6,691 matches
-
vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră la suprafață cadavrul agățat de un năvod. Detaliu la fel de sinistru, bătrînul avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese supus la un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oprindu-se și Îmbrățișîndu-se. - Detest să-mi iau rămas-bun, Îi spusese ea chiar În dimineața respectivă. Milic și Jeanne aveau aceeași părere, În mod vizibil. Emoția Îi făcea să se simtă stingheriți. - Ai grijă de tine, fetițo, murmură simplu bătrînul pescar, legănîndu-se de pe un picior pe altul. Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra aceasta deducem din notații auctoriale năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și m-am strecurat subtil înapoi între răchite, la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-a salvat viața, pescarul nu a suferit niciuna din nenorocirile prorocite de babe, ce au recunoscut pe dată, în relatările lui, semnele Aspidei. Din păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea, și, în mod paradoxal, tot aici a început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au recunoscut pe dată, în relatările lui, semnele Aspidei. Din păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea, și, în mod paradoxal, tot aici a început și suferința mea, de care nu m-am vindecat până astăzi. Pescarul a început să vină zilnic la locul reveriilor sale pasionale și eu ieșeam dintre răchite cu părul meu portocaliu și făceam dragoste de fiecare dată cu mai multă pasiune. Apoi dispăream, reluându-mi forma mea șerpească înainte de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă și a mea, privindu-l cum se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui Eos. Mărunțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei au început să piardă din strălucire, devenind tot mai cleioși sub gelatina morții. L-am târât până la malul apei și l-am rostogolit în râu, pentru ca râul să-l poarte departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui țărm salvator. Nefericit pescar! Toate păsările mării îți vor fi arătat drumul către țărm, mai puțin una singură! Oamenii-albatroși Din ziua în care a sosit primul bilețel, ea a încetat să mai facă dragoste cu prietenul ei pe puntea cea mai de sus, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 În colecția "Carte pentru copii" au apărut: ***, Botezul lui Iisus ***, Bucuria lui Sănduțu ***, Castelul uriașului ***, Nașterea lui Iisus ***, Orbii și salvatorul ***, Pescarul cocoșat Jean de la Fontaine, Fabule Christina Hole, Bucuria Crăciunului Elizabeth Hough Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Crenguța H.B. Docan, Lupino sau minunata poveste a lupilor călători Redactor: Irina Scurtu Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2007 • Apărut: 2007 • Format
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
celălalt Îl măsura cu ochii săi limpezi. Ca În științele mai faimoase, dar, cu siguranță, nu și mai vechi. Oare nu și-a ales Însuși Mântuitorul nostru cei dintâi tovarăși dintre oamenii velei și ai vâslei? — Messer Veniero nu e pescar, ci a fost un valoros căpitan al marinăriei Serenissimei, preciză Teofilo, ca pentru a-și recupera Îndatoririle de maestru de ceremonii, pe care tovarășul său i le suflase cu impetuozitate. Dar a avut niște neînțelegeri cu Republica și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
birou sau să-l cicălească toată ziua. — Dacă întreabă cineva, o să spunem că eu și Petrică sîntem doi autostopiști care mergem la un congres la Iași. De Sena și Monte Cristo n-o să se ia nimeni, vor arăta ca doi pescari autentici, zice domnul Președinte scoțînd de pe umeraș o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar el era În atelierul său și desena: cu calmul cu care bunica trecuse ani de zile din livadă În cimitir cu brațele Încărcate de flori. 13. Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa se Întâmplă. La teatru, sabia trece prin actori dintr-o parte În alta, dar când se termină piesa toți morții se ridică bine mersi și se duc la un chef la „Pescarul” ori la casele lor. Ceea ce ar fi trebuit să se Întâmple și În cazul de față, căci tot un fel de teatru a fost. În zăpadă erau, după socotelile lui, trei persoane: două victime, el și domnul cu ochelari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
insectelor, al vânatului omizilor și toate celelalte; În plus, m-a Învățat și arta fixării În insectar. Pe urmă mai aveam doi verișori mult mai mari ca mine. Primul avea o plantație de ceai În Kenya și era un neîntrecut pescar la muscă și vânător de vânat mare, iar În ochii mei, era atunci când apărea acasă la noi În vizitele sale ocazionale, indiscutabil, cel mai norocos om din lume. Celălalt era un membru indispensabil oricărei familii decente engleze aparținând clasei mijlocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu mine. „Eu îmi câștig pâinea”, a râs el, făcând aluzie la faptul că așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dezinteresat, de orice scuză; în fapt, mărinimoșii te pot umili mai rău decât cei mai cârcotași acuzatori, acoperindu-ți eșecul, ca pe o murdărie, cu mila lor. Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugați să spună ce știu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcând, apoi s-ar uita țintă în ceștile lor de cafea pentru a-i da de înțeles celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]