13,698 matches
-
zări, când n-oi mai simți vântu-n buzunare! Decembrie 2014 COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat magia Crăciunului, să văd copii la colindat, cu Nașterea Domnului. Începeau cu ,,Moș-Ajunul", după mere, nuci, covrigi... Alai duceau pe tot drumul, cu obrajii rumeniți. ,,O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de ,,Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
colinzi cu miros de tămâie, de colacii cu gust de miere, de cârnați rumenii și sarmale aburinde, de șezătorile tihnite cele păstrătoare de vechi și înțelepte înțelesuri, de aerul proaspăt, rece și curat care ne punea roșeața lui sănătoasă în obrajii noștri de copilandri înțărcați deja de tot rostul lumii. Apoi, după un timp, de nimeni știut și de niciunde, venea pe cărări ascunse un vânticel aproape nebăgat în seamă, ușor și călduț ca un surâs, ca o speranță înmugurită în
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
putere, de corupție și de minciună. Ele sunt șervețelul parfumat care-ți umezește fruntea când alergi pe nisip pe o arșiță insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-și întindă mădularele și să-și răcorească obrajii. Depinde doar de noi să sorbim din apa fântânii răsărită-n pustiu după ce am îngenuncheat de foame, sete și oboseală. Zor de primenire continuă. Acestea sunt doar spicuiri din grădina înflorită a gândurilor unei tinere contemporane cu noi, a cărei
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
noastră fericire, în a doua era Agneta, călugăriță, și în ultima tot ea, se fotografiase special pentru mine, era îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească, lăsând ușoare umbre pe obrajii ei în dreptul gropițelor; prin păr parcă i se jucase un vânticel și i-l răscolise. Aceasta îmi era fotografia cea mai dragă pentru că era cea mai apropiată de firea ei, în cea în care era călugăriță părea îmbătrânită, probabil din cauza
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Autorului Dac-aș fi Dac-aș fi vântul de seară, Pășind sfios în urma ta, Te-aș atinge ca pe-o floare. În părul tău aș înnopta!... Caldă lacrimă de-aș fi, Genele ți-aș săruta. Cînd dureri te-or copleși, Obrazul,blând, ți-aș mângâia!... Dac-aș fi arc de vioară, Poarta de ți-ai fereca, Aș sclipi seară de seară, Ți-aș deschide inima!... Floare albă de castan La fereastra ta de-aș fi, M-aș prinde ram cu ram
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului ți-am pregătit din nou șiraguri de cristale să te împobobesc în seara magnoliilor dar s-a dezlănțuit izvorul de sub pleoape și-am pierdut conturul obrajilor privindu-ți nuditatea m-am dus în fărâme de torturi plăcute unduirile tale suave îmbată nebăutul și-adoarme nedormitul primește floarea de lotus amanet la sărut și culcă-ți umbra pe braț de caldă lună plină să nu dispari cu
CADOU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371691_a_373020]
-
mărite procurator, spuse centurionul Livius. Ponțiu Pilat îl privi uimit pe acesta. -Te ascult bravule Livius! Aici la Ierusalim polemicile se pot isca la tot pasul. La Cezareea viața e mult mai tihnită... Vorbește Livius... Centurionul își trecu mâna peste obraji apoi își netezi părul semn că se gândește la ceva. -Mă gândesc la ceea ce ați spus puțin mai înainte mărite procurator! Iată! Dacă suntem doar niște păpuși mișcate cu ajutorul sforilor după cum credeți, ce rost am mai avea noi atunci pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
ultimă zi de naștere atârna de speranțe și rugăciuni. Din părul castaniu și ondulat ce încadra un chip palid și firav mai rămăseseră peste noapte câteva fire descoperind parcă și mai mult albeața buzelor și ochii obosiți. Lacrimile coborau pe obraz în frumoasa zi de toamnă când deschise cutia sigilată iar mâna se întindea tremurândă să atingă carcasa metalică a telefonului. „Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
mi cuprinsese talia și o voce deosebit de melodioasă, de o lascivitate infailibilă, care îmi șoptea la ureche un simplu și nevinovat ”ce faci?”, determinându-mă să mă răsucesc brusc, iar în momentul următor m-am ales cu un sărut pe obrazul drept, mai mult o atingere fugară, care în mintea mea lipsită de discernământ la acea oră târzie s-a transformat într-o invitație, astfel că în următoarea secundă îl sărutam cu ardoare pe buze. Multă vreme după aceea, am analizat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
și prozatori contemporani (unii talentați, alții din start ratați), care doresc să urce în fugă și cu orice preț treptele afirmării artistice și să facă bani frumoși din propriile „best-seller-uri”, în același articol George Petrovai le arată acestora, cu degetul, obrazul: „Cei mai mulți dintre artiștii de geniu ai omenirii (François Villon, Cervantes, Vincent van Gogh, F.M. Dostoievski, Eminescu, Franz Kafka etc.) au avut de luptat toată viața cu sărăcia. Ba mai mult, despre Kafka - artistul situat aproape de noi și neînțeles de contemporani
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
MĂ MAI NASC O DATĂ... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De mă mai nasc o dată aș vrea să-mi fii menit Să întregesc cu tine o lacrimă ce plânge Pe-obrazul de smântână al unui răsărit Când noaptea despletită înfrântă umbre-și strânge. Aș vrea să fiu clepsidra ce toarce nemurirea Iar tu să fii nisipul de ea îmbrățișat Când timpul se destramă spre a-și împlini menirea Eu să-l
DE MĂ MAI NASC O DATĂ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371768_a_373097]
-
unele sate din jud. Dolj, porcii se taie de cu noapte, așa că până la ziuă, totul să fie gata. Când înjunghie porcul, cel care-l taie, ca și cei dimprejur, își fac cruce cu sânge, ca să fie sănătoși și roșii în obraz peste an, zicând: “La anul și la mulți ani cu sănătate!”. În zona de sud-est a țării, după ce-i taie picioarele, și i le așează pe pântece, i se face porcului la ceafă, în dreptul șirei spinării, o tăietură în formă
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
bărbatul care urma să-i devină ginere și tată, nepoțelului său. Cei doi reveniră cu picioarele pe pământ, jenați de spectacolul amuzant pe care-l oferiseră inconștienți, dar fericiți peste măsură. - Tată, ți-l prezint pe Carlos! ciripi Lea, cu obrajii aprinși de fericire și emoție. Cei doi își strânseră mâinile cordial, zâmbindu-și ușor stânjeniți de imposibilitatea de a comunica într-o limbă comună. Nici unul nu cunoștea limba celuilalt, așa că erau puține speranțe să poată avea o discuție ca între
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
drumul său, dacă asta dorești! Dar hai să ne vedem, să discutăm, să ne ajutăm unul pe celălalt! Avem amândoi nevoie! - Sunt de acord, îl întrerupse Lea cu ochii închiși, încercând să stăvilească lacrimile ce curgeau de multă vreme pe obrajii aprinși de febra emoțiilor. - Ce-ai spus?! Repetă, te rog! exclamă bărbatul, sufocându-și urletul de fericire ce-i exploda în piept. - Vino! Repede!... Doamne, cât de limpede e acum totul! Carlos, vino cât poți de repede, te implor! Lea
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
înspăimântă la gândul acela și intră într-o criză de panică din care ieși cu ajutorul vocii liniștitoare și dragi care o ghidă expert către seninul cerului și dulceața iubirii tămăduitoare. Mică, palidă și speriată, Lea tremura cu telefonul lipit de obraz, sărutând uneori vocea limpede ce îi curgea în suflet. - Lea, a trecut?... șopti Carlos duios. Respiră regulat și nu te mișca de unde ești! Închide ochii și continuă să respiri! Când te vei trezi, voi fi lângă tine, ai auzit? Referință
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
zâmbet mic, primiți călători pentru odihnă în acest palat? Uitând și să salute și să răspundă, flăcăul se dădu la o parte din poartă și îi făcu loc fetei să intre pe lângă el. O măsură cu privire și își simți obrajii luându-i foc. Frumoasă mai era străina aceea! - Cine ești? De unde vii? Încotro te îndrepți? - Multe întrebări, râse Lia și vocea ei minunată răsună în palat ca un cor de clopoței de argint, dar voi răspunde la fiecare. Sunt fiica
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
și-l lăsase cu sora mai mică și mama în căsuța de lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar văzând furia
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
de o zgârietură urâtă. Lacrimi de durere îi țâșniră din ochi și se întoarse să-și recupereze mâneca din cuiul mare și ruginit care i-o sfâșiase. - Las-o copile, că nu-i pagubă! E doar o zdreanță! Îi sterse obrajii plini de praf, pânze de păianjeni și lacrimi cu șorțul ei, îl mângâie duios pe părul ciufulit și slinos, apoi îl duse în casă, trăgându-l de mână. - Ce-i Iliuță, de ce te împotrivești? întrebă Floarea, mirată de opoziția băiatului
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
Poeme > Duiosie > POEZIA VÂRSTEI Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe raza unui gând rebel , Un firicel de suflet speră, Clepsidra timpului din el Își scurge tainicul mister. O lacrimă pe obrazul vieții, Își cere alinarea, Împarte Doamne timpu-n fracții Să îi simțim splendoarea. Sperăm că timpul ne așteaptă, Să stea în loc e desuet, Urcăm în grabă câte-o treaptă Să punem floarea în buchet. Ne răvășim privind trecutul, Au fost mai
POEZIA VÂRSTEI de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375672_a_377001]
-
care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era deloc ușor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece care bătea gingaș la porțile vieții, fără să știe ce o așteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul copilei din casă, dar nu putea ajunge să o liniștească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la disperare
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
avea o grămadă de întrebări, la care era sigur că, doar ea putea răspunde. Era drăguță, inteligentă și îi inspira încredere, merite ce obținură calificativul maxim din partea lui: ,,cool”. - Mama, tata, unde e Lea? strigă el năvălind în living cu obrajii aprinși de entuziasm, căutând-o cu privirea peste tot. Am devenit foarte buni prieteni! E foarte ok! Chiar îmi place de ea! Lea! Lea!... Liviu ridică privirea consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere atroce. Intră în casă ca o vijelie, aruncă pantofii și geanta pe fotoliu și se prăbuși pe canapeaua din salon, ținându-se cu mâinile de cap. ,, Știam eu
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
boabe, stropi de rouă Vin la vale-ncetișor Pe sub genele-amândouă Picurând pe obrăjor... Zău, că inima îmi rupe Când mă-ntreabă suspinând: -Unde-i mama, ca să sufle? -Vine... vine în curând! Două boabe cristaline Din ochii îngândurați Lasă dâre, urme fine Pe obrajii-mbujorați... Referință Bibliografică: DOUĂ BOABE / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DOUĂ BOABE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375706_a_377035]