7,852 matches
-
mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am înteimeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană, după cum muștele se delectează pe hoituri?” Naratorul are o “psihologie specială” de om care se verifică studiind reacțiile celorlalți: “(...) dar în fața lamentării mele cum de nu ești impresionată?”, întrebare nu numai patetică, ci și orgolioasă. “Cu această <<psihologie specială>> nu e de mirare că, în relațiile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
op.cit., p.875 footnote> Bărbatul nu-i face daruri, în afara câtorva bomboane, cei doi plătesc nemțește, iar Sandu îi declară, meschin, că nu vrea să o transforme într-o femeie întreținută, oferindu-i doar “satisfacții pure”: conferințe pe teme literare. Naratorul montează o melodramă după ce află că Irina s-a măritat, folosindu-se de această meschină strategie. Eroul pozează, își pregătește intrarea în scenă, însă își ratează efectul dramatic prin observația că paltonul pe care Irina l-a primit în dar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bună, dar ești ca în fața unei fotografii care ți-ar arăta că aparatul e bun, dar că n-a fost bine pus la punct.” Holban vrea să evadeze din prezent spre viitor, spre deosebire de Proust, care adâncea trecutul spre prezent. Astfel, naratorul vrea să evadeze din prezent spre viitor, mereu în așteptarea notei următoare. Din această caracteristică vine caracterul fragmentar al prozelor sale care par neterminate, în așteptarea vreunei nuanțe noi. Eugen Ionescu dă prima definiție exactă a lui Sandu din acest
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oamenii mai avizați.” Roza, vara Ioanei, în schimb era “mică, grasă, cu părul roșu și fața acoperită de pistrui” și avea complexe de inferioritate, puse de autor pe seama fizicului sau a lipsei de instrucție. Cu același sadism, ironizat de Ioana, naratorul organizează un scenariu mortuar în jurul bolii lui Viky: “Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, picioarele și la urmă capul. Cred
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
încearcă chiar să-și educe noul amant. Deși se prezintă pe sine ca fiind un bărbat fără prejudecăți burgheze, drept un intelectual cu concepții libertine care respinge limitele impuse de instituția căsătoriei, libertinajul acesta aparține unui om cu valori burgheze. Naratorul observă rapida trecere socială de la tatăl lui, un om obișnuit să înjure pentru a-și exprima nemulțumirea, la persoana sa, capabilă să nuanțeze ura și furia, capabilă să le dea o formă literară. 3. Erotizarea culturii. Tema iubirii Textul A
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu încetinitorul pe ecranul unui cinematograf, analiza ucide viața, înlocuind-o cu mișcările automatizate și chinuite ale unor ființe ireale. Analiza cea mai profundă cea care descompune ființa în dimensiunile punctuale, se transformă într-un înconjurătoare. film halucinant al realității Naratorul evocă în nuvela Preludiu sentimental o relație cu o femeie cu „trupul subțire, piciorele delicate și mutră de șoricel” și care, în ciuda dimensiunilor, pare să fie dotată cu o senzualitate ieșită din comun. Fetița, care cântărea patruzeci de kilograme este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
femeie cu „trupul subțire, piciorele delicate și mutră de șoricel” și care, în ciuda dimensiunilor, pare să fie dotată cu o senzualitate ieșită din comun. Fetița, care cântărea patruzeci de kilograme este o funcționară cunoscută în timpul unei călătorii pe munte, iar naratorul se ocupă de educația ei intelectuală, deși micuța doamnă dă dovezi ale „unui uimitor simț de observație și bun gust”, bărbatul nu uită niciodată să o taxeze „drept proastă”, fie că este vorba de autorii de romane franțuzești preferați (Rachilde
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dă dovezi ale „unui uimitor simț de observație și bun gust”, bărbatul nu uită niciodată să o taxeze „drept proastă”, fie că este vorba de autorii de romane franțuzești preferați (Rachilde, Radiguet) fie de preferința ei (Verdi, Pucinni). Uneori sentimentul naratorului se transformă în obiect: Sentimentul de acum e o jucărie de copil ce vrea să imite un lucru mare - e un tren delicat, mititel, având aparențele trenurilor veritabile, e o păpușă grațioasă, cu zâmbet pervers”. Fetița e personajul cel mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
senzualități care o transformă într-o femeie care în timpul războiului avea o singură preocupare:” să-și scoată hainele, goală să se încolăcească frenetic de iubit și amețită să-și dea tot corpul, tot sufletul.” Nuvela Desirée prezintă o egală a naratorului care o anunță pe Ioana cea inteligentă de mai târziu. Fata, colegă de bancă în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
împrejur.” Cei doi nu se mai întâlnesc, băiatul pe care ea îl iubește se va căsători cu o fată urâtă și bogată, iar frumoasa Desirée după o căsătorie nereușită, se retrage la țară, unde se va ocupa de grădinărit. Când naratorul o întâlnește într-un compartiment de tren observă cu cruzime rochia ei ruptă. Desirée cea adevărată a rămas doar într-o fotografie. Dar siluetele cele mai interesante ale personajelor feminine rămân cele ale celor tei protagoniste ale romanelor sale Irina
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
oarecare șanse de expansiune erotică.”<footnote Ibidem., p. 99 footnote> Sandu, eroul din Ioana, nu pare în nici un fel maturizat de experiența tragică a sinuciderii Irinei. El e prototipul bărbatului care refuză să se maturizeze. Structurile sufletești ale celor doi naratori sunt apropiate, căci și Sandu din Ioana trăiește o continuă dedublare, subzistând același analist profund, „tovarășul meu interior”, cel care declanșează orgia lucidității. Efectul mării, muzicii, dar mai ales nisipului îi accentuează reveriile analitice. Acestea ucid lecturile potențiale și chiar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții, în orișice moment. Simt fiecare nerv întins ca să viseze la cea mai mică atingere.” Naratorul își falsifică stările de emoție, duce o viață aproape la limită, intensitățile i-ar putea oferi o cunoaștere a universului său interior. „Ioana este o carte mai matură deși formula care convine temperamentului febril și anxios al autorului, rămâne neschimbată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar în închisoarea relației cu Ioana ci și în celula unei realități statice, fără epicul ce ar fi dat narațiunii culoare. Dacă în romanul tradițional convenția autorilor demiurgi era o tehnică facilă, naratorul modern se lovește
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar în închisoarea relației cu Ioana ci și în celula unei realități statice, fără epicul ce ar fi dat narațiunii culoare. Dacă în romanul tradițional convenția autorilor demiurgi era o tehnică facilă, naratorul modern se lovește de imposibilitatea de a depăși zidurile cu care se înconjoară personajele. Replicile puse pe seama Ioanei în timpul excursiei la Brașov sunt numai o aproximare a adevăratelor ei stări sufletești: ”Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de unul de distanțare, căci scriitorii, oricât ar îmbrățișa atare idei, au conștiința că prin arta lor formalizează un univers existențial, ceea ce îi îndepărtează de reconstituirea exactă a trăirilor altuia.”<footnote Ibidem., pp. 31-32 footnote> Jocurile Daniei este opera unui narator îndrăgostit de o fată bogată și în vârstă de numai 19 ani. În roman pătrunde orașul modern, dragostea se urbanizează, telefonul începe să transmită oftaturile îndrăgostiților moderni, comisionarii duc buchete de flori, poșta poartă până pe pârtiile din Tirol gândurile lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
discursuri ale lui Sandu, acesta este cu adevărat al unui îndrăgostit. Dania e prezentată drep o femeie cu reacții contradictorii: uneori e doar o timidă cu un temperament oriental, alteori ea preia inițiativa și joacă după regulile deja stabilite de narator în primele sale cărți. Dania este o cititoare de romane, știe regula jocului bărbatului romancier și va juca acest joc de societate la fel de bine. Înainte de a-l cunoaște pe Sandu, îl imaginează: „De câte ori era liberă, rar, mă imagina. Odata a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de Sandu, corespondentul său livresc: „Ireal ai trăit cu imaginea mea. Îmi știai fizicul? Vârsta? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de-ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor, ci hipnotizată de vreun rând întâmplător.” Naratorul persistă în convingerea că femeile nu pot ajunge critici literari și o privează pe Dania de o parte importantă din puterea dăruită Ioanei. Tânăra va dovedi o inconsistență sufleteasă prin faptul că, în vârtejul lumii ei mondene, va uita de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fost întâmpinat și reconstituie gândul ei: „Numai ăsta ești tu?” Realitatea va fi întotdeauna mai săracă decât ficțiunile. Cei doi se despart prin telefon și astfel începe calvarul contrapunctului. În romanele anterioare contrapunctul era sincronic, se surprindeau trăirile unui singur narator, pe când în romanul acesta postum, primul tip e însoțit de cel diacronic, practicat de Huxley și teoretizat astfel de Holban: „Să poți asista cum numai la cinematograf se poate face, la două scene aproape în același timp! Viața mea și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să-i suportăm vor dispărea. Vom fi doar noi doi.” Însă momentul de comunicare este ratat pentru că Dania îl însoțește la cinema pe tatăl ei, comuniunea fiind întreruptă înainte de a începe. O senzație asemănătoare există și în momentul în care naratorul vorbește la telefon și dintr-o precauție fatică, întreabă des: “Dania, ești acolo?” Telefonul îl ajută pe Sandu să să accentueze impresia de irealitate: “A auzi o vorbă, declarația de dragoste care palpită la urechea ta, și a întinde mâna
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Barcelona, iar sonata în opus V de Brahms, cumpărată cu plăcile unui sinucigaș, adăpostește sufletul acestuia: „mortul s-a strecurat printre obiectele mele ca să-și asculte muzica.” Gestul de a te sinucide în sunetul muzicii pare sa-i fi plăcut naratorului, de vreme ce în nuvela Halucinații un andante din cuartetul în opus 127 i-ar putea da curajul necesar ducerii la bun sfârșit a acestui gest wertherian. Cele șaptesprezece plăci ale Messei lui Bach îl duc imediat cu gândul la perioada când
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
al lui Beethoven împinge la sinucidere (<<Acum aș vrea să mă sinucid!>>”<footnote Al. Călinescu, op. cit., p. 76 footnote> În romanul Jocurile Daniei călătoria și muzica au un rol important și se prezintă ca efecte ale unei formații livrești a naratorului. Sporturile de iarnă devin un adversar periculos pentru Sandu, care rămâne acasă turmentându-se: “Căci eu mă plimbam torturat, învârtindu-mă de o mie de ori împrejurul mesei, shimbând nenumărate discuri de patefon, dar fără să le ascult decât vag
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în zăpadă, Dania trăiește “simplificându-și preocupările, căci n-are rost în peisajul magnific să ai obsesii, nostalgii, să construiești o amintire depărtată.” Aerul de munte ucide orice dram de luciditate. Dorind să reconstituie universul Daniei din îndepărtații Alpi germani, naratorul vizitează cabana de la Noua, unde vede perechi de sași pleznind de sănătate, și merge, în week-end, la schi, la Predeal. Pe pârtie Sandu e mediocru, însă nici lipsa de îndemânare, nici micile accidente, nici aerul nu-l împiedică să se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
rafinată care atesta faptul că domnul respectiv era un cunoscător al muzicii bune. Protagoniștii simt că nu au timp, între ei se creează încă de la prima întâlnire fire invizibile, iar Dania preia cu grație controlul întregii operațiuni. În fața acestei situații, naratorul se apară cu armele scriiturii. Folosind chiar stiloul primit în dar de la Dania, el scrie senzații noi, impresii, fragmente de tot felul, chiar sunete care se aglomerează într-o structură circulară și muzicală. Când Dania călătorește la Brașov, Sandu ascultă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de la Dania, el scrie senzații noi, impresii, fragmente de tot felul, chiar sunete care se aglomerează într-o structură circulară și muzicală. Când Dania călătorește la Brașov, Sandu ascultă la Ateneu orchestra simfonică “diafană și unduioasă” dirijată de Molinari, și naratorul ar dori să facă din sunete o rochie pentru iubita cea îndepărtată. Ca și în romanul lui Proust, cei doi ar trebui să aibă un imn muzical al iubirii lor, iar bărbatul alege o partitură a unei piese de Brahms
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
îndepărtatul Tirol. Faptul că, ulterior, Elisabeth Schumann va bisa într-un cocert la București tocmai acest lied, iar el și Dania vor asculta în scaunele sălii de concert imnul lor, ar fi trebuit sa-i lege pentru totdeauna, potrivit afirmației naratorului. Din punctul de vedere al muzicalității scriiturii și al varietății temelor care vor fi permanent reluate, romanul acesta ascunde o mică bijuterie muzicală. Paroxismul delirului pe motive muzicale e atins atunci când în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]