7,756 matches
-
Portretul imaginat astfel corespunde chipului real al lui Ahile, fiul nimfei Tetis : (cu fruntea luminată și mâinile palide, iar ochii lui ard ca două văpăi (II 2). În același timp, el vestește prin paloarea sa mortuară destinul eroului care va pieri la Troia, ca și pe acela al logodnicei sale, victima sacrificiului. Când i se anunță iminența nunții, Ifigenia intuiește că o așteaptă de fapt moartea și își arată spaima de întunericul subpământean (Să nu mă lași singură, între atâția necunoscuți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a elimina acel sens obscur, de esență irațională a lumii, a destinului. În timp ce Schiller înlocuia destinul cu hazardul, Radu Stanca conferă destinului o notă de arbitrar ce înlocuiește fatalitatea (cu tot ce are întunecat și misterios cuvântul) cu jocul : Piere astfel acea ordine enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi o lipsă de sens a lumii (care e sensul acestei lipse ?), o imoralitate, un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a lumii, a destinului. În timp ce Schiller înlocuia destinul cu hazardul, Radu Stanca conferă destinului o notă de arbitrar ce înlocuiește fatalitatea (cu tot ce are întunecat și misterios cuvântul) cu jocul : Piere astfel acea ordine enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi o lipsă de sens a lumii (care e sensul acestei lipse ?), o imoralitate, un Rău fundamental, metafizic, împlântat în ordinea universală. Nesatisfăcut de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Schiller înlocuia destinul cu hazardul, Radu Stanca conferă destinului o notă de arbitrar ce înlocuiește fatalitatea (cu tot ce are întunecat și misterios cuvântul) cu jocul : Piere astfel acea ordine enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi o lipsă de sens a lumii (care e sensul acestei lipse ?), o imoralitate, un Rău fundamental, metafizic, împlântat în ordinea universală. Nesatisfăcut de un deznodământ care dizolvă tragicul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doar te-ai ghiftuit din crimele mele ! (V, p. 682). Cu o bruscă intuiție, Ionel o întreabă dacă ar fi în stare să-și omoare și copiii. Necruțătoare cu întreaga familie vinovată de comercializarea conștiinței, Marghioala decide tranșant : Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vinovată de comercializarea conștiinței, Marghioala decide tranșant : Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
diferit de cele două cercetătoare. Pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eteocle nu se sacrifică pentru binele colectiv prin asumarea destinului, cum credea Alice Voinescu : cei doi frați sunt purtați spre încăierare și moarte de niște puteri greu descifrabile, obscure, astfel că ei pier fără să știe de ce, într-o pornire violentă, irezistibilă de stingere reciprocă (p. 91). La Eschil, observă autoarea, se jertfea doar Prometeu, muritorii fiind supuși unui destin irațional (p. 121). Abia la Sofocle oamenii se sacrifică de dragul unor valori superioare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rău pironit În măruntaiele ei, un spirit mort care Îi voia răul, și că nu avea să cunoască decît dragostea unui singur bărbat, o iubire pustie și egoistă care avea să-i frîngă inima. Îi menise că avea să vadă pierind tot ce iubea și că, Înainte să ajungă În cer, avea să viziteze infernul. În ziua primei menstruații, Zacarías și motanul său sulfuric dispărură din visele ei, Însă peste ani Jacinta avea să-și amintească de vizitele Îngerului Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au dus-o la doctor. — De ce? Bea e bolnavă? — Bolnavă de tine, imbecilule. Sora mea e Însărcinată. Să nu-mi spui că nu știai. Am simțit cum Îmi tremurau buzele. Un frig teribil mi se răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unor idealuri ispititoare; dar idealurile personificate: prinții, husarii, secretarii de ambasadă, poeții, romancierii, chiar socialiștii n-o impresionară deloc pe Nastasia Filippovna, ca și cum ar fi avut o piatră în loc de inimă, iar sentimentele i-ar fi secat și i-ar fi pierit pentru totdeauna. Trăia mai mult izolată, citea, chiar studia, iubea muzica. Prietene avea puține; se vizita doar cu niște soții sărace și caraghioase de funcționari, cunoștea vreo două actrițe, ținea mult la numeroasa familie a unui învățător respectabil, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu guvernantele și cu tratamentul de idiotism urmat în Elveția; și iată-mă acum cu atâtea milioane, iar caracterul onest al fiului lui P., care nu e vinovat cu nimic de metehnele ușuraticului său tată, care l-a și uitat, piere trudindu-se cu meditațiile. Tot ce s-a cheltuit pentru mine este drept să-i revină acum lui. Aceste sume enorme, care s-au folosit pentru mine, nu sunt, de fapt, ale mele. Totul nu a fost decât o eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de băut, din care pricină s-a îmbolnăvit și, în sfârșit, a murit timpuriu, în cel de-al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a mamei dumneavoastră, dumneaei a rămas în sărăcie și ar fi pierit cu desăvârșire fără ajutorul permanent și generos al lui Pavlișcev, care-i dădea până în șapte sute de ruble pe an ca subsidie. Apoi există nenumărate dovezi că el v-a îndrăgit foarte mult încă din copilărie. Conform acestor mărturii și, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să întrețină clerul. Cum să te mai hrănești tu însuți și să-ți lucrezi pământul? Erau pe-atunci puțini, probabil că sufereau groaznic de foame și într-adevăr n-aveau ce mânca. Uneori chiar mă gândeam: cum de n-a pierit atunci cu totul acest popor și nu s-a întâmplat ceva cu el, cum a putut să reziste și să rabde? Că existau canibali și, poate, foarte mulți, nu mai încape îndoială și Lebedev are dreptate; nu știu însă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi fulgeră același gând. Însă asupra lui Ippolit cuvintele produseră o impresie teribilă: începu să tremure atât de tare, încât prințul dădu să-i întindă mâna ca să-l sprijine; cu siguranță, Ippolit ar fi țipat dacă nu i-ar fi pierit subit glasul. Timp de un minut întreg nu putu rosti nici un cuvânt și, respirând greoi, se tot uita la Rogojin. În sfârșit, sufocându-se și cu eforturi extraordinare, rosti: — Deci dumneavoastră.... dumneavoastră ați fost... dumneavoastră? — Care am fost? Care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că va fi distrusă cu mine și de aceea o părăsesc. Ar trebui s-o văd astăzi la ora șapte; poate că acum n-o să mă mai duc. În mândria ei, nu-mi va ierta niciodată dragostea și amândoi vom pieri! E ceva nefiresc, dar în această istorie totul e nefiresc. Spui că mă iubește, dar oare asta-i iubire? Cum să mai fie iubire după toate cele pe care le-am îndurat? Nu, aici e vorba de altceva, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțină ,,sama de cuvinte” ce alcătuiește Începutul unui destin literar Întrerupt este Înțesata de simțământul degradării umane, de căderea În nimicnicie, astfel Încât ,,a gandi” Înseamnă ,,o clipă de moarte necesară” (,,Ochiul indiscret al filosofului/ Iată o clipă de moarte necesară”). Piere trupul, dar nu piere spiritul, mai mult rodul spiritului: atât cât este el rămâne - și după cum am mai zis, el se va Împlini În următorul plan de existență. Poate ca vocea râului va mai fi funcționând Încă, așa că un făcut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ce alcătuiește Începutul unui destin literar Întrerupt este Înțesata de simțământul degradării umane, de căderea În nimicnicie, astfel Încât ,,a gandi” Înseamnă ,,o clipă de moarte necesară” (,,Ochiul indiscret al filosofului/ Iată o clipă de moarte necesară”). Piere trupul, dar nu piere spiritul, mai mult rodul spiritului: atât cât este el rămâne - și după cum am mai zis, el se va Împlini În următorul plan de existență. Poate ca vocea râului va mai fi funcționând Încă, așa că un făcut parcă, să se deconspire
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după unii, Inseamna perpetuarea a ceea ce există. Dar daca lași libărcile să se Înmulțească, se va naște negreșit justiția libărcilor. Și vor apărea cântăreți care să o proclame sus și tare. Și-ți vor cânta patetic soarta libărcilor amenințate să piară”. Ei bine, justiția românească postdecembrista, care i-a făcut scăpați pe toți complicii lui Ceaușescu, justiția postdecembrista care a Îngropat cu grijă dosarele Bancorex, Dacia Felix, F.N.I., justiția postdecembrista care l-a condamnat pe Ioan Stoica - unul din cei mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în truchipează credința în Roma. La Ilerda, Pharsalus, Thapsus și Munda, divinul Caesar a ieșit învingător. La Actium, a învins Roma. Caesar și-a iertat dușmanii. El i-a privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a plâns. Bătrâna continuă domol: Nu pretind că îți voi ține loc de mamă, pentru că nimeni nu o poate înlocui pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu! — A lovit-o fulgerul, își dă cu părerea o vestală. Toate sunt pierite de spaimă. Occia se ridică cu greutate. Ră mâne dreaptă, cu ochii goi ațintiți înainte. Se miră ea însăși că mai are putere să vorbească. Da, rostește slab. A lovit-o fulgerul. Dar, dinăuntrul ei, un țipăt deznădăjduit se înalță
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
servească republica, dar în nici un caz să-i supraviețuiască. Republica! suspină Vipsania. Ce cuvânt magic! Trezește încă nostalgii, deși aproape nimeni nu mai știe exact ce regretă. Dar așa e. Asinius Pollio avea obiceiul să spună că, dacă republica ar pieri și s-ar stinge, el nu mai dorește să trăiască. Și totuși a trăit. A supraviețuit chiar confortabil. Privește țintă în față către un punct imaterial. Socrul ei s-a adaptat noului regim mult mai bine decât lăsa să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și poporului roman splendoarea lor de odinioară. Dacă Drusus o vrea să-l urmeze, bine. De nu, va pieri în vâl toarea evenimentelor împreună cu Tiberius Nero și cu Augustus. Da, momentul preluării succesiunii va fi cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]