aș fi dorit-o cât se poate de sinceră. Parcă îi răpea din sinceritate. Aproape că mă chiar deranja povestea cu frații administratori care, cică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
catalogul pe masă în cancelarie, când revenise de la ore, prin anii ’75, că vine vremea, dragi colegi, de veți ieși din clasă bătuți măr de elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici una. Totuși, insistă celălalt, trebuie să existe o graniță. E pe-aici pe undeva... Francezii n-au nevoie de frontiere, îi atrase atenția. Stăpânesc Sahara dintr-un capăt într-altul. Necunoscutul se sprijini într-un cot și îl observă cu mirare. — Francezii? întrebă. Francezii au plecat de mulți ani... Acum suntem independenți, adăugă. Deșertul e format acum din țări libere și independente. Nu știai? Gacel rămase pe gânduri câteva clipe. Cineva, îi spusese odată că foarte la nord se purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înaintă câțiva pași. Stelele de pe mânecă îi străluciră când făcu gestul de a-l da la o parte pe targuí, dar acesta îl opri cu o mișcare, tăindu-i calea spre tabără. Sunt oaspeții mei, repetă. Celălalt îl observă cu mirare, de parcă nu înțelegea ce spune, și Gacel își dădu seama imediat că nu era un om al deșertului, că gesturile și felul său de a privi vorbeau de lumi și orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și curiozitate. Începe spectacolul. Marele Bronz, tot amic: "Pitește-te printre talgere și dobe. Stai la vedere doar cât să te zărească juriul și bate cu milă-n tingiri, să nu se-audă prea mult zgomotul..." Fac semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca dracul. Cred că nici prostituatele de la Crucea de Piatră nu s-ar lăsa atinse de el. E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
funcția de om. Ei bine, cred că doctrinarii bisericii trebuie să lucreze urgent pentru reglementarea acestei noi situații. Cred că, dacă mă voi hotărî să mă retrag într-o mănăstire, voi salahori la un proiect menit să pună ordine în mirările acestei provocări doctrinare. Mă gândesc, de pildă, la înființarea unui cimitir pentru cei cărora Dumnezeu le-a aprobat amintita demisie. Dar, privind lucrurile cu realism, mai cred că, de îndată ce voi propune acest proiect, maica stareță nu va hotărî excomunicarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un mandat pentru arestarea sa“, scrise ea, „dar acesta n-a putut fi aplicat Înainte de-a se fi Încheiat procesul. Când procesul s-a Încheiat dr. Czinner dispăruse. Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul simț Înnăscut și neavând acces la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul, acesta-i de mine. La țară e totul mort. Arătă apoi cu capul spre linia ferată, care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost tulburări? — Tulburări? Să fi văzut! Toate depozitele de marfă În flăcări, poșta dărâmată la pământ. Poliția era Înspăimântată. În Belgrad s-a instituit legea marțială — Voiam să trimit o telegramă de acolo. Va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
polemic, manifestat, în primul rând, prin comentariile pe care le face, în legătură cu o chestiune sau alta. Și sub acest aspect, epoca ce face obiectul cărții capătă o imagine “în mișcare”, în măsură să stârnească nu numai interesul, dar și opiniile. Mirările autorului seamănă mai curând a proteste. Dar și trimiteri, parcă, spre realități întâlnite chiar și în vremurile de acum. E drept sub alte înfățișări. De remarcat găselnița autorului în realizarea tehnicoliterară a acestui volum. Ca și în cazul altora, anterioare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încuviințare are un cifru, dragule? Ce promisiuni să plătească arhimandritul? Și ce a promis să păstreze pentru prietenul său? Și cine-i acest prieten? Și de ce să-l apere ca să devină egumen, dacă el era plin de merite administrative? De mirare, însă, este faptul că acea încuviințare este întărită de Leon, mitropolitul Moldovei. După aceste momente de supărare ale bătrânului am răscolit repede prin cele însemnări ale mele și, când am găsit ce căutam, l-am făcut atent: ― Tocmai am în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]