8,290 matches
-
în România orice ai gândi, spune sau face nu mai compromite pe nimeni?" sau "România nu este țara lui Œdip care după ce și-a cunoscut adevărul și-a scos ochii". Departe de a filma în procuror sau justițiar căzut în patima fanatismului, asemenea celor care îi pun la stâlpul infamiei pe Paul Ricoeur sau pe Georges Dumézil că au fost prieteni cu Mircea Eliade ("a cărui gândire a condus la moartea a 300 000 de evrei români"!!??), Bujor Nedelcovici, clasifică oportunismul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de orice competiție europeană, criticul are propria tablă de valori (etice și estetice) și nu ezită să-și autocalifice "Poezia română actuală / Antologie comentată I - II, 1998, 1999", drept un tratat de specialitate și de referință, chiar dacă bun conducător de patimi în rândul criticilor, dar și de pizmă în rândul unor poeți "săriți". Un prilej în plus pentru autor de a desființa antologii similare, precum cea a regretatului Laurențiu Ulici, acuzându-l de clientelism și mercantilism, "absența oricărui criteriu funcțional", sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bibliografie). Prefațatorul Ion Soare pare a fi citit toate cărțile maestrului, inclusiv cele de ficțiune, drept care oferă o analiză cumpănită și mai ales în cunoștință de cauză, recunoscând în autorul lor același "iremediabil tânăr-idealist și justițiar, pasibil de subiectivism și patimă, dar întotdeauna de bună-credință". Frază ce ne-a încurajat să purcedem la lectura masivului op. Prima impresie este cea de derută, apoi lucrurile se leagă într-o sinteză a tuturor speciilor literare și cultural-artistice în care a excelat George Mirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
metafizică", dar și inteligența teoretică a prozatorului. Teoretică, speculativă, formulată totuși într-o rostire eficientă, psihoterapeutică, reflex al idealului de optimizare umană. O amplă, emoționantă și documentată prezentare în cunoștință de cauză face Vasile Andru "Rugului aprins", detaliind persecuția, prigoana, patimile și martiriul grupului contemplativ de rezistență anticomunistă "Rugul aprins", în frunte cu Sandu Tudor (alias Alexandru Teodorescu, gazetar și poet), din 1948 devenit monahul Agaton la mânăstirea Antim. Jurnalul de cărți înregistrează la capitolul "mărturisiri" proza lui Paul Goma, iar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
te emoționeze. Dacă n-ai prejudecăți și ești apt de emoție, firește!... Bădia Costache împarte bani la cîrciumă! Deceniul opt. Este cunoscută prietenia de pahar a celor doi mari actori Gheorghe Cozorici și Constantin Rauțchi. Pînă spre finalul lor, această patimă nici nu părea să aibă repercusiuni asupra activității lor artistice. Dar mai e pînă departe. În deceniul de care vorbesc, cei doi aveau o zi proastă: le era taaareee sete, și nu aveau un chior. Cozorici mai avea și repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decît pentru "una mică". Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena. La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film." Factorul este îndrumat, amabil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
împotriva mea. Era o femeie nefericită și, de aceea, rea. În toamnă, plec la Botoșani la un festival de restituiri repertoriale (Piese vechi în haine noi, parcă-i zicea!). Acolo mă duc cu un spectacol făcut după Noaptea..., la Brăila: Patima roșie. O montare care se plia perfect pe titlul manifestării. Într-o dimineață, discuții oficiale despre spectacolele vizionate. Toia, în loc să comenteze montarea brăileană, mă pîrăște întregii adunări că am comis un sacrilegiu, la Sibiu: am distribuit în rolul Ziței o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din nou pînă pierdea și ultimul bănuț. Erau unii acolo ce-și pierduseră mașină, casă, familie și, de fapt, mai mult decît ce-aveau și tot nu se potoleau. El n-avea chestii pe care să le piardă. Dar nici o patimă așa de mare. De fapt, nici una mai mică. Juca fiindcă jucau și ceilalți, că într-o gașcă nu faci lucrurile aiurea. Cînd ieșea afară, la aer curat, plămînii lui gemeau după aerul de-acolo, greu de fum. Cu profesoara, treaba
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
spui la lume C-am intrat cu mîndra-n tine Și-am iubit numai copile. Las să mă spuie frunza Că ea mi-a făcut umbră Și m-am iubit cu mîndra. Las să mă spuie iarba Că mi-a aflat patima Ce-o am pentru mîndruța. Și să mă spuie pămîntul Că-mi cunoaște legămîntul PÎnă m-o-nghiți pămîntul. Și iar verde micșunea Acolo sus pe-o rămurea Jalnic cînt-o turturea Tristă ca inima mea. Eu crezui că e mîndra
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și prin acea problematică a cunoașterii. Poezia exprimă încă din titlu, deschiderea către cunoaștere, speranța. În textul poetic identificăm mai multe motive poetice: iubirea, coșmarul, certitudinea, setea de patimi. În viziunea lui Blaga, imaginea genezei biblice se asociază cu viziunea indiană a începutului de lume, pentru a explica apariția sentimentului iubirii. Cel care cunoaște iubirea se trezește dintr-o stare de nepăsare, are senzația de iluminare și impresia de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interesat numai de câștigurile sale. Are o fată vitregă, Otilia, pe care n-a adoptat-o, deși are o anume afecțiune față de ea. Este bătrân, bolnav și egoist, nu vrea să-și împartă averea cu rudele sale, pare orbit de patima banului. Moș Costache a avut mereu conflicte cu sora sa, Aglae, mama unei domnișoare bătrâne, Aurica, și a unui băiat degenerat, întârziat mintal, Titi. După un prim atac de congestie cerebrală, grupul: Aurica, Titi, Aglae, Stănică (un avocat fără procese
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
proprii"; sunt " automatice" și aparțin "categoriei instinctivilor, ordonați aproape schematic de autor și ilustrând un tip" (N. Manolescu). Caracterizarea lui Costache Giurgiuveanu Moștenirea lui Costache Giurgiuveanu a prilejuit profunde analize psihologice. Acesta, aflat la o vârstă înaintată, este stăpânit de patima banului și nu face nimic pentru a-i asigura un viitor Otiliei, fiica sa vitregă. El a devenit tutorele lui Sima Felix, căruia îi lăsase tatăl înainte de moarte, un depozit de bani și o casă în Iași. Venit la București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în pat, îi căzu de sub braț o cutie de tinichea cu bani. A doua zi, cei din clanul Tulea îl găsiră pe bătrân stând pe oala de noapte, cu cutia de tinichea sub braț și cu cheile în cealaltă mână. Patima banului îi va aduce moartea. Într-o zi, Stănică Rațiu descoperă ascunzătoarea banilor, sub salteaua din sufragerie, și îi fură sub privirile bătrânului care cade secerat la pământ. Fiecare gest al lui moș Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
hangiului s-a ivit lăcomia de bani, gândindu-se că îl moștenea pe Iancu. Într-o zi primi de la Plevna o scrisoare, expediată înaintea luptelor, din care află că fusese numit sergent și decorat cu "Virtutea militară". Stavrache, atins de patima banilor, se întreba dacă, între timp, fratele său nu murise în luptă și intră într-o criză psihologică, aflând că Iancu murise pe front, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Mâhnit de vestea tristă, a plâns, apoi s-a încurajat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
După căsătorie, din mielușea a devenit "leoaică" în relație cu soțul și cu slugile; era posacă, rea. Prefăcându-se a fi geloasă, își spiona soțul, "țipa, ocăra și blestema", în timp ce Kir Ianulea "asculta, înghițea și tăcea". Acrivița a dat în patima jocurilor de cărți, pierzând mulți bani. Bârfea apropiații, printre care o prietenă de familie și îl acuza pe soț de relații extraconjugale. Acesta își iese din fire, o consideră pe Acrivița o "scorpie nebună", "mai îndrăcită decât talpa iadului", iar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau nefericirea îndrăgostitului trădat (Scrisoarea IV și Scrisoarea V). Urmează o perioadă de armonie clasică, în strofe sentențioase (Glossa) și în strofe cu încărcătură filosofică (Luceafărul). Eroul liric eminescian va înțelege lecția de cunoaștere și se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
concise, limpezi, tinzând spre stilizare: "O prea frumoasă fată". Amintirea mării și a cerului reprezintă polaritatea spațială. Cea de-a doua întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul, două idealuri extreme, între viață și moarte, între geniu și omul comun. În tabloul al doilea se încheagă o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează". Luceafărul privește spre pământ și vede îndrăgostiții fericiți; privește detașat, disprețuitor, spre lumea efemeră, incapabilă de a se ridica la nivelul ideilor superioare, și eliberat de patima iubirii rostește pe un ton sentențios: "Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece". În final este evidențiat conflictul între etern și efemer, Luceafărul disprețuiește lumea strâmtă a Cătălinei și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce". Mistuit de patima erotică, poetul trăiește intens acest sentiment, un adevărat foc ce nu poate fi stins "cu toate/ Apele mării". Pasiunea pentru femeie rămâne constantă, deși mitologia ne oferă exemple de eroi care au sfârșit în chinuri, din cauza acestora. Nessus, un centaur
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pragmatice. El a devenit sclavul pământului, fiind în stare să sacrifice totul. Ana este un personaj cu mult mai tragic, devenind instrumentul cu care protagonistul intră în posesia pământurilor. Ea acționează în concordanță cu propriile sale sentimente, îl iubește cu patimă pe Ion, suferă fiind alungată de soț și de tată "și atunci gândul morții i se coborî în suflet ca o scăpare fericită". Prin Ion, Rebreanu a dat literaturii române cel mai important roman realist, convins că literatura "înseamnă creație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe Ana, atitudinea lui este rece, disprețuitoare, cinică; este "semeț și cu nasul în vânt", "sfidător" când discută cu Vasile Baciu despre zestre. Se poate vorbi de o metamorfoză a protagonistului "de la brutalitate și violență, la prefăcătorie și încântare". După ce patima pentru pământ a fost potolită, a răbufnit patima iubirii pentru Florica, grăbind sfârșitul eroului. Ion este primul erou literar realizat în mod obiectiv. Caracterizarea Anei Ana reprezintă o ipostază a eternului feminin, având un destin trist, o existență tragică, o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este "semeț și cu nasul în vânt", "sfidător" când discută cu Vasile Baciu despre zestre. Se poate vorbi de o metamorfoză a protagonistului "de la brutalitate și violență, la prefăcătorie și încântare". După ce patima pentru pământ a fost potolită, a răbufnit patima iubirii pentru Florica, grăbind sfârșitul eroului. Ion este primul erou literar realizat în mod obiectiv. Caracterizarea Anei Ana reprezintă o ipostază a eternului feminin, având un destin trist, o existență tragică, o configurație sufletească lineară. Ea este un personaj dinamic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
corespunde canoanelor esteticii romantice, prin pasiunea devorantă a unei mari iubiri, amenințat în fiecare clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește pământul strămoșesc, pe care îl consideră "un paradis devastat" și treptat, Abatele de Marenne înțelege că "barbarii" sunt un popor cu o identitate precisă, cu o cultură veche. În privința iubirii, "vrăjmășia dintre părinți crează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]