7,150 matches
-
șarm autentic, întocmai ca rezidenta locului. Astăzi, pot urca până la etajul 4 pe scări sau cu liftul, bucătăria e loc de masă și de amintire depănată în egală măsură, iar glamour ul pâlpâie ca un foc uitat undeva, sub tăciunii nostalgiei. Trei săptămâni, o zi da, o zi nu, după amiezile mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu merge. Câteodată, un bilet pe ușă: "Sunt până la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sau, exact atunci când ar trebui să intervină și să dea artistului un pic de elan, stau ca momâile. E suficient să existe doi care să înceapă aplauzele, că după aceea se lansează toți. Asta făcea claca. Simt în Viorica o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana româncă a apărut pe sacrosancta scenă milaneză în cele mai ambițioase titluri. Dâra de legendă a Scalei, teatrul atâtor creații mondiale, templul celor două preotese ale liricii care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sat, copilărie și familie. Debutul scriitorului, cu prozele publicate în anii ’40, dintre care unele au alcătuit volumul întâlnirea din pământuri, din 1948, va păstra tăcerea asupra acestor înregistrări ale conștiinței. O gamă de sentimente, de la bucurie, la tristețe și nostalgie, îmbracă modul descriptiv al universului reînviat. Ceea ce surprinde nu este diversitatea, ci patima cu care oamenii, care s-au iubit cândva, ajung să se urască și, mai ales, neputința omului de a se înscrie în imagistica unui cuplu, care să
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
aceasta fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă o reală independență, pe care doar transcendentarea ți-o poate asigura. Chiar dacă trăiește și vede altfel lumea, nu-și poate ascunde nostalgia paradiziacă a mitului fericirii prin iubire, încastrată în suflet asemenea rănii din trunchiul salcâmului pe care îl doboară: . în universul închis al satului, principala funcție a familiei este de regenerare ca principiu al continuitații. Aceasta o înscrie într-o imagine
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
să dormim noaptea, ne furaseră somnul, foamea, gustul la mâncare, însăși liniștea vieții. Au fost suferințe mari, chiar dacă nu fizic, ce înduram noi erau dureri sufletești, care nu puteau fi măsurate cu vreun aparat sau vindecate cu medicamente. Ascult cu nostalgie cântecul lui Ion Dolănescu "Mă trimitea tata pe mine, să păzesc struguri-n vie cu Măria lui Ilie", probabil, așa-i păzea și el ca și noi, cu rândul în fiecare noapte la altă vie, dar nimeni nu trebuia să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ajunge la perioada neputinței și ar trebui să privească trecutul cu înțelepciune și răbdare, cu sentimentul amintirilor, cu mulțumire sau cel mult cu indiferență și sub nicio formă cu tristețe. Un alt obicei frumos pe care mi-l amintesc cu nostalgie și cu durere este plecarea în armată. Ce frumos ne petreceam noi unii pe alții când plecam în armată! Plecam pe rând, în zile diferite. Mergeam până la marginea satului, locul blestemat parcă să fie al despărțirilor. Aș putea spune că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
palmele lui și s-a exprimat deznădăjduit „Cine va mai apuca Bogdane, că eu nu voi mai ajunge acea zi fericită!”. Sub geana lui Ceaușescu, a apărut un licăr de regret, scăldat de o lacrimă, pe care se putea citi nostalgia și disperarea neputinței clipelor pe care le trăia în acea perioadă, în care totul fierbea de ură și dușmănie în conștiința unor persoane, inclusiv în conștiința unor români de-ai noștri, care urmăreau funcții, grade, acaparări de bunuri materiale și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
câte un baron și spune: pe această direcție, până la reperul cutare, se va demola totul și se vor construi obiectivele din proiectul numărul cutare. Așa se execută, fără lacrimi și proteste, fără discuții contradictorii sau păreri opozante, fără urme de nostalgie după amintiri istorice sau după cine știe ce rămășițe feudale importante. Așa au devenit orașele mari moderne, importante și obiective mari chiar pe întreg globul, nu numai pe continent. Așa se construește peste tot în lume. La noi, orașele vechi sunt niște
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
revenit în orașul meu dorit,după 30 de ani, dar cu alt statut și cu alte misiuni, de pensionar militar și nu am mai avut nici-o tangență cu cazarma mea adorată din copilărie. Este cam dureros, am un sentiment de nostalgie,când trec pe lângă ea, nu știu dacă după perioada petrecută între aceste ziduri, ori după anii care s-au scurs atât de repede, cărora nu iam luat în seamă și am lăsat multe lucruri neterminate. Acum îmi dau seama că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
sau creații umane precum Casa Poporului. Trebuie să-ți îndeplinești scopurile , ori dorințele, până nu-ți trece timpul, ca să nu ai remușcări sau mustrări de conștiință, că au trecut pe lângă tine și nu te-ai „înfruptat” din ele. După aia, nostalgiile tardive nu-ți mai sunt de niciun folos. Te ajută doar ca să le încadrezi în albumul amintirilor care-ți produc supărări. Am plecat spre Baia Mare, cu alt elan, altă încredere în foțele mele, altfel nu prea știu cum puteam merge
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din aceștia, deși am văzut că fiecare dintre cei care și-au petrecut o parte din viață pe meleaguri străine, au regretat după locurile natale cât au fost plecați.Personal, cred că fiecare dintre noi, trăiește sentimentul regretului și al nostalgiei după locurile copilăriei sau după locurile unde a trăit o perioadă mai îndelungată de timp, de unde au fost strămutați ori au fost nevoiți să părăsească acele locuri, din cauza unor situații impuse de serviciu sau de viață. Imi amintesc, cu mulți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
s-a și terminat dragă Ioane.Eu am cunoscut mai multe cazuri,spune doctorul Cahan,așa se numea, de această boală, caracteristică în special la români și la ruși.Dealtfel lucrarea mea de doctorat, a fost cu această temă, a nostalgiei sentimentale, specifică unor etnii. Deși se spune că românii sunt de origine latină, iar rușii sunt slavi, acest fenomen s-a remarcat în special la aceste etnii, lucru studiat și constatat de mulți specialiști din care m-am inspirat și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
rar, însă ne mai iubim și acum tot pe ascuns, că este mai plăcut, parcă este și acum tot atât de plăcut,pentru că este mereu amintite momentele din trecut de nebunie. Ne acuzăm unul pe altul și când sunt împărtășite cu sentimentul nostalgiei,devine mai intreresant Nu am pierdut dorințele și pasiunea focului dragostei, în special că soțul ei este cam bolnav, a colectat mai multe afecțiuni și nu prea poate umbla afară numai dacă este însoțit de dânsa. Probleme mai neplăcute, zice
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
responsabile de înfrângerea lor în planul ideal. Cantemir și dublul său ideal par a fi văzut “jocul ielelor”, jocul ideilor absolute, care provoacă contemplatorului - conform mitului - sucirea minții, orbirea, infirmitatea, sau, mai rar, în cazul personajelor de excepție, o irezistibilă nostalgie de absolut. în acest puternic sentiment al propriei valori, situată la mare distanță de restul lumii, aflăm mobilul teribilei caricaturizări grotești realizată prin fiecare personaj. Stau față în față superiorul, Inorogul, și inferiorii. Cunoaștem prin tradiție că resentimentul este de
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
adevărat ritual, în copilărie, să mușc din ciocolată în așa fel încât literele rămase să formeze cuvinte de sine stătătoare. De altfel, atunci când a încercat să readucă în atenția publicului acest produs, echipa de publicitate a mizat pe sentimentul de nostalgie și a realizat o serie de clipuri care evocau vremurile acelea. Miza era însă consumatorul tânăr, prea puțin impresionat de reclamele TV în sepia care parodiau vizitele de lucru ale lui Ceaușescu. Era nevoie de un concept de impact, care
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
pe 18 mai 1944. "Și iată că a sosit vremea topirii zăpezilor [rememorează Petre Constantinescu, din care am mai citat și voi mai cita, fiindcă scrierile lui au un parfum aparte, parfumul amintirilor obiective, precise și nealterate, încărcate totuși de nostalgie]; la sfârșitul lui martie 1944, pe șezlongurile din spatele avioanelor, uneori piloții dezbrăcau costumul de zbor și, când soarele era sus, puteau scoate și cămașa pentru a gusta cu anticipație senzația de însorire fericită, ca pe plajă, cu gândul la vara
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
retrag în pătuțul meu cu plasă, căci ostașului îi era teamă să nu ne surprindă „domnul locotenent“ (eu aș fi adormit bucuros pe genunchii lui, cu „privighetoarea“-n mână, cum zice Boccaccio, sau măcar la pieptul lui), îmi purtam cu nostalgie degetele la nas, să simt mirosul de tutun cu care se impregnaseră în contactul lor cu zonele acute ale bărbăției lui. Peste ani și ani, Blaga avea să insiste, când îmi citea din traducerea lui Faust la care lucra, asupra
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
observat de îndată diferența de mentalitate dintre lumea de dincoace și de dincolo de Carpați; cea de dincolo îmi părea cam exotică, deși termenul îmi era străin. Mă simțeam orășean get beget, dintr-o familie care nu cultiva câtuși de puțin nostalgiile rurale (mama poseda un splendid costum național, dar n-am văzut-o niciodată purtându-l) și dintr-o societate cu respect față de toate meseriile și originile, în ciuda tensiunilor șovine: știam că ungurii aveau vorba büdös oláh „valah puturos“, însă ea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cuțitul și, ca atare, fantastic de gustos; dar ce știa dânsa de voluptatea scrâșnirii zahărului în dinți, de amestecul delicios contradictoriu dintre acrișor și dulce? După ce ne-am întors la Cluj, amintirea lui Dan mi-a stârnit încă multă vreme nostalgia urbei dunărene, pe care n-aveam s-o mai revăd vreodată. Aici s-au continuat tertipurile cinefile deprinse la Cluj: furișatul în sală în pauză și confortabila contemplație de după pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu tenorul cel scund Joseph
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
n-a însemnat altceva decât că mi-a fost extraordinar de drag. L-am remarcat încă din lunile când frecventam Liceul „Gh. Barițiu“, pe care el l-a părăsit înaintea mea, fără să știu unde a plecat (mă gândeam cu nostalgie la haina lui cadrilată, care-i venea așa de bine) - nu cred că schimbasem cu el mai mult de trei-patru cuvinte. M-am bucurat să-l revăd, spre surpriza mea, la școala unde mă transferasem și i-am propus să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Spre deosebire de K., vorbea perfect românește. Colegul meu zăcea în așternutul sclipitor de curat, destul de binedispus, deși ușor febril, încântat de vizita mea. Cum m-aș fi strecurat și eu sub așternut, lângă el! L-am părăsit cu inima împovărată de nostalgie, pradă acelor vagi, dar luminoase făgăduinți ale viitorului ce sta înscris, la locul meu, în stele. Când, la terminarea studiilor secundare, am oferit dascălilor noștri tradiționala cină de adio, în grădina unui restaurant, am fost tot timpul trist de moarte
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
îndoială, cel referitor la stradă. Aceasta simboliza disprețul modernilor pentru moștenirea istorică a orașelor. "Sectarismul unui Le Corbusier subliniază Bernard Oudin -, escamota una dintre îndatoririle esențiale ale urbanismului: crearea unei legături între trecut și viitor"187. Dacă uneori trece prin nostalgia pentru orașul medieval, cu străzile sale sinuoase, care rezervau plimbăreților surprize, pentru dezordinea construcțiilor care nu limitau monumentele la simplul rol decorativ, indignarea acestor critici privește mai ales nepăsarea moderniștilor față de exigențele antropologice elementare. Aceste critici sunt pregnante în operele
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Imperiul Occidental reconstituit. Împărțirea Imperiului lui Carol cel Mare nu a însemnat sfârșitul unității europene, deoarece continuă să existe prin credință, fiind un ideal spiritual și o realitate trăită. Pe tot parcursul Evului Mediu, în mentalitatea colectivă au persistat permanent nostalgia imperiului și unitatea pierdută. Conștiința europocreștină a avut prilejul să se manifeste în lupta contra Islamului, - singura civilizație care a pus în mare dificultate supraviețuirea continentului nostru. Chiar dacă certurile dintre creștinii latini și bizantini au fost puternice, în timpul cruciadei occidentale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
consimțământul cetățenilor pentru a se declara război, sperând ca aceștia să-l limiteze sau chiar să-l elimine din raporturile statale (Duroselle, 1990, 358-359). O perspectivă asupra problematicii europene aduce romantismul, în varianta sa germană, când apare și se afirmă nostalgia unei Europe medievale unite. În acest sens, în 1799, poetul Frederich von Hardenberg Novalis, în eseul intitulat Creștinismul sau Europa, evocă imaginea unei unități europene, anterioare Reformei, în timp ce Europa creștină se afla sub egida papalității. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]