6,979 matches
-
apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana nu mai era la fel. Ne aflam pe un fel de platou stâncos, în jurul nostru erau roci, pădurea se schimbase peste noapte și poienița dispăruse. Ne aflam undeva mai sus, deasupra dealurilor, ca pe un vârf. Soarele ajunsese exact deasupra, și avea o strălucire mai arzătoare ca în ziua trecută. Mam ridicat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
peste noapte și poienița dispăruse. Ne aflam undeva mai sus, deasupra dealurilor, ca pe un vârf. Soarele ajunsese exact deasupra, și avea o strălucire mai arzătoare ca în ziua trecută. Mam ridicat, venind lângă Iasomia care se oprise la marginea platoului și privea în depărtări, într-un fel gânditoare. S-a schimbat peisajul, am constatat eu. Da... Nu mi-aș fi dat seama la ce se gândea. Însă nu încercam nici să-mi explic schimbările din peisaj. Numi era teamă de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă au fost adevărați și nu doar o proiecție efemeră... Iasomia nu spunea nimic, privea gânditoare și absentă spre apă, cu aceeași expresie pe care o avusese dimineață, când cercetase marginea platoului. Nu aș fi ghicit ce era cu adevărat în mintea ei atunci, de ce se temea, sau la ce se aștepta, ceva ce noi n-aveam de unde să știm... Hamsterii lăsaseră rucsacele jos, și priveau încântați spre lac. Acum erau bucuroși
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mânjită de frișcă și piure de castane, iar când a terminat de mâncat, din nou s-a uitat la mama, și mama i-a mai tăiat o felie, între timp am primit și eu o a doua felie, iar pe platoul de porțelan abia dacă mai rămăsese ceva din tunel, doar bucata cu cifrele, și Marius mânca la fel de repede ca la început, aplecat cu capu-n farfuria pe care o dosea pe jumătate cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu i-a făcut observație să stea frumos, deși mie cu siguranță mi-ar fi făcut, iar când și această a doua felie a dispărut, atunci Marius iarăși a arătat cu lingurița spre platoul de porțelan, zicând că n-are rost să se usuce puținu’ ăla care-a mai rămas și să i-o dea tot lui, și am văzut că de data asta mama n-a mai apucat cuțitul cu atâta elan, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului. Dar zadarnic. Vizavi, acesta rămânea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei brunetei. Era una foarte reușită. Chiar foarte reușită. Oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe un ton imperativ, ca unei străine. Din cele câteva cuvinte, Olga simți că înnegurările de afară pătrunseseră deja
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tunica, apoi se întinse la loc, fără să privească pe nimeni. Senatorul Junius Silanus, fostul socru care pierduse puterea, stătea alături de el și, fără a-și întoarce capul, îi puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și le făcu semn oaspeților să nu se ridice - le spuse să rămână la locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și le făcu semn oaspeților să nu se ridice - le spuse să rămână la locurile lor. Continuând să zâmbească, înlănțui mijlocul Liviei Orestilla și o invită să-l însoțească; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
felul de informații stranii. În cele din urmă, în Curie intră un fost sclav, ajuns acum în cancelaria imperială, pe nume Protogenes. „Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet se roti pe călcâie, lovindu-mi cotul cu microfonul-girafă. În timp ce se scuza, un paznic în uniformă îmi dădu un ghiont trecând pe lângă mine. În colțul opus al intersecției stradale construite în acel platou exterior izbucnise o altercație. Tânărul asistent de producție american se certa cu un bărbat cu păr negru, un tip în geacă de piele care nu voia nici în ruptul capului să-i dea aparatul lui de fotografiat. Când obiectivul transfocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
savant renegat. - Mai poate să conducă mașina? - Cu condiția să înainteze pe linie dreaptă, da. - Adu-i un doctor, Vaughan. - Nu, asta ar strica totul. Pe deasupra, nu am timp. L-a consultat deja Helen Remington. Se întoarse cu spatele spre platou. - Remington o să fie angajată de Laboratorul de Cercetări Rutiere. Peste o săptămână e ziua porților deschise - o să mergem împreună cu toții. - Ăsta-i un gen de distracție pe care prefer să-l evit. - Nu, Ballard - o să ți se pară reconfortant. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
le dau gratis - „Mecanica expulzării pasagerului“, „Toleranța feței umane la momentul impactului“... Când ultimii tehnicieni se îndepărtară de vehiculul de probă, Vaughan clătină apreciativ din cap și comentă sotto voce: - Tehnologia simulării accidentelor la L.C.R. e remarcabil de avansată. Folosind platoul ăsta, ar putea reproduce întocmai accidentele lui Mansfield și Camus - chiar și al lui Kennedy - la nesfârșit. - Aici încearcă să reducă, nu să sporească, numărul de accidente. - Presupun că e și ăsta un punct de vedere. Comentatorul ceruse liniște din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă pe banda mediană. Blonda de pe scaunul din față îmi oferi o dușcă din sticla de vin. Când am refuzat, își lăsă capul pe umărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nemaipomenită, că a reușit să-i încuie cu o întrebare pe toți cei de acolo. Cine știe de unde reținuse și ea ceva despre Cântărețul de jaz și l-a bușit pe tavă acolo. Eram nervos nevoie mare, că nici unul din platoul acela, nu i-a spus parașutei despre ce este vorba cu acest film. Cântărețul de jaz, este primul film cu sunet, a fost turnat în 1929 când toate filmele erau mute, dar dacă, fără discuție, apariția sonorului a fost un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și un cojoc din piei de oaie dar paltonul i se păru mai elegant. Pregăti pe un platou prăjituri diverse făcute de ea și îl împachetă întro hârtie și separat împachetă un cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o sticlă de șampanie de la magazinul sătesc, o înfășură și pe acesta într-o hârtie albă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai stau pentru că mai am niște treburi de rezolvat. Toată ziua și noaptea se frământă dacă să-i spună că Petre este criminalul lui George. Se sculă în dimineața de duminică mai devreme; se duse în oraș să cumpere un platou cu prăjituri special pentru vizită și să culeagă flori proaspete, cu rouă pe ele. Cu această ocazie făcu și plinul cu benzină la mașină. Se îmbrăcă într-un costum elegant, de culoare gri-petrol careia îi venea foarte bine ; îi scotea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și largă spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa era la modă. - Sărut mâna! Îi luă amândouă mâinile și i le sărută apoi o sărută pe amândoi obraji. - Intră, te așteptam! Alexandru îi dădu florile și platoul cu prăjituri Frusinei și luă loc pe un scaun la masa care era deja aranjată. A rămas plăcut impresionat de cum a intrat, de aranjamentul mesei: o față de masă albă, din damasc, impecabilă, farfuriile, tacâmurile, paharele, aranjate ca la restaurant. În
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
restaurant. În mijloc, Frusina aduse numaidecât florile de câmp pe care le primise de la el și pe care le aranjase într-o vază de lut, de culoare cărămizie. Tot ce pregătise a fost foarte gustos; ca aperitive, aranjase pe un platou chifteluțe cu carne de porc și o ruladă cu umplutură de pate de ficat de gâscă, toate făcute în casă, pe alt platou, brânză de oi, măsline, roșii umplute cu salată de vinete - din propria grădină- iar din pește pregătise
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de lut, de culoare cărămizie. Tot ce pregătise a fost foarte gustos; ca aperitive, aranjase pe un platou chifteluțe cu carne de porc și o ruladă cu umplutură de pate de ficat de gâscă, toate făcute în casă, pe alt platou, brânză de oi, măsline, roșii umplute cu salată de vinete - din propria grădină- iar din pește pregătise o ciorbă delicioasă și o saramură la care făcuse mămăliguță. Alexandru nu mai mâncase de mult saramură de pește. Frusina copsese și câteva
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sătura ascultându-l pentru că avea harul de a povesti curgător. Apoi au adus vorba despre recolta în anul curent; cea de grâu care fusese destul de bogată. La desert, Frusina servi cafea, așa cum se găsea pe atunci și așeză pe un platou prăjiturile aduse de Alexandru și pe altul plăcinta cu brânză pe care o făcuse ea. În timpul cât au discutat cei doi, termină de spălat vasele.Totul a decurs într-o atmosferă plăcută iar Alexandru a fost încântat de tot
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]