12,874 matches
-
cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele. Dacă cei din tribul Armaladon nu reușesc să ne ajute să plecăm, sunt sigură că Walter va trimite ajutoare după ce ajunge aici. Poate că a și făcut-o deja. A venit și a văzut că podul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o fiică de 12 ani, cam atât de Înaltă. Esmé. Un copil grozav. Precoce, curajoasă și drăgălașă. Are și un cățeluș, cam de 6-7 săptămâni, un Shih Tzu, care are hernie la ombilic. Știți, eu sunt medic veterinar, deci mă pricep la chestiile astea. Apropo, mi-ați văzut emisiunea, Dosarele Fido? Nu? Da, de fapt suntem În negocieri pentru a fi transmisă și În UK. Ups, mai bine scoateți la montaj ultima remarcă, pentru că nu e Încă ceva sigur. Dar câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de cea mai bună calitate. După cum ați ghicit, misiunea tuturor reprezentanților de rețele media era să Înregistreze un interviu În exclusivitate cu Harry Bailley. GNN le dăduse jurnaliștilor săi instrucțiuni să Îl filmeze pe Harry pe ascuns. Acesta era prea priceput la a spune numai ceea ce trebuie, lucru care era mult mai puțin interesant decât adevărul din afara camerei de luat vederi. Nu era ilegal să filmezi pe cineva fără permisiunea lui? Nici o grijă, În Myanmar problema nu se punea „este legal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca să-i ardă focul acesta. 15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști, și ale cărui vorbe nu le pricepi. 16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormînt deschis; toți sunt niște viteji. 17. El îți va mînca secerișul și pîinea, îți va mînca fiii și fiicele, îți va mînca oile și boii, îți va mînca via și smochinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a înscris la o școală de afaceri, unde a studiat prelucrarea datelor și contabilitatea, apoi s-a angajat la o firmă de îmbrăcăminte. Firma respectivă are câteva mărci de haine, iar ea răspunde pentru una dintre ele. Nu prea mă pricep la haine pentru femei, dar se pare că este o linie exclusivistă, care se adresează domnișoarelor și soțiilor tinere din familiile înstărite, cu gusturi „drăguțe“ și „extravagante“. Și tatăl ei lucrează la o fabrică de îmbrăcăminte și, prin intermediul lui, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a scos afară din metrou pe bărbatul căzut la pământ. Mai era o doamnă, care a stat pe scaunul din fața acestui bărbat. Părea destul de moleșită. Avea în jur de patruzeci-cincizeci de ani. Când e vorba de femei, nu mă prea pricep să le ghicesc vârsta. Oricum, era o femeie între două vârste. Bărbatul era mult mai tănăr. Observatorul a reușit să scoată bărbatul afară, apoi a mai venit un alt coleg de-al lui, a luat-o pe femeie și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie acolo. Pentru că erau mici, nu înțelegeau nimic, dar, când i-am văzut, am răbufnit și m-au podidit lacrimile. «Lui Shizo i s-a întâmplat un lucru rău...» Copiii s-au speriat când m-au văzut așa și au priceput că era ceva grav. Mai ales că nu m-au văzut niciodată plângând. Amândoi mă încurajau: «Tati, tati, nu mai plânge.» Și am început să plângem împreună. Pentru că părinții mei sunt de modă veche, nu dau frâu liber sentimentelor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost ștearsă cu buretele. Din păcate, nu mai ține minte nimic de dinainte de atac. Doctorul a spus că are mintea unui copil de școală generală. Tatsuo nu înțelege ce înseamnă acest lucru. Sincer să fiu, nici eu nu prea pricep. Acesta este nivelul gândirii ei? Are legătură cu circuitul gândirii, cu sinapsele? Sau cu cunoștințele pe care le-a pierdut? Două lucruri pot fi spuse cu certitudine: 1) unele funcții ale creierului au fost afectate; 2) nu se știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spune. Dar, în ultima perioadă vrea să construiască fraze mai lungi și deslușesc mai greu ce spune. Atât de mult a progresat. Problema e cu mișcările gurii. Nu înțeleg decât jumătate din cuvintele pe care le rostește. Fratele ei, Tatsuo pricepe mult mai mult decât mine. Iar asistentele, datorită experienței, înțeleg chiar mai bine decât Tatsuo. -Toate asistentele de aici sunt tinere, devotate și amabile. Mă înclin în fața lor, spune el. Sunt oameni buni, nu? - Oei buni (oameni buni), repetă Shizuko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de lucruri continuă. Consider că asta se întâmplă fiindcă e un caz foarte dificil. Acum mergem la Ministerul Justiției și discutăm despre măsurile care trebuie luate împotriva adepților cultului. Funcționarii de acolo sunt pe dinafară. Spun: «Aum, aha, dificil!» Nu pricep o iotă. Oricât de mult aș încerca să-i conving de primejdie pe acești oameni raționali, care își fac treaba ca la carte, nu reușesc. «De ce a făcut un lucru atât de prostesc un doctor genial, care a terminat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în același timp. Din câte îmi aduc aminte, majoritatea au coborât la Kōrakuen. Probabil că se simțeau rău și au ieșit. Geamurile erau deschise. Toți au deschis geamurile, de parcă se înțeleseseră dinainte. Ochii mă mâncau, tușeam, mă simțeam rău... Nu pricepeam ce se întâmpla, era ciudat, în orice caz am început să citesc ziarul, cum fac în general. E un vechi obicei de-al meu. Când metroul s-a oprit la Hangō-sanchōme, au apărut vreo cinci sau șase observatori. Au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rostite pe un ton scăzut): „Nu sunt prea mulți în Academie care să nutrească asemenea sentimente.“ (de patrotism) E destul de retras, nu ai zice că e cadru militar. Uniforma i se potrivește (o poartă în fiecare zi la serviciu). E priceput la vorbă și amabil, un adevărat tânăr tehnocrat. Datorită slujbei lui, vorbește foarte serios și sincer despre valorile și concepțiile lui legate de lume. Nu a făcut niciodată nici un compromis. Dacă ar fi făcut-o, ar fi avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu puteam citi deloc. Mi s-a făcut rău și mi-a venit să vomit. Dar era o zi importantă și trebuia să îndur, trebuia să rezist. Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață. Pentru că și în timpul răcelii avusesem cam aceleași stări, nu făceam diferența. Nu, nu am vomitat. Doar aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
anunț: «În partea din față a metroului câteva persoane au leșinat. Pentru că este vorba de un «obiect neidentificat» cu efect toxic, vă rugăm să vă adăpostiți!“ — Când ai auzit «obiect neidentificat» cu efect toxic, ce ți-ai închipuit? Nu am priceput nimic. Dar, nu m-am îngrijorat prea tare. Din fire sunt o persoană relaxată (râde). Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc la școală.» Cam așa ceva. Chiar aveam o scuză bună, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aia, nu aveam voie să fac mișcare. Eu nu simțeam nimic, însă... Așa că am amânat mersul la schi. Mi-a părut rău. Cu siguranță ar fi fost tare disctractiv. — Te uitai des la știrile de la televizor? Da, dar... nu prea pricep ce e cu ăștia de la Aum. Cred că e o grupare tare dubioasă. De ce a trebuit să meargă până într-acolo cu religia? Și-au părăsit casele, le-au încredințat toată averea. Oare la ce s-au gândit? Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un bețivan bătrân. Aveam gâtul foarte uscat. Nu pot descrie exact în cuvinte. Încercam să vorbesc, dar ceilalți nu înțelegeau nimic. Nu puteam da explicații, în orice caz voiam ca cineva să mă ajute cumva. Se pare că nimeni nu pricepea mesajul meu. Treptat, trupul mi se răcea. Îmi era frig-frig și nu puteam face nimic. A mai apărut un coleg mai în vârstă de la firmă. Din întâmplare acesta fusese în același metrou de pe linia Hibiya (domnul Ichiba de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început a fost binișor, însă apoi, treptat, rezervele firmei au scăzut. Aveam de lucru, dar nu scoteam profit. Am realizat că metoda asta nu era bună, m-am retras din conducere și am lăsat firma pe mâna celor care se pricepeau, a directorilor. Eu mă ocupam de treaba care rămânea. După aceea am început să mă întreb ce să fac. În momentul acela îmi era greu să dau examenul de intrare la facultate, așa că am intrat la o Școală de Engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
devine oribil. Încerc să mă străduiesc încă puțin, dar degeaba. Capul îmi zvâcnea și mă durea - nu mai suportam situația asta. Da, acum când discutăm sunt bine. Însă, când trebuie să fac documente migăloase, obosesc îngrozitor. Chiar dacă citesc texte, nu pricep nimic. Nu-mi intră în cap. Chiar dacă citesc printre rânduri, nu înțeleg sensul. Parcă îmi pierd toată energia. Într-un timp nu știam ce să fac, însă sunt bine, mi-a revenit vigoarea. Mi-e greu și să merg. Amețesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câte am înțeles din discuție. Munca îl solicită din punct de vedere psihic, însă mi-a lăsat impresia că e împăcat și mulțumit de viața pe care o duce. „Înainte să vin aici nici măcar nu atinsesem un calculator. Nu mă pricepeam deloc. M-am angajat și mi-au zis să mă ocup de treaba asta. Oricine poate să facă lucrul ăsta dacă este instruit. După două, trei luni merge. Ușor, ușor începi să reții cum se fac programele, cum se proiectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suprafață fără să mai iau biletul de transfer. Acolo niște observatori stăteau pe vine. Deja era nebunie. Douăzeci, treizeci de oameni erau prăbușiți la pământ, cu fața în sus. Celor care stăteau așa, alții le băgaseră batiste în gură. Nu pricepeam nimic. Pe când stăteam și priveam uluit, a apărut o ambulanță. Trebuia să ajung la muncă, așa că am început să merg pe jos până la Ningyōchō. Atunci, nu aveam nimic. Nimic neobișnuit. Mergeam și, când mă uit, pământul era vălurit și moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
distra când se „juca“ cu ele. Totuși, după zece ani de făcut reparații, a fost mutat la departamentul de vânzări. Asta e politica firmei. E bronzat. Are o privire pătrunzătoare și aerul unui capabil veteran în vânzarea de mașini. Se pricepe foarte bine să mânuiscă vorbele, nu este impulsiv. Face ceea ce ar trebui să facă fără nici o ezitare. Datorită acestui lucru, rezultatele cresc. Dacă iei o mașină de la o astfel de persoană, parcă stai mai liniștit. L-am întrebat: „Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cumva avea vreo legătură cu secta Aum. Dintr-odată, s-a făcut întuneric în jur. L-am întrebat pe observatorul care trecea pe acolo: «S-a luat curentul?» Nu avea de ce să se întâmple un asemenea lucru. Diindcă nu mă pricep, am pus și eu, așa, o întrebare. Observatorul s-a oprit, s-a întors cu capul spre mine și a spus: «Aveți dreptate. Lumina e mai slabă.» Atunci au început să mi se contracte pupilele. Când m-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre mine și a spus: «Aveți dreptate. Lumina e mai slabă.» Atunci au început să mi se contracte pupilele. Când m-am uitat în stație, pe partea cealaltă erau mai mulți călători căzuți la pământ. Ridicam din umeri, deoarece nu pricepeam nimic. Prima mea experiență. Nu puteam să-mi închipui ce se întâmplase. Depășea imaginația mea. Dintr-odată a apărut un bărbat alergând și a strigat: «Fugi, bătrâno!» L-am întrebat de ce. Mi-a spus în grabă. Nu știam ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de autocar. Soțului îi plăcea să schieze mai mult decât orice. În total mergea la schi cam o lună pe an. Sâmbătă era nelipsit de pe pârtie. Eu am început să schiez abia la douăzeci de ani și nu prea mă pricepeam. Mergeam pe pârtie cam de cinci ori pe sezon. Părinții nu mă prea lăsau. Era periculos și nu aveam voie (râde). Mă menajau prea mult. Îmi permiteau să mă duc cam de două ori pe lună. A treia oară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
genul acesta ai reține, nu devii mai deștept. Asta însemna pentru mine maturitatea. Să mă înzestrez cu calm, inteligență și înțelepciune. - Ce fel de persoană era tatăl dumneavoastră? Un angajat obișnuit, care se ocupa cu aparatele de copiat. Era destul de priceput, dar nu pot spune că era o persoană rațională. Nu mă bătea, dar era destul de violent. Se enerva repede. Dacă îl întrebam ceva, imediat îi sărea țandăra. Parcă era profesor de școală generală. Dacă aveam probleme, în loc să mă sfătuiască, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]