6,787 matches
-
un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile voastre cu tot !”. De atunci mă pîndește de fiecare dată și se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
partea gră tarului în rubrica lor de pro și contra. N-am apucat atunci, dar mi-a rămas în minte de atunci încolo. Chiar așa, cum de a devenit „grătarul” o îndeletnicire națională de masă - chiar dacă acesta nu a fost ocolit niciodată nici pînă acum ? De fapt, „grătarul” înseamnă sărbătoare, iar sărbătorescul a devenit compulsiv la români - și aici nu îmi e teamă să generalizez ! Ne îmbulzim pe orice ocazie de sărbătoare, de la tot soiul de festivaluri la ziua muzeelor și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi pus noi pensia la cale, așa, ca ntre băieți, dar se făcuse miezul nopții și peste cîteva ore ne aștepta pe toți o nouă zi de muncă... Rătăcire J’arrive, bien sûr j’arrive... Am crezut că drumul va ocoli valea și va coborî apoi, pe versantul celălalt, înapoi la drumul mare. Dar n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
stînga pentru a regăsi firul apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit susurul. Nu peste mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
observație, inimă caldă și cap clar, generozitate și dedicație, tact și curaj. Ambele necesitau discreție și putere de muncă. Amândoi făceau anchete, fiindcă în medicina de azi interogatoriul este obligatoriu, explicase Leon. Răspunsurile trebuiau interpretate: bolnavii, la fel ca răufăcătorii, ocolesc adesea adevărul. Amândoi analizau cu mare atenție semnele. În amândouă e nevoie de morală și iubire de semeni. Și medicul, și polițistul e obligatoriu să fie oameni educați și inteligenți, în stare să înțeleagă mecanismele trupești, sufletești sau sociale cele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din umeri ca și cum nu-l interesa subiectul. Cât s-ar fi bucurat fiică-mea, Marioara, să vă cunoască, știți, de când a divorțat e cam ursuză, din păcate azi e plecată toată ziua la o prietenă. Dar sperăm să nu ne ocoliți nici în zilele următoare. Musafirul intrase în muțenie totală și, după câteva încercări nereușite de a face conversație, doamna mamă ieși, aruncându-i o privire semnificativă fiului ei. Iar semnificația era: e dus rău! Pe cine-ai mai cules de pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glanda fericirii ni s-a atrofiat? Numai arta, credința și iubirea pot genera inefabila fericire. Am impresia că fericire nici Dumnezeu nu mai are de unde să ne mai dea. Fericirea poate fi și un inventar al nenorocirilor care ne-au ocolit. Fericirea e ca și orgasmul. Dacă ține mult, înseamnă că ceva nu e în regulă. Fericirea rămâne totuși o chestiune homeopatică. Omul a descifrat scrierile maya și cuneiformă. Nu și tainele fericirii. Unora li se pare că fericirea înseamnă doar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să fericească doar câte un singur bărbat. Lingourile de aur par niște sicrie miniaturale ale visurilor noastre. Există femei care nu au tăria să contrazică nici un bărbat. Parvenitul se instalează în frunte. Chiar dacă are pantalonii rupți în fund. O femeie ocolită de bârfă nu se mai poate considera frumoasă. Dama joacă tare ! Vrea mutarea în plic. Dacă nu miști din urechi, medicul strâmbă din nas. Unii nu se spală cu lunile. Norocul celor din jur e că vodca miroase mai frumos
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ratare. Important e să nu-l alegi pe cel mai scurt. Greșim când noi, când drumul. Fiecare își regizează propria năruire. Se pare că noi, românii, am fost stopați prematur din fierbere. Când crezi în înfrângere, nu o mai poți ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest bulibașă al nebunilor. Zeul nebunilor își da, probabil, aere de psihiatru. Resemnarea nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de sicriu. Scârba de viață mai anesteziază puțin frica de moarte. La înmormântare, cei foarte apropiați se grăbesc să încheie ceremonia, rudele trag speranța, iar ceilalți bârfesc. Și teluricul face parte din muzica sferelor. Morții aceste cariatide orizontale ale pământului. Ocoliți cât puteți moartea! Că ea nu are cum. Când se zărește marginea lumii de aici, începi să-ți razemi speranțele de cealaltă. Martirii găsesc și morții un sens. Până la moartea noastră, cei dragi sunt în noi. Apoi, pășim ușor spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o situație jenantă și făcut de rușine de propriul stomac, a strâns în grabă cărțile, le-a predat unde trebuia și direct la un lactovegetarian, la o pereche de crenvurști cu chifle și muștar. Mult timp după ridicola întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l zgândărească pe la nări. Cineva, probabil, se înfrupta. Era în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fizice sau psihice. O femeie absolut normală din toate punctele de vedere, care trăia și se mișca într-o lume simplă a ei, făurită cu migală și pricepere de Nea Laie în persoană. La umbra și sub protecția acestuia, a ocolit și școala și cursurile de alfabetizare. Nu cunoștea și nu întrebuința mai mult de două-trei sute de cuvinte. Nu știa să citească. Nu știa să scrie. Nu rezolva nici cele mai simple operații de aritmetică elementară, pentru că nu avea nevoie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prevenit. Dacă din întâmplare întreba ceva despre el, trebuia să-i spună că prietenul lui este student la Politehnică în Iași. În raport cu ea și el se afla și se află și acum în aceeași poziție de mincinos notoriu. Amândoi au ocolit adevărul. În momentul de față, s-ar putea ca și ea să-și fi dat seama de la bun început și să-și amintească perfect totul, însă, din politețe, nu dorește să-l pună într-o situație jenantă, de față fiind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și porni în direcția indicată; cu răsăritul în spate. Mergea spre apus, pe un drum pe care nu a mers niciodată, dar pe care îl cunoștea, în timp ce din urmă auzi aceeași voce: Îmi pare foarte rău, tinere, că ne-ai ocolit, că nu ai acceptat catedra la școala noastră! ... Și noi avem nevoie de profesor de matematică! * * * Preocupat de prezentarea biletelor la control, Bidaru nici nu a sesizat secunda în care trenul a trecut de actuala comună Nicolae Bălcescu cu ghinionista
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
planau într-un gol adânc fără sfârșit și din care nu mai putea ieși. Ce tâmpenie i-a trecut prin minte! Nu a ținut seama de sfatul Marelui Angakok. Dacă nu s-ar fi abătut din drum și ar fi ocolit locul acela blestemat, peste puțin timp ar fi fost în igluul său alături de cei dragi, și-ar fi îmbrățișat copiii și după ce ar fi mâncat o halcă de pește sărat sau igunak, ar fi băut o măsură bună de lapte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ocol cât de mare, numai să nu o privească în față, în special fetele nemăritate, tinere sau bătrâne, văduvele, chiar și unii bărbați cu firea în papiotă, adică mai slabi de înger, iar mamele își sfătuiau copiii: ori să o ocolească pe cât posibil, ori să o salute fără să o privească direct. Unele domnișoare mai simandicoase, când o observau de la distanță, făceau stânga-mprejur, de teama să nu fie deochiate. Până și persoanele mai puțin panicate, care în momentul întâlnirii aveau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei era să ne învrăjbească, ca să-l poată manipula în voie. Exact. Eu, care-i eram prieten din copilărie, din punctul lui de vedere, îi devenisem cel mai mare dușman. Ții minte și pe stradă, când ne întâlneam întâmplător, ne ocoleau de parcă am fi fost ciumați. În cei aproximativ patru ani, până la fuga ei, la eforturile disperate depuse de propria sa mamă, precum și la toate insistențele noastre de a ne împăca, răspunsul era unul și același: un refuz categoric. În timp ce discuta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cât mai retras, unde avea posibilitatea să mediteze în voie și să stea de vorbă cu sine însuși, în special după ultimele evenimente care au început încă cu o săptămână în urmă. Până se va clarifica situația, va trebui să ocolească un adevăr fundamental și de netăgăduit. Ca atare, în timpul acestor plimbări solitare, ca să evite suspiciunile de orice natură, când pe neobservate sau din întâmplare se va întâlni cu cineva cunoscut, va trebui să improvizeze un răspuns verosimil. Concret, dacă îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani după dispariția acestora, va dispărea și omul". Dintre toate ființele, ce se bucură de binefacerile ploii, cele mai vizibile sunt melcii și râmele. Ele, după ploaie, mișună peste tot și e destul de dificil pentru un trecător grăbit să le ocolească. Pe cât putea Bidaru, în timpul plimbărilor diurne, se ferea să le strivească sub picioarele lui îmbătrânite și pășea cu mare atenție. În timpul unei asemenea plimbări, discutând cu soția câte în lună și în stele, băgă de seamă la un moment dat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani. Și nu este greu să pricepi de unde mi se născuse gândul acesta, căci nimic nu poate fi mai rău pentru 84 Rareș Tiron suflet, decât să vezi că tu nu placi nimănui și că nimeni nu-și găsește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din același aluat ca și ei. Trebuia citit de urgență, Machiavelli. Bunică-mea avea o vorbă: Până zici câne, zici și jupâne. Pe cât de simplă, pe atât de înțeleaptă. Luasem, paralel cu repetițiile la piesă, hotărârea definitivă să nu mai ocolesc acest termen: jupâne. Așa trebuia lucrat cu de-alde tovarășul Sima și cu alții de mai sus, în acest semioraș infect, uitat de Dumnezeu la extremă de județ, în sensul că aproape toate trenurile noii orânduiri trecuseră pe lângă el, pentru că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]