7,232 matches
-
inspirației creștine. Se poate prea bine ca această inspirație să nu intensifice propiu-zis puterea de expresie a geniului, e incontestabil însă că ea dilată la maximum viziunea și totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm Paradisul Pierdut sau Divina Comedia în afară de creștinism? Substanța lui e atât de intim substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care o cântă e diametral opusă lumii noastre, dar nu e mai puțin o extatică sugerare a iubirii divine, a luminii inefabile, care se confundă cu perfecțiunea, cu fericirea și cu viața veșnică. Cu Paradisul, o singură dată marea poesie a trecut triumfal dincolo de marginea lumii, în misterul lucrurilor ultime. Și prin aceasta, el rămâne un produs unic al geniului creștin chiar, luminând în literatura universală ca un pisc de foc, cel mai înalt și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ultime. Și prin aceasta, el rămâne un produs unic al geniului creștin chiar, luminând în literatura universală ca un pisc de foc, cel mai înalt și cel mai pur, al nostalgiei după desăvârșire. Milton a încercat întregirea operei sale prin Paradisul Regăsit, care a vrut să fie eposul Noului Testament, al lui lisus Hristos, ca și Messiada lui Klopstock. Nici una nici alta nu sunt considerate mai mult decât încercări. Mântuitorul trece dincolo de puterile oricărui geniu omenesc. El e teantropia prin excelență
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că răspunde îndeosebi dezmărginirii sufletului din tufișurile contingențelor. Armonia sonorităților pure și ritmul ce pulsează în ele ca un suflu care le dă viață creează vag, dar adânc, sentimentul infinit al paradisului. Toți marii compozitori s-au ridicat până la el, dar dintre toți excelează zeul muzicii, Beethoven. Surd și ursuz între muritori, nefericit ca Milton și ca Dante, fuge de semeni ca să nu-i observe defectul, fatal pentru un muzician și-i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă în sufletele oamenilor. Sensul ei spiritual se lămurește din Oda bucuriei a lui Schiller, muzicalizată aici de Beethoven. Bucuria e fiica raiului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă în sufletele oamenilor. Sensul ei spiritual se lămurește din Oda bucuriei a lui Schiller, muzicalizată aici de Beethoven. Bucuria e fiica raiului și esența ei e iubirea frățească. Iubiți-vă unii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puternic Dumnezeului său și zdrobit de povara durerii fără grai, nu i-a cântat o laudă mai sublimă” zice La Mara. Beethoven a pus acestei opere ca motto: „De la inimă să meargă la inimi!” Regăsim aici concepția acestui arhanghel al paradisului muzical despre profetismul artei. Asupra picturii ne-am oprit suficient în cursul acestei cărți. În doctrina bizantină despre rolul culturii, pictura e socotită ca un vehicul al revelației lucrurilor divine alături de Sfânta Scriptură. Ea este într-adevăr una de caracter
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vibrând în culorile gradate ale focurilor, după vrednicia și după capacitatea de iubire a fiecăruia. Imaginea lui ne-o dau aceste muzee, cu văpăile culorilor lor nobile și pure, în pacea serafică a cărora intri ca în pronaosul simbolic al paradisului. Din literatură și din toate artele se încheagă astfel, deasupra creștetelor noastre, chipul celeilalte umanități, care nu mai e de pe pământ fiindcă năzuie să fie în cer. Ea e ridicată în sus pe Atlașii geniului și poartă în veșminte mireasma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite, în fața veșniciei. Căci dacă frumusețea e numele lui Dumnezeu și realitatea ci transcendentă e învestită cu acea inefabilă putere de atracție, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
formă și dacă toate altarele de închinare s-ar dărâma și, în urma tuturor, ar rămâne neatinsă în lume marea artă câtă s-a făurit în gloria lui, ea ar fi de ajuns să reapnndă în suflete numele Domnului și nostalgia paradisului. Anticrist ar trebui să distrugă însăși esența culturii europene ca să întunece, pentru o vreme, numele lui Iisus din inimi. în orice artist de rasă se reproduce ceva din lupta lui Iacob cu îngerul: e lupta pentru cucerirea frumuseții divine. Nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
XII-lea, de Crăciun, în Europa exista obiceiul ca bradul să fie atârnat de tavan cu vârful în jos. În secolul al XVI-lea, la Strasbourg, brazii erau decorați cu figurine, acadele și ornamente din hârtie colorată, considerate simboluri ale paradisului, belșugului, ale cunoașterii și inocenței. În anul 1841, în Anglia, bradul de Crăciun a devenit popular o dată cu ornarea lui cu diverse fructe, prăjiturele și lumânări. În 1882 este patentat becul electric, iar în 1892, acesta este adaptat pentru pomul de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sânge, Și al dumnezeirii nimb Pe lume îl restrânge. Stăpân mă face, și-a primit Ca rob să se supună O, cum m-am învrednicit Deatâta voie bună! Tu poartă largă ai deschis Să-mi luminezi și mie Cărarea către paradis, O, Doamne, slavă ție! Copiii către Moș Crăciun de Elena Farago Moș Crăciune, Moș Crăciune, Sfântul nostru bun și drag, Vei veni și-n noaptea asta Să ne bați în geam și-n prag. Vei veni și-n noapte asta
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
actualizarea întregului univers al Iliadei, tot așa cum textemul de proveniență dantescă reiterat adesea de către Coșeriu (nel mezzo del camin di nostro corso) nu implică neapărat faptul că profesorul urmează să-și ducă studenții în Infern, în Purgatoriu și apoi în Paradis. Cu toate acestea, e evident că, de multe ori, "repetarea" textemelor actualizează mai mult decât simpla lor semnificație "generică". Acest fapt poate fi explicat cu ușurință pe cale deductivă: reprezentând o parte a unui text, adică a unui discurs dotat el
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
147. T.J.N. din Ghimeș Făget (Gyimesbükk) a formulat același entuziasm: "Nu pot să uit, nu am cuvinte în care să cuprind cum a fost. Înțelegeți-mă, nu mă pricep să vă explic, nu găsesc cuvinte. A fost o fericire, un paradis a fost!"148. E drept, se găsesc și dintre cei care par mai ponderați, care cântăresc amintirile: "Regimul ungar, vă spun cinstit, mai bine n-ar fi existat - a tulburat totul"149. În cele patru decenii și jumătate ce au
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ridică problema unei realități trebuie să se identifice și coordonatele acesteia. Edenul, în cazul unei interpretări fidele a Genezei era plasat undeva în zona Orientului apropiat, lumile necunoscute a căror plasare era apropiată de aceasta puteau fi considerate ca fiind paradisul, sau intrarea în acesta. Pornind de aici s-au realizat cartografieri ale Pământului în care și această componentă își avea locul său14. Dacă Edenul putea să primească coordonate terestre mult mai ușor datorită descrierilor Genezei, în cazul infernului acest lucru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un illo tempore, ci încearcă să se împlinească asemenea oricărui vis omenesc. Utopia se transformă din u-topos (un loc care nu există) în predicție (loc ce va exista). Spații aparținând unui imaginar social apar în toate culturile lumii prin descrierea paradisului, dar utopiile sunt specifice literaturii Europei de vest. Motivul apariției acestei literaturi este datorat faptului că literatura occidentală este o literatură pragmatică. Omul nu-și poate trăi propriul imaginar la nivelul minții sale, ci trebuie să-l împlinească. Astfel, el
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este un lucru facil. După ce Thomas Morus și-a intitulat lucrarea Utopia - Libellus aureus nec minussalutaris quam festivus de optimo reipublicae statu Deque nova insula Utopia, un întreg curent literar ce exista a preluat această denumire. Încercarea de a găsi "paradisul terestru", fuga după "insula fericiților" au introdus în geografia medievală o mulțime de insule sau țări ce au căpătat statut de locuri ideale. Toate lucrările care au descris un astfel de loc au căpătat denumirea de utopie. Evoluția ulterioară a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
grecesc eu- care conota atribute pozitive, de la "bun" până la "ideal", "prosper", "perfect""112. Asemănarea dintre outopia și eutopia nu este întâmplătoare. Această idee a tărâmului miraculos al lumii ideale ar fi și acum folosită pentru a continua scrierile tradiționale despre paradisul terestru. Povestirile tradiționale privind insula fericiților și-au găsit prin Morus o nouă formă și un nou rol. De aceea dublul sens dat cuvântului: de eutopia (loc fericit) și outopia (loc ce nu există) rezolvă problemele de interpretare. De aceea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sens dat cuvântului: de eutopia (loc fericit) și outopia (loc ce nu există) rezolvă problemele de interpretare. De aceea faptul de a interpreta utopia ca fiind predicția autorealizatoare nu este una sortită eșecului încă de la început. Posibilitatea de a găsi paradisul a condus exploratorii în multe din acțiunile lor în "Lumea Nouă". Iar dacă paradisul nu a fost găsit atunci, au încercat să-l realizeze singuri. De la începutul călătoriilor pe mare, marea are un dublu aspect, de groază și de speranță
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
problemele de interpretare. De aceea faptul de a interpreta utopia ca fiind predicția autorealizatoare nu este una sortită eșecului încă de la început. Posibilitatea de a găsi paradisul a condus exploratorii în multe din acțiunile lor în "Lumea Nouă". Iar dacă paradisul nu a fost găsit atunci, au încercat să-l realizeze singuri. De la începutul călătoriilor pe mare, marea are un dublu aspect, de groază și de speranță. Zonele necunoscute au dezvoltat imaginarul epocii. În perioada medievală marea era zonă a marilor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mare, marea are un dublu aspect, de groază și de speranță. Zonele necunoscute au dezvoltat imaginarul epocii. În perioada medievală marea era zonă a marilor pierderi și a monștrilor. Dar dincolo de mare, în zona insulelor, se afla un univers unic: "paradisul terestru". Morus nu începe prin opera sa un nou curent în literatură, ci doar îl redefinește. În epocă erau la modă povestirile de călătorie în care se regăseau tărâmuri ideale. "Descoperirea" regatului regelui Ioan, ca element de trecere spre paradisul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
paradisul terestru". Morus nu începe prin opera sa un nou curent în literatură, ci doar îl redefinește. În epocă erau la modă povestirile de călătorie în care se regăseau tărâmuri ideale. "Descoperirea" regatului regelui Ioan, ca element de trecere spre paradisul terestru, la care s-au adăugat descoperirile geografice din secolul al XVI-lea au complicat și mai mult geografia perioadei. Scrisorile din secolul al XII-lea plasează acest regat undeva în Asia, înainte de intrarea în Paradis. Povestea capătă un asemenea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]