7,269 matches
-
să-i tăiem?! Dreptate-i aiasta?! spune el cu mânie. "Banul n-are miros", cugetă Țamblac. Ba are, boier Țamblac, are! Pute! Nu simți? Desigur, "ne crapă buza dup-un galben"... Dar, dar nu vi se pare târgul aista prea murdar?! Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc?! Frumos ne-ar sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea murdar?! Aurul aista, nu vi se pare că-i mânjit cu prea mult sânge moldovenesc?! Frumos ne-ar sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La război, ca la război! "Vae soli! Vae victis!" filozofează totuși Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau care să fie primul... Maria!! Taci!! Taci!! ... S-au năpustit peste mine. Mi-au rupt veșmintele. Mă zbăteam goală în mâinile lor murdare... Eu țipam. Ei râdeau, se prăpădeau de râs. Țipam, țipam, dar nimeni, nimeni nu mă auzea, nici pe Pământ, nici în Ceruri. M-au trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și... și m-au siluit acolo, la pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în țoale țărănești, în opinci; numai sabia amintește de mândrul căpitan de viteji al Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un gând nebun! L-am și uitat. "Pacea cu turcii"! Îmi stătea pe limbă! sare Stanciu. Ți-a dat Dumnezeu gândul ăl bun. "Cruciații" aiștea prea se spală pe mâini ca Pilat din Pont! izbucnește Duma. Dacă le-or fi murdare!? nu se lasă Mihail. "Turcii sunt mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex" aista-i mare! Jos pălăria! L-a întrecut până și pe Vodă Ștefan, la trasul sforilor. Puțin murdară, dar bine jucată politichia... Se spală, iese la spălat, spune Țamblac. N-ai pus la socoteală că-ți plătește și o veche datorie: "săgeata buclucașă" și rușinea înfrângerii de la Baia, îi amintește Vlaicu. Sunt răni ce nu se vindecă, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se spală și jertfă adusă templului. Se spune ca îngerul venea și tulbură apă. De pe acel lemn tulbură. Cel care intră primul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Anii au trecut și lemnul să îmbibat cu acea apa murdară a păcatelor noastre și devenise foarte greu. Să cugetam adânc acum la ce este in Crucea Domnului. Pentru că, atunci când a venit vremea să-L răstignească pe Domnul Iisus căutau un lemn gros și greu. Atunci cărturarii și mai marii poporului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este „sfânt și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce. Unchiul s-a dus în bostănărie și a adus un pepene mic și i l-a arătat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
elan mai mare ca să-și înteacă verișorii dar, sub efortul lui, cuptorul bunicii s-a năruit. Sâmbăta, mămica ne spăla, ne făcea baie în „albia” mare, făcută din lemn de salcie, ne „lăia” pe cap, ne schimba rufele „negre” adică murdare. Vara umblam desculți, și era mult praf. Seara, la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă ne ștergem picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte dintre cele mai murdare. În toamna anului 1940, un vecin (Nicu Mirea) o făcea pe legionarul și-l îndemna și pe tata să se îmbrace amândoi în cămăși verzi, la care propunere, tata i-a răspuns în stilul lui caracteristic. „Crezi că dacă ți-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
soție și de mamă duioasă, o, Marta, nu-ți poți închipui cât de fericită ai fi trecut prin viață. Marta, Marta, tu nu poți să înțelegi cât de dureros este pentru soțul tău că prin sâcâieli, prin fleacuri, prin nimicuri murdare, prin minciuni, am ajuns ca să mă socotești om rău și prost, când o lume întreagă îmi găsește calități și ca om și ca preot. De ce nu vrei să judeci cum judecă o lume întreagă? De ce nu vrei să te încrezi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
interviul cu Lena Rydin, minunat pentru că citează toate ființele dragi mie. În legătură cu limba, citesc din Montaigne: „J’aime la langue, même ses verrues”. Da, iubesc limba, chiar și negii ei - negi din care ies șuvoaie de prospețime cum din bălți murdare flori curate, rupturi de niveluri dând iluzia unor începuturi de spirale. Lumea e armonie în dizarmonie. Citesc în presa franceză - Saddam e admirat, considerat curajos. Războiul - cea mai mare calamitate provocată de oameni, nimeni nu poate măsura durerea oamenilor, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adus aminte de visul tulburător de azi-noapte: eram cu un prieten, când au apărut fiare sălbatice. Lângă mine era un leu. Îmi era groază și mă rugam mereu. Am zărit-o pe Lena T.H. de la bancă, era răvășită, cu părul murdar și pete negre pe față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aime. Al tău, pentru totdeauna și ca întotdeauna, René. Vineri, 11 octombrie 1974 Mon merveilleux amour. Cum Breton repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos.” A fost o zi murdară azi. Am întâlnit mincinoși, am vorbit cu ipocriți, am mâncat cu profitori; diseară, cel puțin, sper să beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur în această lume joasă. Ți-am scris atâtea scrisori de o săptămână - mereu în gând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
surprinde pe cei doi, este doborât de durere, dar mai ales de o furie care-l orbește, încât dă ordin imediat ca iubitul să fie pus în țeapă și să i se scoată pielea de pe el ca pe o cămașă murdară. Servitorii și călăul sultanului, cei care trebuiau să execute ordinul stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti scump
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
credința sa, vrea numai că comunice experiența sa spirituală. La Centrul de Presă, din nou provocări antisemite: Andrei (Bart) este acum ținta lor. Andrei a găsit în buzunarele de la veston scrisori jignitoare, în paginile cărților de pe biroul lui, aceleași cuvinte murdare. Am trimis nuvelele mele prin poștă, la editură, Evei Bonnier. Iunie Pe neașteptate a venit lumina albă, florile ne îmbată. Mă dor ochii de atâta frumusețe venită de peste tot. Birgitta (Trotzig) m-a invitat la restaurantul chinezesc. Era frumoasă, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită că aveam unde înnopta. Șefii îmi spuneau să dorm în camera de oaspeți din primărie, o cameră sinistră, unde era murdar, mirosea a vechi, a praf și a lenjerie nespălată de ani de zile. Ziua mă luam cu treburile, cu oamenii, mergeam pe la școală. Seara, deși ospitalitatea contabilei era lăudabilă, aș fi vrut să fiu împreună cu familia mea. A trecut prima
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mână. Abia atunci am văzut că era fierbinte. Cred că ai temperatură mare. Între timp, în cameră se făcuse cald și apa din rola sobei scotea aburi. Hai să te speli, i-am spus. Am încercat să-i scot șosetele murdare din picioare. A început să țipe: Nu trage, mamă! Când am privit mai bine la piciorul drept, șoseta era lipită de piele. Ce-ai pățit, te-ai fript? Am vrut să-mi fac niște ouă și am scăpat uleiul încins
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului. Erau și câteva case mai noi, dar neterminate, care aveau mai multe camere și trădau o oarecare bunăstare. Acestea erau casele etnicilor care lucrau prin orașe, pe șantiere sau la mină. Pe Hobidinca o știa toată lumea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la post, soții Săvescu au fost conduși la aeroport și de Nicolas, care a făcut fotografii la majoritatea membrilor coloniei, pe care le-a păstrat pentru el! ( Au spaniolii o expresie când vorbesc despre o persoană "negativă" maldito sujo ticalos murdar! Așa era probabil, în accepțiunea colaboratorilor mei, domnul..., un român de treabă, stabilit de mai bine de 20 de ani în Chile și pe care soția, absolventă de filologie, îl învățase să vorbească din nou românește. "Mizerabilul", după ce a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]