6,675 matches
-
nu cercetează gratuit cerul înstelat; îi obsedează mai degrabă tenebrele, negurile din afară sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș neatinși în vreun fel de lumea modernă, se încaieră pentru pământ, toți sunt reticenți, intratabili, bănuitori, fără obsesia istoriei. Câțiva inși se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta”, cufundată în
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
umană (numită adesea și „memorie”) devine un „univers convergent”, o concentrare fantastică de imagini și sensuri, o forță a cunoașterii care străbate spațiul și timpul. Eul poetic își afirmă credința că existența este posibilă și după sfârșitul pământesc, atenuându-și obsesia paralizantă a morții. Pe aceste coordonate, extrem de ambițioase, evoluează poetul, care se prezintă de la bun început ca fiind logodit cu „vestala elegiei”, ca „mirele unei solitudini înalte”. Trăind la interferența dintre lumea reală și cea imaginară, eul liric aspiră să
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
al Ioanei și al căruțașului Ștefan Tudorică Albu, care își părăsise ținutul și se stabilise în Bariera Vergului, la marginea Bucureștilor. Trece prin câteva școli, absolvind, ca bursier, Liceul „Sf. Sava”. Amintirile copilăriei, grefate pe o sensibilitate ascuțită, sporită de obsesia originii umile, vor urca mai toate în operă. În 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din București. Este și anul debutului literar al lui D., cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura Barbu, folosită și pentru debutul
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
aproape se clasicizase. Gestul nu este polemic, cum ar putea să pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o suită de Profils parlementaires roumains (1916), iar în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și întreaga-i creație precedentă. Acest volum retrospectiv reușește să surprindă esența gravă din care autorul și-a plăsmuit de-a lungul anilor versurile. Amintirea
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Piatra Neamț, Bârlad, Reșița . Cartea de debut în dramaturgie a lui G., Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte (1988), se deschide cu o justificare amplă a autorului asupra materiei „domestice” a pieselor, prelucrată într-o cheie metaforică - a privirii - izvorâtă din obsesiile picturale ale lui Ion Țuculescu. Personajele din prima piesă, cu onomastică transparentă, ajung să se constituie într-un parlament al păsărilor domestice care pun în scenă toate aberațiile de limbaj, însoțind astfel uzura inevitabilă a unei căsnicii. Primele cronici ale
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Pantelimon și jocurile pe care copiii din cartier le leagă în jurul filmelor cu indieni și cow-boys. Mai pot fi amintite Comoara lui Montezuma (variantă a temei „unchiul din America”) sau Mastodontul (1975), poveste tragicomică inspirată din lumea petrolului. Narațiunile din Obsesia (1960) ar fi un exemplu de ficționalizare pe marginea unor surse documentare, lagărul de la Auschwitz reprezentând planul de coagulare al textelor. În nuvela Obsesia, un pictor polonez, fost deținut, își consumă steril trauma, încercând să capteze fantasma unei victime pe
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
a temei „unchiul din America”) sau Mastodontul (1975), poveste tragicomică inspirată din lumea petrolului. Narațiunile din Obsesia (1960) ar fi un exemplu de ficționalizare pe marginea unor surse documentare, lagărul de la Auschwitz reprezentând planul de coagulare al textelor. În nuvela Obsesia, un pictor polonez, fost deținut, își consumă steril trauma, încercând să capteze fantasma unei victime pe pânza care se încăpățânează să rămână albă. Jurnalul nescris al Annei Frank reconstituie, la limita dintre document și ficțiune, paginile incomplete ale manuscrisului real
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
În fine, Bine ați venit în infern! (1995) reconstituie, sub forma unui docufiction, bombardamentele americane asupra orașului Ploiești, din timpul celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Scrisoare din Moscova, București, 1954; Învinsul Terek, București, 1956; Cinema Madagascar, București, 1957; Obsesia, București, 1960; ed. 2, București, 1965; Pasărea Fenix, București, 1961; Unde vântul miroase a petrol, București, 1961; Cocteil-Babilon, București, 1963; Zigzag pe mapamond, București, 1964; Lupta cu somnul, București, 1969; Fenix inflamabil, București, 1970; Cealaltă moarte, București, 1970; Spectacolul lumii
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
cincilea punct cardinal, București, 1983; Paradisul murdar, București, 1974; Afirm!, București, 1974; Ucideți petrolul, I, București, 1993; Bine ați venit în infern!, București, 1995. Traduceri: Pierre Leprehon, Charles Chaplin, București, 1967 (în colaborare cu Maria Herberescu). Repere critice: Radu Popescu, „Obsesia”, CNT, 1960, 48; Sorin Alexandrescu, „Unde vântul miroase a petrol”, LCF, 1961, 24; Valeriu Râpeanu, „Unde vântul miroase a petrol”, LCF, 1962, 5; Ciobanu, Nuvela, 227-234; Magdalena Popescu, „Fenix inflamabil”, CNT, 1971, 7; Mircea Iorgulescu, „Spectacolul lumii”, LCF, 1973, 32
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri, ecorșeuri. Autoarea mânuiește fără greșeală arta dialogului, arta conversației, (ceea ce și dovedește, cu superbie, În ultima sa carte, La Conférence de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Întoarce Împotriva lui În intermitente lansări kamikadze, este un alt factor de echilibru, ablutiv. “Vorbesc, deci exist”, par să spună personajele din La Compagnie des spectres (1997) sau din La Conférence de Cintegabelle (1999), aflate la acea limită În care obsesiile personale Întind marginile elastice ale realului la maximum, În punctul din care cele două ordine (realul și imaginarul), amalgamate de percepția difuză a timpului, se Întrepătrund. Compania spectrelor (Premiul Novembre obținut la Cassegrain, aleasă cartea anului 1997 de redacția revistei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
treizeci de ani după fulgerătoarea lor despărțire. Dincolo Însă de astfel de dureroase replici Între trup și memorie, de recolta lexicală bogată ce rezultă, rămîne, ca de obicei În literatura feminină contemporană, cinismul reprezentării corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lorette Nobécourt are la activ cinci volume - patru romane și un eseu. De la Guy Debord la Baudrillard, de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fine, Christian Oster, deși născut În 1949, la doi ani după Jean Echenoz, debutează tîrziu, În 1989. Literatura sa - de o excepțională calitate lingvistică, ca și a lui Echenoz de altfel, dar mai Încăpățînată În manifestarea cu orice preț a obsesiei litotice este cea mai radicală dintre cele „de douăzeci de grade” prezentate pînă acum. Dacă personajele lui Echenoz fug de locuința care le prinde Întotdeauna din urmă - dacă nu moartea -, dacă personajele lui Toussaint nu se pot desprinde spațiul tern
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1980 de prevalența tehnicii scripturale asupra conținutului, scrie un roman de dragoste În 1997. Dar pînă la ei o Întreagă literatură se reorientase spre reprezentări - abrupte, anamnezice, comerciale, fantastice - ale corpului. Pe de o parte, literatura feminină, marcată dintotdeauna de obsesia trupului. I se adaugă Însă cel puțin alți doi „tovarăși de drum”: literatura alterității scrisă de pildă de homosexualii Tony Duvert și Hervé Guibert, dar și literatura foarte tînără a editurii Minuit: un nou vitalism, mai mult sau mai puțin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de exemplu de Pierre Bourdieu s-a născut degeaba, dar care ține, fie și prin referințele din titluri (Black-Note este numele formației de jazz destrămată În urma incendiului pus la cale ca un ritual de abluțiune, În primul roman, Cinéma e obsesia protagonistului celui de-al doilea roman), de artă. Nu faptul că sunt scrise la persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient, ce literatură mai crede În Realitate, sau În altceva decât În ea Însăși? - și nu punerea În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1991), La Télévision (1997), Autoportrait (à l'étranger) (2000) Primul roman al lui Toussaint are tot trei părți, identificate oarecum geometric, printr-un moto bizar: teorema lui Pitagora. Există deci două catete și o ipotenuză, care alcătuiesc „figura” romanului. Aceeași obsesie a geometrie se regăsește și În Să fugi! : „De cînd jucam, fusesem transportat Într-o altă lume, o lume abstractă, interioară și mentală, unde muchiile lumii exterioare păreau tocite, iar suprafețele dispăruseră.” Emmanuel Adely, Mad about the boy, Editura Paralela
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
într-un glisando abia disociabil, captând și alți martori sau apropiați ai celor două cupluri, cu destine frapant aemănătoare. O analiză de cea mai pură esență camilpetresciană și holbaniană e prelucrată textualist; discursul se autoscrutează (un personaj este scriitor), cu obsesia statutului aleatoriu și interferent al oricărei istorii, din clipa în care devine text, „urmă” a vieții. Romanul e, în fond, un monolog plural, trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]