8,671 matches
-
credincios de a se închina lui Dumnezeu înainte de a se culca, respectând un ritual autoimpus; r. 19 20 : „nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești” grija fiind înlăturată, somnul este liniștit și calm, omul se poate odihni fără a-și mai face probleme; referire indirectă și la concepția populară că „nu trebuie să apună soarele peste supărarea ta”, omul nu trebuie sa adoarmă cu ceva apăsându i pe suflet; p. 147, r. 37 38 : „toate-s până la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
globală; 12. Memorează prin repetare intensivă; 13. Nu încerca să memorezi ceva dacă te simți obosit, bolnav sau nervos; 14. Odihneste-te! Somnul ajuta enorm de mult memoria. Mai mult decât ai fi crezut. Dacă stai treaz și nu te odihnești nu vei putea da aceleași rezultate la locul de muncă. Puterea de concentrare este scăzută și te vei simți mult mai obosit. În timp ce dormim se produc celule noi în zona hipotalamusului care influențează în mod pozitiv activitățile zilnice. Încearcă să
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
zilei, acolo unde ai copilărit și ai gustat primii fiori ai frumuseții sau nefrumuseții vieții. E o mare șansă să pășești, cu egală măsură, prin locurile care ți-au fost cândva dragi sau pe care le venerezi, prin spațiul unde odihnesc întru eternitate părinții, rudele, prietenii de-o viață. Așa se conturează amintirile, așa nfloresc emoțiile, precum descoperim în motto ul unui poem-carte: „Voi che vivete sicuri / Nelle vostre tiepide case, / voi che provate tornando a sera / il cibo caldo e
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
așezați pe niște tuberculi mari [...]. Mai subliniez [...]. J. Verne, p. 198 (24) Se consultau reciproc, deschideau ba o carte, ba alta, nu știau ce hotărîre să ia, căci fiecare autor spunea altceva [...]. Ideea că pămîntul trebuie lăsat să se mai odihnească* era, după Bouvard, o prejudecată ce ținea de timpuri barbare. Și, totuși, Leclerc specifica anumite cazuri cînd e aproape indispensabil să o aplici. Gasparin notează cazul unui lionez care a cultivat cereale pe același ogor timp de o jumătate de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mereu surprinzătoarea..." nu te poți plictisi. Totuși, nici energiile mele încă destule, multe! nu sunt infinite, prin urmare am și eu nevoie de odihnă din când în când, de reîncărcarea bateriilor. Or, din 1990, niciodată n-am reușit să mă odihnesc aici, ci numai în alte părți, chiar când eram plecat cu treabă, cu program infernal. De ce? Pentru că reușeam să ies cât de cât din presiunea "realității românești". Demisia lui CTP este importantă și, indiferent de faptul că mulți colegi din
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nostalgie fără margini, dar viața merge înainte cu bune și cu rele, au apărut alte generații de tineri care ar trebui să ne urmeze exemplul. În prezent revin pe meleagurile natale doar pentru a merge la Biserică, la cimitirul unde odihnesc bunicii, părinții, rudele și cunoștințele copilăriei mele pentru a le face câte un parastas și a-mi reîmprospăta memoria. 9. Oliver Felix BĂNILĂ (din Bouroș) Născut la 26 decembrie 1972, orașul Adjud, jud. Vrancea. Căsătorit, doi copii. Soția: Bănilă Maria
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de stâncă, lumea slabă, nu poate posti îndelung sau să vegheze sau să facă alte fapte de pocăință, să nu dispere și să nu se descurajeze, ci să-și așeze locuința în stâncă (cf. Ct 2,14) și să se odihnească în milostivirea lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în primul an al pontificatului lui Honoriu al III-lea, și a trăit în cadrul său cinci ani și jumătate, însă canonizarea sa a trebuit să aștepte doisprezece ani; trupul său este păstrat cu mare venerație la Bologna, acolo unde se odihnește. În schimb, Fericitul Francisc a trăit în Ordinul său douăzeci de ani întregi, iar trupul său este păstrat cu mare venerație la Assisi, unde este înmormântat. A murit în anul 1226, la 4 octombrie, într-o sâmbătă spre seară, și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Nu voi mânca în altă parte, decât împreună cu însoțitorul meu». Din partea invitaților, acel gest a fost considerat ca fiind nepoliticos, dar Ioan considera că era un semn de amabilitate și fidelitate totală. Altă dată, când era general, voind să se odihnească puțin, a venit la conventul din Ferrara, unde locuise timp de șapte ani. Observând că la masa lui se așezau mereu aceiași frați, la prânz și la cină, în fiecare zi, și-a dat seama că guardianul, fratele Guglielmo de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o situație neprevăzută, frații cei mai săraci sau toți frații împreună, sau pe rând, să mănânce cu el, atâta timp cât rămânea în sala de oaspeți (adică până când mergea în refectoriul comun ca să mănânce, lucru pe care mereu îl făcea după ce se odihnea puțin în urma călătoriei obositoare, dacă se oprea pentru o perioadă de timp în acel loc), pentru ca venirea sa să fie pentru ei o alinare și bucurie... Fratele Ioan din Parma era o persoană disponibilă tuturor, fără a avea preferință pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
i-au permis să plece, după cum hotărâse să facă. Și, imediat, mulți dintre ei, adunându-se în jurul său, l-au introdus într-o cameră frumoasă cu un pat luxos și un șemineu plin cu jăratec dogoritor, spunându-i: «Te vei odihni și te vei încălzi așa cum ai dorit». Dar el a răspuns: «Nu un pat luxos, ci doar pământul gol sau un pic de paie sunt îndeajuns unui om sărac și cerșetor». După ce au ieșit cu toții, i-au introdus în cameră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
femeie, nici să dorm cu ea». Ea a reluat: «Nu se poate face nimic, eu în această noapte voi dormi cu tine». Sfântul i-a spus: Dacă nu este altă posibilitate, promite-mi și dă-mi cuvântul că te vei odihni dormind cu mine în același pat». Ea a răspuns: «Dar am venit tocmai pentru aceasta, de aceea îți promit și îți dau cuvântul meu». Imediat, Sfântul, după ce s-a rugat cu încredere bunătății divine, împrăștiind pe pământ niște lemne și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lucrarea. Nu vreau niciun alt document despre ea, iar hârtia să fie doar fericita Fecioară Maria, notar să fie Isus Cristos iar îngerii să fie martori». Plecând din Perugia și întorcându-se la Assisi, de-a lungul drumului s-a odihnit puțin împreună cu însoțitorul său în locul numit Colle, unde era un azil pentru leproși, și a adormit. După ce s-a trezit, a recitat rugăciunea, l-a chemat pe însoțitorul său și i-a spus: «Frate Maseu, îți spun din partea lui Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să-și facă proprii, retroactiv, toate veacurile care au fost. Și vom pătimi după ce vom fi trecut cu totul dincolo de rațiunile celor create din nimic și vom fi ajuns în chip neînțeles la Cauza lucrurilor. Atunci vom lăsa să se odihnească, deodată cu cele mărginite prin fire, și puterile noastre, dobândind ceea nu poate dobândi nicidecum puterea cea după fire, deoarece firea nu are puterea de-a cuprinde ceea ce este mai presus de fire. Căci nimic din ceea ce este făcut nu
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
un soi de hrană nestricăcioasă prin păstrarea desăvârșirii deiforme ce i-a fost dăruită și împărtășindu-se de dulceața nesfârșită a acelei hrane prin care primește puterea de-a fi veșnic la fel de fericit, devine Dumnezeu prin împărtășire de harul dumnezeiesc, odihnindu-se de toate lucrările minții și ale simțirii, și, deodată cu aceasta, dând odihnă și tuturor lucrărilor naturale ale trupului, care se îndumnezeiește și el împreună cu sufletul, prin împărtășirea de îndumnezeire pe potriva lui. Așa încât nu se mai vede decât Dumnezeu
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
să parcurgă traseul jocului corect, fără să calce vreo linie sau să atingă cu piciorul solul își va „ lua “ o căsuță din „melc” unde își va scrie inițiala numelui; la următorul joc în această căsuță va avea voie să se odihnească. Căsuțele marcate vor fi sărite de ceilalți jucători. Când nu mai sunt căsuțe „de luat” jocul se încheie. Câștigător este jucătorul care „a luat” cele mai multe căsuțe. Pătrățica Obiective: Aruncare lansată cu una și cu două mâini. Prinderea mingii cu una
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
calendarele sunt considerate aproape sacre și servesc drept sursă a ordinii sociale și a identității culturale. Din multe puncte de vedere, calendarele dictează modelele de comunicare umană. Când oamenii muncesc, lucrează, mănâncă, celebrează, urmează o for-mă instruire (educație), se odihnesc, poartă războaie etc., totul se desfășoară în funcție de cursul timpului, prescris de calendar. De exemplu, se crede despre căsătorii că sunt de succes, în funcție de numărul de ani pe care cuplurile l-au parcurs în această formă. În cele mai multe culturi, vârsta unei
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
soluții. 6. Verificați-vă opiniile, înainte de a le susține ca certitudini. 7. Fiți conștient că membrii societății acceptă cu greu ideile noi, fiind activi veti avea victoria. 8. Dacă, după eforturi insistente, o anumită activitate nu conduce la rezultatul scontat, odihniți-vă sau schimbați caracterul activității. 9. Acceptați că atât cei care vă sprijină, cît mai ales adversarii sunt oameni, cu calitățile lor pozitive, dar și negative. 10. Cercetați atent modul de utilizare a timpului, eliminând activități inutile și combinând activitate
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
de artist. Așadar, abia cu acest volum pot spune că am încheiat, mai târziu și mai greu decât prevăzusem, "capitolul Lovinescu" al doilea din proiectata serie consacrată marilor critici români. Iar de acum încolo, pentru cine știe câtă vreme, rămâne să mă "odihnesc" în Călinescu, dacă e să dau curs îndemnului adresat de Noica învățăceilor săi. Dreptu-i că mie, moldovean fiind, îmi place teribil odihna. De aceea, poate, mă și tem atât de ispita gândului nedus la capăt. Urma va alege. Capitolul 1
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nume făcea elogiul literaturii sentimentale (implicit, așadar, melodramei), pe care el însuși s-a străduit s-o ilustreze abundent. Totodată, nu trebuie să uităm că și Lovinescu se retrăgea vară de vară la casa părintească din Fălticeni spre a se odihni activ, scriindu-și cărțile. De aceea, după cum mărturisea într-un loc, întreaga sa literatură ar fi, literalmente și în toate sensurile vorbind, o literatură "de vacanță". Nimic mai adevărat. 178 Din acest motiv, greșește Ioan Holban atunci când afirmă că "iubind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu-l păzește decît luna, de la distanță. Nu-i rămîn, la deșteptare și în zori, decît vagi amintiri de vis nebulos; că l-a vegheat la un popas de casă rustică o babă răbdătoare și cuminte ori că s-a odihnit sub streașina unui munte neguros; iar cînd a reapărut la orizont, i-a trebuit vreme să iasă din amorțire și să-și recapete culoare. Cealaltă baladă, Dobrișean, desfășoară același inventar de reprezentări și de stări conflictuale pe tema recunoașterii dintre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci și păști. Păștile erau cu brânză și smântână. Cozonacii erau umpluți cu rahat, stafide, cacao și nucă. Eu n-am mai văzut după aceea, de-a lungul vremii, cozonaci așa crescuți și gustoși cum făcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în frunte cu Costică Mavropol, am luat-o spre Doi Peri. Erau până acolo vreo zece kilometri, pe care i-am parcurs în vreo două ore. Mama lui Costică ne-a primit cu brațele deschise. - Hei, copiii, deocamdată, ca să vă odihniți după drum, intrați în vie și poposiți sub butuci. Mâncați poamă câtă doriți. Costică, arată colegilor tăi unde-s strugurii tămâioși! a zis doamna Mavropol. Am intrat în vie. Era tare îngrijită, nu vedeam pic de buruieni, toate corzile erau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
început să-i cărăbănesc pumni pe unde nimeream. O jumătate de clasă era pe bănci și striga „Nu te lăsa, Grigorescule!”, iar cealaltă jumătate striga „Hai, Nelule, dă-i la cap, nu-l lăsa de sub tine!”. Grigorescu, Dumnezeu să-l odihnească, e mort de mult timp, îndrăznise să ridice ochii la Olga, ba încercase într-o recreație să-i dea o felie de pâine cu unt. Pentru mine, ce-mi spusese Țuți, plus chestia cu cerneala pe care mi-o vărsase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dădea pace: un gând rău, o umbră de ceva neliniștitor, ca o piatră de moară îmi stătea pe suflet. Căutam să dezleg această enigmă când... Am ridicat privirea și l-am văzut pe Gică întins la pământ. Miam spus: “Se odihnește. Mă așteaptă să-l ajung din urmă”. Când am ajuns lângă el, am văzut că era leșinat. Stătea răsturnat pe o parte din cauza rucsacului din spate, cu fața în sus. Ochelarii lui se aflau la un metru de el. La
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]